16,580 matches
-
pentru a reda unele caracteristici observate la dezintegrarea formula 2 a neutronilor, care puneau sub semnul întrebării legile de conservare a energiei și momentului cinetic. La Congresul Solvay din 1933 Pauli a susținut că aceasta se explică prin faptul că nucleul radioactiv ar emite în același timp cu electronul și o altă particulă care, la sugestia lui Enrico Fermi, a obținut numele de "neutrino", ceea ce în italiană înseamnă „micul neutron”. Pe cale experimentală, neutrinul formula 1 și antiparticula asociată, antineutrin formula 4, au fost puse
Neutrin () [Corola-website/Science/302671_a_304000]
-
invers proporțională cu numărul lor. Multă vreme s-a considerat că insula a fost populată pentru prima dată în anii 300-400 era noastră, cam în aceiași perioadă în care oamenii au ajuns în Hawai. Datări recente prin metoda C14 (carbon radioactiv) au împins perioadele de colonizare din aproape întreaga Polinezie cu câteva secole mai tarziu. Astfel acum este acceptat că primii coloniști ai insulei au sosit aici undeva între 700 și 1100 era noastră. Conform tradiției orale, prima așezare umană a
Insula Paștelui () [Corola-website/Science/302679_a_304008]
-
studiul ciclului biogeochimic, deoarece potasiul este un macronutriment necesar vieții. Cantitatea de K care este răspândită în potasiul din natură (implicit în unii substituenți comerciali ai sării) este suficientă pentru a indica faptul că acele pungi cu substituenți sunt surse radioactive în demonstrațiile la clasă. În animalele și oamenii sănătoși, K reprezintă cea mai mare sursă de radioactivitate, mai mare decât cea a izotopului C. Într-un corp uman, cu masa de 70 kg, aproximativ 4,400 de nuclei de K
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
numărul atomic 118; simbolul chimic corespunzător este Og. Numărul foarte mic de atomi de Uuo obținuți până acum (3 sau 4) nu permit studierea proprietăților fizice și chimice ale elementului, dar predicțiile teoretice arată că acesta ar fi un solid radioactiv. Pe 8 iunie 2016, IUPAC a redenumit "ununoctiu" în oganesson (simbol: Og). Numele "ununoctiu" a fost folosit în articolele științifice ce făceau referire la căutarea elementului cu numărul atomic 118. Este alcătuit din următoarele cuvinte: Un(unu)un(unu)octium
Oganesson () [Corola-website/Science/302793_a_304122]
-
izotop natural este Ni. Există și 18 radioizotopi, cel mai stabil fiind Ni, cu timp de înjumătățire de 760 ani, apoi Ni cu timpul de înjumătățire de 100 ani și Ni cu timp de înjumătățire de 6 zile, ceilalți izotopi radioactivi având timpi de înjumătățire cuprinși între 60 de ore și 30 de secunde. Principalele elemente de aliere sunt titanul, cromul, aluminiul, magneziul.
Nichel () [Corola-website/Science/302788_a_304117]
-
actinidelor a sistemului periodic al elementelor care are simbolul chimic U și numărul atomic 92. l are cea mai mare masă atomică dintre toate elementele naturale (vedeți plutoniu). Uraniul este aproximativ cu 70% mai dens decât plumbul și este ușor radioactiv. Distribuția sa naturală este de circa câteva părți per milion în sol, roci și apă. Uraniul este extras industrial din minerale relativ bogate în concentrație față de cea naturală (vedeți uranit) prin procedee mecanice, fizice și chimice (vedeți extragerea uraniului). Forma
Uraniu () [Corola-website/Science/302796_a_304125]
-
Descoperirea, în anul 1789 a uraniului în mineralul plehbendă, îi este acreditată lui Martin Heinrich Klaproth, care a numit noul element după planeta Uranus. Eugène-Melchior Péligot a fost prima persoană care a reușit să izoleze acest metal, iar proprietățile sale radioactive au fost descoperite, în 1896, de Antoine Becquerel. Cercetările lui Enrico Fermi, Otto Hahn și alții, începând din 1934, au condus la folosirea acestuia drept combustibil în industria energiei nucleare și în "Little Boy", prima armă nucleară folosită în război
Uraniu () [Corola-website/Science/302796_a_304125]
-
dintre care trei sunt ocupate complet cu electroni. Bromul are doi izotopi stabili, formula 4 (50,69 %) și formula 5 (49,31%). Masa atomică standard al bromului natural este de 79,904 u.a.m. Se cunosc, până la ora actuală, 30 de izotopi radioactivi ai bromului care rezultă fie prin dezintegrarea radioactivă a unor elemente, fie pe cale artificială prin activarea cu neuroni termalizați. Cel mai mic timp de înjumătățire îl are izotopul formula 6, de 24 nanosecunde, iar cel mai mare, de 57,036 ore
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
Bromul are doi izotopi stabili, formula 4 (50,69 %) și formula 5 (49,31%). Masa atomică standard al bromului natural este de 79,904 u.a.m. Se cunosc, până la ora actuală, 30 de izotopi radioactivi ai bromului care rezultă fie prin dezintegrarea radioactivă a unor elemente, fie pe cale artificială prin activarea cu neuroni termalizați. Cel mai mic timp de înjumătățire îl are izotopul formula 6, de 24 nanosecunde, iar cel mai mare, de 57,036 ore, îl are izotopul formula 7. În tabelul din stânga sunt
