17,708 matches
-
mai multe ori, surîzînd mereu unui gînd. Știi, Mihai, se hotărăște ea să-mi spună, de cîte ori rostești tu cuvîntul "doamnă", mă cuprinde același fior pe care îl încerc atunci cînd mi se oferă o floare. Și dumneavoastră ați rostit, acum, numele meu cu o inflexiune a vocii cu totul deosebită... Zău?! se miră ea. Uite, vezi, nici nu mi-am dat seama... Crezi, schimbă ea tonul, crezi cu adevărat că noțiunea de om nu poate exista în afara celor două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cînd Livia este o certitudine, iar Fulvia, doar o cunoștință?! "...ca o floare de magnolie gata să se desfacă", ciudate vorbe, parcă mi le-a înfipt în creier și le simt dureroase la atingerea oricărui gînd. De ce?! Pentru că au fost rostite cu patimă?! Dar, oare, a fost patimă, sau teatru?! Și, la urma urmei, de ce-mi fac atîtea probleme pentru doamna Teona?! Ea ce mai caută în gîndul meu?! Doar nu m-or fi apucat părerile de rău că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe birou. "Ceva nu-i în ordine!", îmi zic, trecînd în revistă tot ce mi s-a întîmplat în ultimele două ore. Brunetul a reacționat brusc la cuvîntul "inginer": l-a părăsit nevasta pentru un inginer. Dar cuvîntul "inginer" fost rostit de blond, care mi-a spus și numele complet: Mihai Vlădeanu, deși eu nu spusesem decît Vlădeanu. Apoi, șeful Spațiului locativ și-a schimbat imediat comportarea cînd mi-a auzit numele, trecînd de la "tu" la "dumneavoastră" și la "tovarășe inginer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mai apropiat coș de gunoi. Da-da, Mihai, murmură ea, acum îmi dau seama că nu glumești. Tonul tău, ba chiar și faptul că-mi spui direct pe nume, nu, nu mă supără asta; mă supără tonul pe care-mi rostești numele mă face să cred că ai ceva împotriva mea; dar nu pentru că ți-am refuzat invitația de-a mai rămîne în oraș; nu, e ceva mai mult și nu-mi dau seama ce... Ascultă, Cristina, o întreb brusc, de ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
dar, în nici un caz, nimeni nu e slugă să suporte manifestările colerice ale altora... Atît timp cît eu mă port civilizat cu muncitorii din subordine, pretind aceeași comportare și șefilor mei. Ascultă, tovarășe fizician!... se înfurie Brîndușa, ridicîndu-se în picioare, rostind cuvîntul "fizician" cu același dispreț ca azi-dimineață, cînd am fost la ea în birou. Prim-secretarul, care a urmărit toată discuția noastră, privindu-ne pe rînd, ridică brusc stiloul spre Brîndușa, oprind-o. Brîndușa observă gestul, își stăpînește furia, strînge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cum?! îmi trebuie soluția practică... Privirea mea, aplecată o clipă spre mîna obosită a Tamarei, se ridică din nou, întîlnindu-i ochii. Dumnezeule!... Noaptea mea de Ajun, cu ninsoarea liniștită, e acum ger sec și aspru, cu vînt usturător. Tovarășe Vlădeanu, rostește scurt și apăsat Tamara, sigură pe sine, deschizînd între sufletul ei, pe care i-1 simțeam cîndva alături, și al meu o prăpastie amețitoare, trebuie să ne spui soluția! Mă uit adînc în ochii ei, gata să explodez din nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aceea și referatele anexate. Fostul director general, odată, cînd a purtat cu ea o discuție mai aprinsă, a pus-o la punct strigîndu-i: "Mai bine te-ai apuca să înveți Fizică și-apoi să-ți spui părerea!" Acum înțeleg de ce rostește, față de mine, cuvîntul "fizician" cu atîta ură. Închipuie-ți ce simte pentru tine... Știu. Am simțit-o pe pielea mea azi. Dar ce rost mai are să discutăm?! Mai ales în prezența ta. Îmi ajunge o singură lovitură... Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
atunci ar fi fost ea; nu pentru că a îmbătrînit; nu arată deloc bătrînă, cred că are aproape treizeci de ani; dar acum e o femeie, o doamnă în sensul mare al cuvîntului; are gesturi sigure, poate prea sigure, și vorbe rostite cu aceeași fermitate, cum mi-a vorbit atunci profesoara de Istorie. Ar trebui s-o reîntîlnesc măcar în pauza dintre două ore de Istorie! -; n-am ce să-i mulțumesc, n-am găsit nimic din Doamna Ana în ea; vreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
