18,350 matches
-
face, și-a luat sacul cu daruri în cârcă, a făcut semn de oprire primului nor ce tocmai trecea pe la poarta sfântului Rai și S-a aruncat pe spatele lui, cerându-i să L ducă pe pământ. Și-a pogorât norul ușurel, ușurel, cu grijă mare ca să-L depună pe Prea-Sfântul, jos pe vârful celui mai înalt munte ce-i ieșise în cale. Era vreme frumoasă, de vară. Dumnezeu începu a coborî plaiul în pas vioi către răsărit, acolo departe în
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fost cele mai frumoase din viața ei de femeie trecută acum, de optzeci de ani, în orele acelea în care credeau a fi oamenii cei mai apropiați de Dumnezeu. A simțit atunci că trăiește cu adevărat, sub cerul degajat de nori, mai întâi stropit cu miriadele de aștri de aur ce-i supravegheau și-i protejau, mai apoi în razele soarelui care, parcă numai pentru ei răsărise în ziua aceea. Ca să le mângâie dragostea în patul improvizat din ramuri de jneapăn
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
bătrânii ce s-au dus ai satului, este Vântul cel mare, numit și Sărăcilă sau Traistă-n băț, care vine din sud. Forța lui este mult diminuată de zidul gros al munților care ne protejează. Apariția lui ne-o anunță norii goniți cu putere, precum și vuetul sinistru al codrilor de deasupra satului. Prin temperatura lui ridicată topește zăpada și uneori e turbat încăt frânge or desrădăcinează copacii. Tot cam de pe acolo ne vine Austrul, câteodată aspru și rece, alteori cald și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
sat de un secol și mai bine, de la abolirea iobăgiei până la momentul marii uniri din 1918, eveniment de importanță capitală în viața României și a românilor, a tuturor cetățenilor de pe tot cuprinsul ei. Către finele perioadei la care ne referim, nori grei se vor abate peste capetele tuturor oamenilor din cele trei mari provincii românești. După anul revoluției 1848, care în Transilvania a adus desființarea obăgiei, urmează instalarea unui domnitor curajos la cârma celor două mari provincii Muntenia și Moldova, Alexandru
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ca să fie culese și să fie duse la casele mirilor ce le așteptau cu dor în suflet și cu foc năvalnic în sânge. Era o viață patriarhală care merita să fie trăită. Asupra omenirii însă, asupra Europei în special, pluteau nori tot mai grei, tot mai învolburați. Lumea mare nu avea liniște. Foarte curând țara ne va fi din nou sfârtecată de urgii ale istoriei. Conducătorii lumii n-au știut să prevină fenomene evidente chiar pentru omul simplu, necunoscător al evoluției
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Se gîndea cum trebuie să fie băr batul ei și era sigur că e brunet și în uniformă de militar. La puțină vreme după lecția despre înmulțire, copiii observară că tovarășea are burta cam mare. De atunci, ca un făcut, norii negri se abătură numeroși asupra clasei. Tot mai rare erau momentele în care tovarășea se arăta binevoitoare față de Dănuț. De altfel, nimeni nu-i mai intra în voie. În afară de Cristi, bineînțeles, căruia îi permitea orice. De exem plu, cînd venea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de la bătaie). Cam așa era cu pauzele. Asta pînă cînd, într-o zi, Dănuț îi văzu chipul ei blînd, pus ca icoană la Panoul de Onoare. „Cinste lor !“, scria deasupra fotografiilor, care îți zîmbeau cald. Chipurile erau învăluite într-un nor de lumină. De fiecare dată cînd trecea pe lîngă Panou, Dănuț se întreba cum de făcuseră ăia din poze să le stea lumina așa în jurul capetelor - și nu ajungea la nici un răspuns. Dar asta nu-l tulbura atît de tare
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Tînărul se prezentase, îi ceruse permisiunea să stea de vorbă cu ea, iar apoi, pentru că aveau de parcurs un drum comun, se întreținuse cu ea (la început cu întrebările de cuviință, mai ales că fata se uita, așa cum era și nor mal, în pămînt, pe urmă, cum însuflețirea le creștea puțin cîte puțin, cu povestiri despre camarazii de școală). Bunica vorbea și acum cu plăcere despre fostele ei colege, precizînd unde a ajuns fiecare învățătoare după aceea. Lenuța Duminică la Fințești
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cu modele diferite, hipazin și extraveral sau rețete vechi și rupte - un caiețel de amintiri legat în piele, pe care-l arăta uneori nepotului și în care erau copiate versuri de amor. Daniel citea transpus strofe întregi : „îți trimit prin nori Un buchet cu flori. și într-o mică stea și gurița mea. Puia“ sau „Dacă poate în cer e ascunsă Fericirea ce am dorit Vino moarte, vino și curmă, Viața-mi de nesuferit. Tanțy“. Semnăturile erau frumos caligrafiate și urmate