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
de înjumătățire îl are izotopul formula 6, de 24 nanosecunde, iar cel mai mare, de 57,036 ore, îl are izotopul formula 7. În tabelul din stânga sunt prezentați 11 din cei 32 de izotopi cunoscuți ai bromului cu specificarea tipului de dezintegrare radioactivă, a radionucleului rezultat și a timpului de înjumătățire. Izotopii bromului se dezintegrează în patru moduri: prin emisie de proton, dezintegrare beta formula 8 sau formula 9, respectiv dezintegrare formula 8 însoțit de emisie de neutron. De exemplu, izotopul formula 6 se dezintegrează prin expulzarea
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
Compușii organici de un anume tip (derivați benzenici ce substituie iodul) sunt utilizați în medicină ca radiocontrastant al radiațiilor X pentru injecțiile intravenoase. Această tehnică este asemănătoare cu tehnicile avansate ale utilizării radiațiilor X precum angiografia și tomografia. Unii izotopi radioactivi ai iodului pot fi utilizați în tratarea cancerului tiroidian. Organismul uman acumulează iod în tiroidă, iar izotopii iodului radioactiv pot distruge țesutul afectat de cancer în mod selectiv, în timp ce doza radioactivă rămâne mică pentru restul organismului. În 1839 Louis Daguerre
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
X pentru injecțiile intravenoase. Această tehnică este asemănătoare cu tehnicile avansate ale utilizării radiațiilor X precum angiografia și tomografia. Unii izotopi radioactivi ai iodului pot fi utilizați în tratarea cancerului tiroidian. Organismul uman acumulează iod în tiroidă, iar izotopii iodului radioactiv pot distruge țesutul afectat de cancer în mod selectiv, în timp ce doza radioactivă rămâne mică pentru restul organismului. În 1839 Louis Daguerre își publicase metoda de fotografiere, prin așa numita metodă a dagherotipiei. Imaginea era produsă pe o placă de sticlă
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
utilizării radiațiilor X precum angiografia și tomografia. Unii izotopi radioactivi ai iodului pot fi utilizați în tratarea cancerului tiroidian. Organismul uman acumulează iod în tiroidă, iar izotopii iodului radioactiv pot distruge țesutul afectat de cancer în mod selectiv, în timp ce doza radioactivă rămâne mică pentru restul organismului. În 1839 Louis Daguerre își publicase metoda de fotografiere, prin așa numita metodă a dagherotipiei. Imaginea era produsă pe o placă de sticlă acoperită cu argint metalic expusă vaporilor de iod, formând astfel un strat
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
cartofi, produse pe bază de făină sau lapte) pentru a calma iritația gastrointestinală. Tratamentul la spital constă în lavaj gastric, folosind lapte sau soluție apoasă de tiosulftat de sodiu. Eficacitatea cărbunelui activ este necunoscută în acest caz. Emisiile de iod radioactiv provenite de la catastrofe nucleare afectează tiroida, administrarea de iodură de potasiu prevenind absorbția acestuia la nivelul glandei. Pentru un efect complet este recomandată administrarea iodurii de potasiu înaintea expunerii cu cel puțin 12 ore pentru un efect complet, însă are
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
pierderea ductilității). Titanul este rezistent la acizii sulfuric și hidrocloric diluați, clor gazos, soluții clorice și la majoritatea acizilor organici. Este paramagnetic (slab atras de magneți) și are conductivitatea electrică și termică relativ scăzute. Demonstrat experimental, titanul natural poate deveni radioactiv după ce este bombardat cu nuclei de deuteriu, emițând în principal pozitroni și raze gamma. Când este încins, metalul se combină cu oxigenul, iar când ajunge la , se combină cu clorul. De asemenea, reacționează și cu alte halogene și absoarbe hidrogen
Titan () [Corola-website/Science/303225_a_304554]
-
ianuarie 1969, Dubček a fost internat la Bratislava deoarece se plângea de frig și a trebuit să-și anuleze un discurs. S-au răspândit zvonuri că boala lui s-a datorat iradierii și că i s-ar fi pus stronțiu radioactiv în supă în timpul șederii sale la Moscova într-o încercare de a-l ucide. Cu toate acestea, raportul serviciilor de informații americane au respins această ipoteză din lipsă de dovezi. Dubček a fost forțat să demisioneze din funcția de prim-
Alexander Dubček () [Corola-website/Science/302947_a_304276]
-
la Éparges, în apropiere de Verdun, pe 22 septembrie 1914, in primele lupte din Primul Război Mondial, și a fost înhumat în cimitirul militar de la Saint-Rémy la Calonne. Corpul lui a fost identificat abia în 1991 cu ajutorul datării cu carbon radioactiv, pentru că fusese îngropat într-o groapă comună germană, și a fost reînhumat într-un mormânt separat. Pe 1 iunie 1905, un licean de 18 ani, Henri Alban Fournier, în timpul unei scurte promenade pe cheiul Senei, întâlnește absolut întâmplător, pe scările