corespunde întocmai realității, despre „sârma ghimpată“ care o va încercui, despre sfârșitul vieții ei „fără adăpost, fără sprijin, fără mormânt“ și despre „gândul cumplit că ființe dezgustătoare și-ar bate joc de trupul acesta istovit, că le voi auzi vocile rostind cuvinte nemiloase și că voi îndura, și dincolo de viață, cele mai adânci tristeți, cele mai grele insulte“. Viziunea finalului vieții ei este șocantă - după câte se știe din mărturia altor deținute, Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu a fost considerată decedată, a fost târâtă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-lea și apoi eu. Și le trec sub tăcere pe altele, mai puțin importante decât noi trei. [...] M. 15/1949 II Marți, 11 octombrie [1949] [...] Pe acel disc, îmi spuneai ca emblemă: „Curaj și Iubire. Și apoi 1989 împreună“. Ai rostit cuvinte profetice, draga mea: da, într adevăr cred că numai atunci apele tulburi ale istoriei se vor limpezi, dar din nefericire eu nu voi mai fi acolo să te aștept. [...] M. c. p. 12 octombrie 1949 [...] Am avut iar un
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
înseamnă că nu vă iubea așa de mult. Un copil ca toți copiii“. Între timp mi-am revenit - aproape că leșinasem; pete mari de sânge, zice lumea, îmi apăruseră ici-colo, pe gât și pe față. Aproape am țipat: „Da“. Și rostind cuvântul ăsta, am reintrat în contact cu atmosfera din jur, cu situația în care mă aflam. Așa că am continuat: „Și totuși nu; nu cred asta! N-aș vrea să mă socotiți lașă, să credeți că-mi reneg copilul“. Am explicat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să-ți mai vorbesc despre lucrurile astea! Dar uneori izolarea asta mă înăbușă, încât îmi vine să mor. Dacă n-ar fi gândul cumplit că ființe dezgustătoare și-ar bate joc de corpul acesta istovit, că le voi auzi vocile rostind cuvinte nemiloase și că voi îndura, și dincolo de viață, cele mai adânci tristeți, cele mai grele insulte, că această Mabell va veni să jumulească de pene jalnica pasăre care voi fi! Nici o ființă alături de mine, în clipa aceea! Spaima mea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lumii întregi cât de mult însemnați unul pentru celălalt. Împreună cu momentul solemn, când oficiantul vă declară căsătoriți, ele sunt chiar structura de rezistență a întregii ceremonii. Ele trebuie să fie cele mai frumoase și mai emoționante cuvinte care se vor rosti la nunta voastră“. Mă uit la Luke cu speranță, dar el continuă să se uite pe fereastră. În cartea asta scrie că trebuie să ne gândim ce fel de cuplu suntem, o țin eu pe-a mea. Suntem Tineri îndrăgostiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Îmi place cum îi stă neras. — Ești bine? — Asta-i întrebarea, spune după o pauză. Sunt, oare? Probabil c-am exagerat un pic cu băutura azi-noapte. Îmi dau jos haina, pentru a da mai mare importanță cuvintelor pe care le rostesc. Luke, ascultă-mă. Vreau să-ți spun ceva extrem de important. De câteva săptămâni tot amân asta... — Becky, te-ai gândit vreodată la cum sunt străzile din Manhattan, ca o grilă? spune Luke, întrerupându-mă. Te-ai gândit vreodată serios la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
calmul. Alicia, ne cunoaștem de foarte mult timp. Și știu că... nu ne-am înțeles întotdeauna... dar, serios. Suntem două englezoaice aflate la New York. Amândouă o să ne căsătorim. Într-un fel, suntem... suntem practic, surori! Îmi vine să mor când rostesc aceste cuvinte, dar n-am ce face. Trebuie s-o câștig de partea mea. Cu o ușoară greață de la stomac, mă sforțez să pun o mână pe mâneca ei de bouclé roz. — Nu crezi că trebuie să fim solidare una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
femeia cu bermude de blugi care se așază pe o bancă și deschide o cutie de Cola, care nu are habar de faptul că e urmărită de cineva. Ca să iau o gură de normalitate, probabil. — Normalitate? o aud pe Suze rostind precipitat în receptor. Bex, e un pic cam târziu pentru normalitate. — Ești rea! — Dacă planeta Pământ ar fi normalitatea, tu știi unde te afli în clipa asta? — Ăă... pe Lună? mă hazardez. — Ești la cincizeci de milioane de ani lumină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Însemnați” sunt „socotiți drept jidovi” și se crede că, din această cauză, „petele de pe față li se pot Înmulți”. În Moldova, de exemplu, ca să scape de aceste semne de „piază rea”, În noaptea de Sân Petru (29 iunie), „oamenii pistruiați” rostesc descântece și „se spală cu apă În miezul nopții, când cântă cocoșul” <endnote id="(112, p. 152 ; 64, p. 272)"/>. Și În acest caz pare să fie vorba de suprapunerea a două motive mitice independente, unul canonic și celălalt apocrif