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în forță, cu zile neguroase, cu nopți în care se înregistrau temperaturi negative mult sub zero grade, cu un soare palid și obosit ce nu reușea decât pentru puțin timp să-și arate chipul gălbejit prin pâcla deasă și printre norii vineți și învăluriți. Mă aflam împreună cu un renumit profesor universitar la o școală generală dintr-un cartier mărginaș al orașului, într-o inspecție. Am găsit o școală bine gospodărită, curată și primitoare, suficient încălzită, semne că la cârma ei se
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
artistic nu dorește să-și dezvăluie intențiile viitoare. Este felul lui discret de a se dărui chemării sale ancestrale. Când s-a ridica de pe scaun dând semne că intenționează să-și încheie plăcuta vizită, soarele trecuse mult de zenit. Puținii nori alburii, ca niște clăbuci învăluriți ieșiți la plimbare pe cerul siniliu, reduceau din când în când scânteierile ca de arc voltaic ale razelor solare, presărând pete de umbră pe pământul dornic de răcoarea picăturilor de apă cerească. Cu mulțumirea în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cu răceală reproșându-i astfel că l-a lăsat singur mai mult de o jumătate de zi. Aventura Încă de la primele ore ale dimineții ziua se arăta a fi frumoasă. Cerul senin, pigmentat din loc în loc cu mici pete de nori ca niște clăbuci, soarele ridicat la câteva sulițe deasupra orizontului trimitea peste oraș raze călduțe și gălbui de toamnă târzie. Frunzele copacilor așternute pe pământ foșnesc trist sub pașii trecătorilor. Vremea prielnică este pentru toată lumea o invitație la evadarea din
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
și ordonate pe domenii și orientări, cele de mai sus i-au apărut lui Dumitru Dascălu într-o altă lumină și la alt nivel de înțelegere, i-au sugerat posibilitatea alcăturii unor cărți. A avut puterea să se ridice deasupra norilor care îi întunecau orizontul vieții, să-și perleze gândurile și să-și încălzească sufletul la dogoarea speranțelor de mai bine. Dragostea nestinsă pentru Mărioara i-a fost îndemn și sfetnic pentru a-și valorifica harul creator și a lăsa posterității
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
remarcat însă că imaginea cerului intervine adesea în sentimentele, în amintirile și reveriile mele. În lungile, tristele, dezolatele nopți din timpul marelui război, nu de puține ori privirea mea a contemplat bolta înstelată pe întinderea căreia treceau încet, destrămându-se, nori posomorâți și leneși. Contemplațiunea aceasta permitea uneori spiritului meu să se desprindă mai lesne și să privească marea tragedie a omenirei cu desăvârșire altfel decât în mod obicinuit, ca și cum nu numai gândirea, dar toată ființa mea s-ar fi îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de mână primit cadou de la ai mei pentru examenul de absolvire luat cu media peste șapte. S-a făcut ora 12 și eram încă foarte departe de Anina. Deodată se auzii un zgomot de camion, care lăsa în urmă un nor de praf. Era un „ZIL” care căra niște materiale la stadionul de fotbal din Anina, peste care am urcat și noi. Am ajuns la stadion. De aici, noi cei trei din Colonia Cehă împreună cu Savici am urcat drumul spre Brădet
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
săraci. Cu pensula înviorez culorile reci și neprimitoare ale livezilor și ale clădirilor sinistre, unde trăiesc cei nefericiți redându-le bucuria, pe chipul lor brăzdat de vânt. Pe câmpiile pustii așez florile viu colorate, cerul îl îmbogățesc cu stele și norii îi alung ziua, de pe cer, lăsând să pătrundă razele soarelui în tot ce mișcă pe pământ. Păsările le așez pe un gard să le ascultăm cum ne cântă, melodia ce nu o putem interpreta niciodată, chiar dacă am absolvit conservatorul. Prin
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
nu ne spălăm lucrurile în public...“ La televizor, cu toții ne zâmbim chinezește și ne pupăm țocțoc pe ambii obraji. Iar moderatorul ne încurajează să facem asta, ba chiar se arată speriat și schimbă imediat subiectul când se văd în zare norii negri ai unei polemici. Emisiunea culturală nu poate fi altceva decât o colecție de monologuri triumfaliste, care să vorbească despre minunea că existăm - noi și operele noastre. Iar cultura este un câmp de floricele pe care noi zburdăm, ca niște