Alain-Fournier () [Corola-website/Science/298958_a_300287]
-
și anume, scrierile egipteană, Harappa și cea sumeriană, datează toate din jurul datei de 3200-3500 î.Hr. Evident, distanța în timp între 3500 î.Hr. și 5500 î.Hr. este mare. Din păcate există un obstacol insurmontabil în ceea ce privește determinarea vârstei (posibilitatea datării cu carbon radioactiv nu mai există datorită unui tratament termic). În ceea ce privește faptul că pe ele este sau nu un scris, speranțe există și în timp cercetătorii vor putea spune dacă este doar proto-scriere sau scris adevărat, în acest caz din urmă desigur vor
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
număr variabil de artefacte (mai mic) decât au fost în realitate. Descoperirea tăblițelor a stârnit curiozitatea cercetătorilor pe plan mondial și s-a pus problema datării cu radiocarbon a pieselor descoperite. În anii trecuți a fost imposibilă datarea cu carbon radioactiv în primul rând datorită conținutului mic de carbon (lutul sau argila era nisipos, cu conținut mare de siliciu). Piesele au fost apoi introduse după descoperire într-un cuptor al laboratorului de restaurare din Cluj și arse, astfel că acest mod
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
APFSDS), sau conținând multe săgeți mici de Wolfram (muniție AHEAD - Advanced Hit Efficiency And Destruction, care este un tip de muniție ABM - Air Burst Munition) sunt mai costisitoare decât cele corespunzătoare din uraniu sărăcit, dar nu sunt toxice și nici radioactive ca acesta. Dupa cunoștințele actuale wolframul nu este toxic. Cazuri de cancer pulmonar la muncitori din firme producătoare și care prelucrează metale tari s-au dovedit a fi cauzate de cobalt. În încercări cu animale s-a constatat că cea
Wolfram () [Corola-website/Science/304472_a_305801]
-
cesiu-137 are un timp de înjumătățire de aproximativ 30 de ani și este folosit în medicină, măsurători și hidrologie. Deși elementul nu este foarte toxic, este periculos și exploziv, iar izotopii săi prezintă un risc ridicat în caz de scurgere radioactivă. În 1860, Robert Bunsen și Gustav Kirchhoff au descoperit cesiul în apa minerală provenită din Dürkheim, Germania. Datorită liniilor spectroscopice de culoare albastră intensă, cesiul și-a primit numele după cuvântul latin "caesius", ce înseamnă albastru-celestin. Cesiul a fost primul
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
în cataliza unor reacții organice și în generatorul magnetohidrodinamic. Încă din 1967, Sistemul internațional de unități a utilizat cesiul pentru a crea etalonul secundă, definind secunda ca o perioadă de 9.192.631.770 cicluri ale radiației, ce corespund dezintegrării radioactive a atomului de cesiu-133. În urma celei de a 13-a ediție a General Conference on Weights and Measures din 1967, secunda a fost denumită (definită) ca „durata a 9.192.631.770 cicluri a luminii cu microunde absorbită sau emisă
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
unde numărul de coordinare este opt. Moliciunea și numărul de coordinare mare al ionului Cs sunt motive principale pentru separarea sa de alți cationi, putând fi folosit la separarea deșeurilor nucleare, unde Cs este separat de K ce nu este radioactiv. Clorura de cesiu (CsCl) cristalizează în sistemul cristalin cubic. Cunoscut și sub denumirea de „structura clorurii de cesiu” , acest model structural este compus dintr-o rețea cubică cu doi atomi la bază și cu numărul de coordinare opt; atomii de
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
precum și în interiorul supernovelor. Totuși, singurul izotop stabil este Cs, ce are 78 de neutroni. Deși acesta are un spin nuclear ridicat (7/2+), studiile rezonanței magnetice nucleare pot fi făcute la o frecvență de rezonanță de 11,7 MHz. Izotopul radioactiv Cs are un timp de înjumătățire de aproximativ 2,3 milioane de ani, în timp ce izotopii Cs și Cs au un timp de înjumătățire de 30 și respectiv 2 ani. Cs se descompune în izotopul cu viață scurtă Ba prin radiații
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
izotopul Cs este un puternic emițător de radiații gama. Timpul său de înjumătățire acesta este principalul produs de fisiune cu viață medie (un alt exemplu de acest fel este Sr). De exmplu, Cs și Sr generează cea mai mare sursă radioactivă din zona Cernobîlului. Este puțin probabil ca Cs să poată fi creat prin captură nucleară (datorită ratei de captură mici), iar ca rezultat nu trebuie să fie dezintegrat. Aproape tot cesiul produs prin fisiune nucleară provine prin dezintegrarea beta a
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]