17,300 matches
-
Ființă istorică, p.243]. Mitul eroului împrumuta întotdeauna aceeași structură, fie că e vorba de ficțiune mitologica, de povestiri biblice, de românul propriu-zis, de românul polițist sau de propagandă politică. Mitul se prezintă că "un exemplu logic de acțiune, de pasiune sau de spiritualitate, scopurile urmărite de el permițând distingerea celor trei căi de realizare metafizica, si anume acțiunea, dragostea și cunoașterea. Sub aspectul lor istoric aceste modalități pot lua chipul unui erou în căutarea bogăției, gloriei sau a sfințeniei" [Benoist
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ca și Flaubert, a activat după revoluția din 1848, care a marcat eșecul speranțelor populare, si a construit caractere negative, sortite eșecului. 74 Mai trebuie remarcat faptul că, în ansamblul operei lui Zola, puține personaje nu sunt atinse de o pasiune morbida. Fiecare român are o scenă de exces, în care se manifestă pe deplin imaginarul zolist, cum ar fi scenă în care Gervaise în L'Assomoir se deda chefului ce-i aduce pierzania. 75 Termen-cheie al poeticii balzaciene, tipul este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
punct de vedere științific decât o făceau predecesorii săi. Pe urmele lui Flaubert, Zola caută explicarea comportamentului uman în instincte, subconștient și particularitățile temperamentului. Interesul manifestat față de subconștientul personajelor îi ajută să perceapă elementul irațional, care explică dezvoltarea spontană a pasiunilor și mișcarea necondiționată a gândurilor. 81 Femeia franceză este devorata între două reprezentări mitice și sublime ale persoanei sale: Femeia și Franța. În reprezentarea colectivă a francezilor, femeia mitică a fost întotdeauna figură emblematica a Franței. Grațioasa și războinica totodată
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de frumusețe: "Frumosul este alcătuit dintr-un element veșnic, invariabil, a cărui cantitate este peste măsură de greu de determinat, precum și dintr-un element relativ, circumstanțial, care va fi, dacă vrem, rând pe rând sau în întregime, epoca, modă, morală, pasiunea" [Baudelaire, 1971, p.184]. Baudelaire menționează că fiecare epoca își are "costumul, pieptănătura și chiar gestul, privirea și zâmbetul ei", care "sunt desăvârșit de armonioase" și "alcătuiesc un tot de o deplină vitalitate. Elementul acesta trecător, fugitiv, cu atât de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pe aici, pe colo că el simte, dar, dimpotrivă, că el excelează în a simula, chiar dacă nu simte nimic" (Diderot). Parisul și marile orașe construiesc cu adevărat un tip de personalitate complexă în Secolul Luminilor. Imperativele controlului de sine, disimularea pasiunilor, a respectării ierarhiilor venite din societatea de la Curte se dezvoltă cu atat mai mult cu cât constituie un limbaj social de mediere" [Muchembled, p.220, 221, subl.n.]. 176 Hippolyte Taine recunoaște societății pariziene facultatea de spectacol în perpetua desfășurare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
considerat că o forță romanesca, pe plan individual (a se vedea Balzac și Frații Goncourt), dar încă niciodată reprezentată că o forță socială [Préface aux R.M., Pléiade, p.IX]. 224 Denis de Rougemont descrie în Dragostea și Occidentul conflictul dintre pasiune și căsătorie. Acest conflict se ancorează într-un mit și într-un text, mitul lui Tristan și textul lui Beroul, Tristan et Iseute: în acest mit pasiunea este o asceza și nu este dragoste de amant, ci dragoste de dragoste
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
p.IX]. 224 Denis de Rougemont descrie în Dragostea și Occidentul conflictul dintre pasiune și căsătorie. Acest conflict se ancorează într-un mit și într-un text, mitul lui Tristan și textul lui Beroul, Tristan et Iseute: în acest mit pasiunea este o asceza și nu este dragoste de amant, ci dragoste de dragoste și de moarte; el se prelungește în întreaga literatura occidentală, prin operele lui Dante, Petrarca, Shakespeare, Rousseau, Wagner etc. Analiza lui Rougemont se bazează pe o presupunere
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
într-o literatura, mitul degradează. 225 Fetele nu se mai căsătoresc având aceleași iluzii roze, ele știu bine ce le așteaptă și cântăresc bijuteriile pe care le vor primi. Banii și afacerile le interesează în egală măsură că și plăcerile. Pasiunile oarbe sunt de neîntâlnit. Puține fete ar mai aruncă pe fereastră averea sau poziția lor în numele dragostei pentru un om care le poate abandona, potrivit regulii comune. Cu finul umor care o caracterizează, contesa Dash conchide că aceste transformări se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