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de vițel sau de cal fără de Întrevenirea dorită sau nedorită a unui evreu” <endnote id="(126, p. 9)"/>. „Evreul - bun afacerist” este un clișeu, de regulă, cu conotație negativă, chiar dacă implicită. Câteodată, clișeul este valorizat pozitiv, mai ales când este rostit de un evreu, cum este Lazăr Gherson, personaj al romanului Cronică de familie, publicat de Petru Dumitriu În 1956 : „Auzi, ce răspuns ! Serios, solid, practic, de om de afaceri. Ar merita să fie iudeu” <endnote id=" (294, II, p. 527
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Hannah Arendt -, el dorea să elibereze un popor oprimat, și nu să acorde privilegii unor indivizi” <endnote id="(434, p. 49)"/>. Într-adevăr, În epocă, alta a fost „moda dominantă”. Formula care a definit-o cel mai bine a fost rostită după Revoluția Franceză, În 1792, În fața Adunării Naționale, de contele Stanislas Clermont- Tonnerre : „Evreii trebuie respinși ca națiune, dar recunoscuți peste tot ca persoane individuale” ; sau Într-o altă formulare : „Pentru evrei ca indivizi, totul ; pentru evrei ca națiune, nimic
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
necredință la credință sau convertirea de la „o credință” la „adevărata credință” Înseamnă modificarea profundă a statutului religios al unui om, asimilabilă metaforic cu (re)căpătarea vederii de către un orb. Dimpotrivă, trecerea inversă este asociată cu pierderea vederii : „Apoi Isus a rostit : «Venit-am În lumea aceasta spre judecată, ca să vadă cei fără vedere, iar cei cu ochi să orbească»” (Ioan 9, 39). Ca pentru majoritatea exegeților evangheliilor, pentru mitropolitul Varlaam (Cazania, 1643), toți creștinii sunt asemenea orbilor tămăduiți : „se deșchiseră ochii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
urmă „Întreg Israelul va fi mântuit” (Romani 11, 26). De altfel, chiar și Nichifor Crainic crede În 1938 că „Biserica e deschisă tuturor” și că „a interzice evreilor botezul” - considerând că „arianismul singur se potrivește creștinismului” - este „o superbă idioție rostită de H.St. Chamberlain” <endnote id="(602, p. 146)"/>. Din anul 1936 Însă, relația de prietenie dintre Mihail Sebastian și Mircea Eliade se deteriorează considerabil <endnote id="(871)"/>. Sebastian simte că „fostul [său] prieten” Îl consideră „orbit”, un om care
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
oamenii cu ea !”. Acest final conferă o motivare creștină unui arhaic ritual precreștin, de sacrificare a porcului În preajma solstițiului de iarnă : „De atunci se taie porcii de Crăciun” <endnote id="(259, p. 51)"/>. Chiar și beneficiind de această binecuvântare mitică, rostită de Isus ab origine, românii din Bucovina duc În fiecare an de Paști slănină și carne de porc la biserică, pentru a fi sfințite de preot <endnote id="(259, p. 236)"/>. Cele două legende sunt paralele. În primul rând, ambele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mâna pe dânsul și să-l omoare”. Ghicindu-le intenția, Isus ieși din templu și se Îndepărtă. Însă jidovii l-au Înconjurat și au Început să arunce cu pietre În el. „Domnul nostru Iisus Hristos Însă, În loc să fugă de dânșii, rosti niște cuvinte tainice, În urma cărora toate pietrele cari le zvârleau jidovii se prefăceau În ouă roșii.” Speriați de această minune, jidovii au luat-o la fugă. „Și de atunci au Început oamenii a face, spre aducere-aminte de această Întâmplare, ouă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la Cernăuți, În 1926, la moartea episcopului creștin Vladimir de Repta. Cu acest prilej, „comunitatea evreiască și instituțiile sale - scria ziarul Ostjüdische Zeitung - au arborat drapelul În bernă”. Când cortegiul funerar s-a oprit În fața sinagogii, șef-rabinul dr. Mark a rostit solemn În ebraică : „În fața acestui sfânt Templu, Împodobit și luminat În cinstea ta, În fața sulurilor pe care, În timpul războiului, le-ai luat sub scutul tău atunci când au fost amenințate cu profanarea, Îți transmit salutul evreimii din Cernăuți, care te-a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la infinit” <endnote id="(67, p. 46)"/>. Tot atunci, aceiași oameni au reeditat celebra carte Înfruntarea jidovilor (1803), scrisă de un pretins rabin convertit, care „demonstra”, chipurile, autenticitatea infanticidului practicat de evrei. Pe această temă, deputatul evreu Adolphe Stern a rostit o interpelare În plenul Parlamentului României, În 1922 <endnote id="(603, pp. 18-19)"/>. Peste zece ani (noiembrie 1932), parlamentarii evrei au protestat din nou Împo triva acuzației de infanticid ritual, adusă evreilor de A.C. Cuza În ziarul ieșean Curentul studențesc
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]