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
cu planete care sar spectaculos în aer, ca un foc de artificii). Oricum, exploziile sunt și ele cool și știm că, atunci când se întâmplă, poți oricând să sari în ultimul moment pe geam, în timp ce locuința se transformă în spatele tău întrun nor imens de foc. Asta când nu pleci, liniștit, cu o tipă de mână, în timp ce în urma ta e un infern de flăcări (ca Banderas în Desperados). Oricum, dacă vorbim de pistoale, ne gândim automat la ceva impresionant, la un tun de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
creier comandă numai mișcarea propriuzisă, trimițând impulsuri nervoase către mușchi, sau dincolo de această mișcare se mai află ceva. Adică un proces de gândire, de cumpănire a variantelor existente și de selectare în cele din urmă a variantei optime. În mod nor mal, pentru ca alege rile să fie libere, corecte, trebuie ca alegătorul să și gândească. Să aibă idei și opțiuni proprii, nu induse de alții. Este de interes public ca alegătorul să fie informat și să decidă în cunoștință de cauză
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Șoc și groază sub nămeți Știriștii de la televiziunile noastre bâțâie din picior nerăbdători în așteptarea Apocalipsei. Ei visează cu ochii deschiși la catastrofe grandioase, în care mânia lui Dumnezeu să se abată asupra Pământului, Soarele să se acopere de un nor gros de fum, apele să se reverse din matcă și să invadeze uscatul, pămân tul să se cutremure și să crape în falii adânci, orașele să fie înghițite, iar oamenii să moară pe capete. Toate acestea pentru ca, desigur, cei rămași
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
acest titlu de burtieră va fi de venit o banalitate. Aproape că este încă de peacum. În lipsa catastrofei înfricoșătoare, știriștii noștri montează din titluri și din filmări câte-o mică Apocalipsă la fiecare ninsoare mai serioasă, la fiecare rupere de nori, la fiecare alunecare de teren. Astfel, banalele ninsori „paralizează tot“, aduc „iadul alb“ și „șoc și groază sub nămeți“, ruperile de nori înseamnă „șoc și groază: a venit potopul!“, iar alunecările de teren sunt sinonime cu „șoc, groază și ia
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
din titluri și din filmări câte-o mică Apocalipsă la fiecare ninsoare mai serioasă, la fiecare rupere de nori, la fiecare alunecare de teren. Astfel, banalele ninsori „paralizează tot“, aduc „iadul alb“ și „șoc și groază sub nămeți“, ruperile de nori înseamnă „șoc și groază: a venit potopul!“, iar alunecările de teren sunt sinonime cu „șoc, groază și ia înghițit pământul!“. Altfel, când nici de asemenea fenomene naturale nu au parte, pentru știriști există varianta cu accidentele de mașină, care provoacă
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Big Brother). Fiecare descindere a lui prin piețe era filmată. I sa zis Piedone de la bun început și a trebuit să treacă ceva timp până să aflăm că în spatele personajului se afla un anume consilier Cristian Popescu. Așa cum era și nor mal, mitul mediatic a precedat persoana propriuzisă. Pe de altă parte, cei care s au ocupat de construirea acestui personaj au realizat un fapt evident: numele lui era destul de banal, iar unui supererou îi trebuie neapărat un supranume. Peter Par
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
noi și Îi acordă dreptul la glorie. Prin ea Îi simțim sîngele fierbinte și anxios cînd armele adversarilor sticlesc În fața sa, iar el fierbe de mînie. Rana aceasta Îl expune primejdiei și-l distinge de zei, de pietre și de nori. Datorită ei simte Ahile arsura soarelui și răcoarea mării. E și singurul loc unde el poate deosebi bucuria de durere și unde se teme de necunoscut. Aici aroganța se destramă și sîngerează o tristețe nelămurită. Călcîiul Îl va costa viața
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să recunosc acestui privilegiu tot ce i se cuvine. Pelasgii se rugau privind În jos, crezînd că zeii stau În viscerele pămîntului, În vreme ce aheii se rugau privind În sus, deoarece erau convinși că zeii stau pe acoperișul pămîntului și Între nori. Dar dacă ne amintim ce declară un personaj al lui Shakespeare, că n-ar avea nevoie decît de eternitate pentru a fi zeu, Înțelegem de ce a contempla marea și a contempla Parthenonul sînt gesturile unui om care se Împacă greu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]