acțiunii, adică forma "rațională" a mobilului unei acțiuni; și tocmai pentru că maxima "formează" acțiunea pe temeiul potențialului celor doi subiecți, empiric și inteligibil, ea poate fi de două feluri: înclinația (totalitatea mobilurilor strict subiective, de la simplele dorințe până la interese și pasiuni) și datoria (ca expresie a legii morale). De aici ideea lui Kant după care acțiunea umană poate fi din înclinație sau din datorie, numai acțiunea din datorie având caracter moral. Cine vorbește despre o ființă obligată de a urma o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Problema se discuta în medii filosofice diferite. Timpul, investit cu valoare ontologică și cu sens revelator, constituie problema cardinală a filosofiei contemporane. Pusă cu multă vigoare în scrierile din tinerețe ale lui Hegel, reluată din proprie inițiativă și cu nepotolită pasiune de Kierkegaard, această problemă constituie gloria majoră a două din filosofiile mari ale vremii noastre: intuiționismul bergsonian și ontologia heideggeriană"157. Așadar, nu ar fi vorba decât despre un reflex teoretic față de o problemă atotpre-zentă în mediul filosofic. Totuși, în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
profesională. Dar lucrul demn de remarcat, raportat la contextul de față, este tocmai posibilitatea vocației de a lua forma unui complex psiho-social (asceză întrupată în muncă) și necesitatea istorică a muncii raționalizate deprinsă prin educație. Nu regăsim la Max Weber pasiunea descrierii împrejurărilor culturale și naturale care fac realizabilă vocația, ca la C. Rădulescu-Motru, pentru că intențiile celor doi autori sunt diferite. Filosoful român își propune să dovedească rolul de vehicol al noului pe care-l poartă vocația, în ordinea de finalitate
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în politică toate obișnuințele literaturii ș...ț. Însăși limba politicii a preluat ceva din aceea pe care o vorbeau autorii; ea s-a umplut de expresii generale, de termeni abstracți, de cuvinte ambițioase, de construcții literare. Acest stil, ajutat de pasiunile politice care îl foloseau, a pătruns în toate clasele și a coborât cu o ușurință unică până la cele de pe urmă3. Deși am mari rezerve față de analizele comunismului pe baza folosirii anacronice a paradigmei ancien régime, mi s-a părut mereu
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cel din Prelegerile de estetică!) de dilema lui Agamemnon, care și-a sacrificat fiica în interesul expediției militare împotriva Troiei. Eroul tragic era sfâșiat între valori polare și, cel puțin în anumite contexte, reciproc excluse: fiica sau cetatea, datoria sau pasiunea (ca în tragedia franceză a clasicismului). Nu s-ar putea imagina grupuri și societăți în care indivizii purtători de valori (potențial) conflictuale să „conviețuiască pașnic” păstrându-și atașamentele 10? Eu socotesc că nu, luând realist în calcul indivizi care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și valorile proprii; dar, printr-o generală coincidentia oppositorum, binele public emerge pașnic, fără a eșua prin diluarea consensului final (regula celui mai mic multiplu comun). Charles Fourier, utopist cu acte în regulă, avea în vedere o laborioasă armonizare a pasiunilor individuale, potrivit unui calcul precis. La Rawls, utopia apare spontan! Ideea de overlapping consensus a fost identificată retrospectiv de unii în clasica A Theory of Justice. Explicit, ea se găsește în Political Liberalism (Columbia University Press, New York, 1993) și în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și rare. Atlas a sesizat și a documentat minuțios, poate neîndurător, toate aceste caracteristici. În romanul pe care-l discut, lipsa empatiei lui „Chick” pentru „Abe” este uimitoare: omul „Abe” este aproape un monstru pervers, sclav al unor instincte și pasiuni contra naturii sau cel puțin ridicole. Scriind despre un intelectual pe care îl detești ca om, rămâne posibilitatea de a scrie pozitiv despre ideile sale. Dar nici asta nu se întâmplă în Ravelstein: „Chick” spune după primele cincizeci de pagini
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Braziliei este de un tragicomic foarte elocvent: în secolul al XIX-lea, pentru a distinge net între indivizi pe baza atributelor „rasiale”, demografii și politicienii au inventat 462 de combinații posibile, un sistem taxonomic la fel de delirant ca faimosul „arbore al pasiunilor” calculat de Fourier pentru a epuiza posibilitățile combinatorice ale variațiilor individuale și tipologice. Până la urmă, sistemul a fost abandonat. Poate așa se va întâmpla și în Statele Unite într-o zi. Dintre specialiștii români, tânărul istoric Marius Turda a studiat cel
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
adapta celebra formulă a lui Gabriel Liiceanu), nu vital necesara „rutinizare” (Max Weber) -, pe care o datez în jurul anului 2000, mai mulți intelectuali reciclați ca „analiști”, precum și majoritatea cetățenilor preocupați de evoluțiile spiritului public s-au putut dedica din nou pasiunilor lor „clasice”, oarecum lăsând politica în seama politicienilor și jurnaliștilor. Desigur, la fiecare sfârșit și început de ciclu electoral, politica „mare” revine în atenție pentru câteva luni, dar ea nu mai structurează dezbaterile naționale. În schimb, tot în spiritul „politicii
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
politică toate obișnuințele literaturii ș...ț. Însăși limba politicii a preluat ceva din aceea pe care o vorbeau autorii; ea s-a umplut de expresii generale, de termeni abstracți, de cuvinte ambițioase și de construcții literare. Acest stil, ajutat de pasiunile politice care îl foloseau, a pătruns în toate clasele și a coborât cu o ușurință unică până la cele de pe urmă” (vezi ediția franceză revăzută și îndreptată de J.-P. Mayer, Gallimard, Paris, 1967, partea a treia, cap. I, pp. 230-241
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de eseuri, Giants and Dwarfs: Essays 1960-1990; d) un comentariu erudit și original, scris împreună cu Harry V. Jaffa, Shakespeare’s Politics; e) o la fel de masivă carte postumă, Love and Friendship, încheiată cu puțin înainte de moarte, în care se regăsesc toate pasiunile intelectuale și sufletești ale autorului, de la deja amintiții Platon, Rousseau și Shakespeare la Tolstoi, Jane Austen, Montaigne și Flaubert; din nou, filozoful care era Bloom se distinge de majoritatea colegilor săi printr-o fascinație pentru marea literatură, pe care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
noastre; capitolul despre Banchetul lui Platon reia comentariul menționat anterior, fiind cel mai explicit text în care Bloom se referă la iubirea homosexuală, dând un fel de filozofie a prieteniei, iubirii și erotismului, dar fără a face altminteri elogiul vreunei pasiuni anume dintre multele pe care le discută. Numeroase alte comentarii, studii monografice pe cât de substanțiale, pe atât de scurte - incluse uneori în volume colective, alteori apărute ca texte liminare -, care ar trebui editate mai sistematic, întregesc producția intelectuală a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fiind înlocuită de televizor; toate formele de autoritate - de la părinți la profesori și oameni politici aleși democratic - au fost decisiv subvertite, „deconstruite”, dimpreună cu tot ce constituia tradiția, inclusiv religia, dragostea, eroismul, sublimul, profunzimea și alte asemenea virtuți și valori, „pasiuni și interese”. Asta se vede din muzica tinerilor - MTV apăruse deja! -, pe care Bloom o contrapune de-a lungul întregii cărți muzicii culte, în special operei. În Statele Unite, opera, am mai scris, este însă expresia absolută a ambiguității culturii înalte
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
București, 1975; Descifrări, București, 1977; Neliniștitul iunie, București, 1979; Ion Ion, București, 1991. Ediții: Nichita Stănescu, Argotice. Cântece la drumul mare, pref. edit., București, 1992. Traduceri: Natsume Soseki, Zbuciumul inimii, București, 1985 (în colaborare cu Elena Suzuki). Repere bibliografice: Titel, Pasiunea, 151-161; Constantin Hârlav, Doina Ciurea, „Descifrări”, ST, 1978, 9; Iorgulescu, Scriitori, 188-189; Nicolae Manolescu, Sensibilitate și precizie, RL, 1980, 8; Vasile Chifor, Un roman ignorat, VR, 1980, 6-7; Dicț. scriit. rom., I, 604-605; Micu, Scurtă ist., III, 215; Victoria Dimitriu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286286_a_287615]
-
Muncă, marfă, bani, București, [1910]; ed. București, 1945; A. Schopenhauer, Durerile lumei, București, 1910; P. Mantegazza, Arta de a iubi și de a fi iubit, București, [1910], Fiziologia amorului, București, [1912]; D. Diderot, Credință și ateism, București, [1911]; Helvétius, Puterea pasiunilor, București, 1911; A. Carnegie, Arta de a face bani, București, 1911; L. Büchner, Ce-i omul?, București, 1911; Fr. Nietzsche, Omul superior, București, [1911]; J. Finot, Despre bogăție și sărăcie, București, 1912; J.-H. Fabre, Din viața insectelor, București, [1912
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
lectură, explicația, demonstrația, munca independența, exercițiul, observația; ANEXĂ 1 Legendă mărțișorului A fost odată ca niciodată, o vreme în care Soarele întruchipat intrun bărbat chipeș obișnuia să coboare pe pamant pentru a dansa hora în sate. Știind care este noua pasiune a Soarelui, un dragon l-a urmărit și într-una dintre aceste incursiuni pe pământ, l-a răpit și l-a aruncat intrun beci, în castelul sau. Păsările au încetat să cânte iar copiii nu mai puteau să râdă, dar
Abilităţi practice şi educatie tehnologică Proiectare INVATAMANTUL PRIMAR by LAURA SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/768_a_1491]
-
se face numai cu filme, cu lucruri care se petrec astăzi, dar ar fi bine să reflectăm în operele cinematografice mai mult marile probleme. Pot să spună unii dintre dumneavoastră - bine, dar există și altă lume, există lumea cu diferite pasiuni, cu diferite păcate. Este o realitate, o realitate pe care n-o negăm, există și această realitate, dar noi oamenii de artă trebuie să aducem la suprafață această realitate, ce vrem să facem, că omul vrem să-l îndreptăm spre
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]