16,607 matches
-
familia, el este transferat într-o școală mai depărtată de satul natal. Aici el își urmează studiile, exersând în permanență pictura și studiind istoria artelor. În 1944 Igor Vieru se întoarce în locurile sale de baștină și lucrează un timp învățător la Horodiște. Încă de pe atunci Vieru se manifestă drept un entuziast și pasionat educator al gustului estetic la elevi. Face primii pași spre creația sa artistică executând o galerie de picturi mici pe sticlă, asemenea diapozitivelor. Acestea reprezentau diferite imagini
Igor Vieru () [Corola-website/Science/299995_a_301324]
-
mici pe sticlă, asemenea diapozitivelor. Acestea reprezentau diferite imagini cu tematică foarte variată, care ilustrau lecțiile petrecute la școală și contribuiau la dezvoltarea imaginației și gustului copiilor. Dorința de a deveni plastician l-a făcut însă să abandoneze meseria de învățător și să uite de acele miniaturi. Pentru întregirea studiilor în artă, în 1946 Igor Vieru se înscrie direct în anul III la Școala de Arte Plastice din Chișinău la facultatea pictură. După absolvirea ei în 1949, devine profesor de desen
Igor Vieru () [Corola-website/Science/299995_a_301324]
-
autoritate din jurul său. Deși era un om perfect normal și bun la suflet, ceilalți îl judecau ca fiind „om sucit”. Scrisă din perspectiva societății, povestea relevă variatele nedreptăți pe care le-a suferit personajul principal de-a lungul vieții, de la învățătorul care își schimba permanent cerințele absurde, la jupânul căreia i-a fost ucenic și care îl obliga să care greutăți mari pe gheață și apoi îl apostrofa pentru că a căzut, la soția care l-a înșelat și în cele din
Cănuță, om sucit () [Corola-website/Science/300012_a_301341]
-
în 1941 a Regatului Iugoslaviei. Tatăl său a fost partizan al lui Tito și a fost ucis de ustași în primăvara anului 1945, cu puțin timp înainte de terminarea celui de Al Doilea Război Mondial. În copilărie Ratko voia să devină învățător, iar apoi chirurg. Până la urmă a optat pentru cariera militară în cadrul Armatei Populare Iugoslave () (JNA). În 1961 Ratko Mladić este admis la Scoala militaro-industrială din Zemun. Apoi urmează Academia militară, pe care o absolvă în 1965 cu calificativul „remarcabil”. Ofițer
Ratko Mladić () [Corola-website/Science/313247_a_314576]
-
întristare în curând". Erwin Rohde scrie că în timpurile pre-Pitagoreice exista credința că sufletul nu avea viață când pleca din trup, și se retrăgea în Hades fără nici o speranță de a se întoarce într-un trup. Platon, reflectând asupra cuvintelor învățătorului său Socrate, considera sufletul ca fiind esența unei persoane, ființe, ceea ce decide cum ne comportăm. El considera această esență ca un ocupant necorporal, etern al ființei noastre. În timp ce corpurile mor, sufletul este în continuu renăscut ulterior în alte corpuri. ul
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
însă zadarnice.Gimnaziul,intrat de acum în rândul instituțiilor de învățământ din oraș a avut parte numai de localuri închiriate: a funcționat la început într-o clădire de lângă Primărie,apoi în altă din spatele Băncii,de unde s-a mutat la Casa Învățătorului,apoi la parterul Liceului Ștefan Cel Mare,de unde a plecat în clădirea actualei Biblioteci I.G.Sbiera,pana cand în în sfârșit,în anul 1945 a fost cumpărată cu banii părinților elevilor Casă Pruncu. Internat Itcani Clădirea internatului în cartierul Itcani
Colegiul Economic Dimitrie Cantemir din Suceava () [Corola-website/Science/314611_a_315940]
-
autori prof.ing.vasile Florea,prof.Alexandrina Munteanu,ing.Stelian Puscasu. Premii mari la Concursul Național de Geografie și Științe socio-umane. -1988 se construiește șarpanta la localul liceului și se amenajează Cabinetul de Informatică -30 IUNIE 1988,”Profesor Evidențiat” de Ziua Învățătorului -Clement Antonovici. -MARTIE 1989 ,rezultate deosebite la atletism,școala are un Campion național -1 FEBRUARIE 1990 este ales în funcția de director,profesorul de Matematică,Gheorghe Flocea ,iar profesoară Elisabeta Marchievici trece la catedră să de la Liceul Ștefan cel Mare
Colegiul Economic Dimitrie Cantemir din Suceava () [Corola-website/Science/314611_a_315940]
-
au ajuns să fie folosite în scopuri comerciale. În acest loc a funcționat între 1680 - 1918 școala primară românească (confesională) întreținută de biserică. Aici a învățat Gheorghe Golda - alias Gheorghe Giurgiu Crișan, conducător al răscoalei de la 1784. Aici a fost învățător Nicolae Bengescu, tribunul care în 1848 a improvizat “Marșul lui Iancu.” În cimitirul acestei biserici își dorm somnul de veci 40 martiri din 1848 în morminte necunoscute. Tot în acest cimitir se află și mormintele eroilor din al II-lea
Biserici din Abrud () [Corola-website/Science/314714_a_316043]
-
de un concert de muzică corală liturgică ce cuprindea lucrări de Dmitri Bortnianski, M. Berezovski, A. Vedel, O. Lvov, Petr Turcianinov. Reîntors în Bucovina, a devenit profesor de muzică și cântare corală la Cernăuți, la Institutul Teologic, Școala Normală de învățători și învățătoare, Școala reală superioară și Gimnaziul superior german (1869-1900). După fondarea Universității Franz Josef la Cernăuți în 1876, Vorobchievici a fost numit profesor de muzică liturgică. În anul 1897 a fost ales membru al Consiliului regional al școlilor, în locul
Isidor Vorobchievici () [Corola-website/Science/313496_a_314825]
-
îi va schimba viața și care pare să fi fost survenit în urma șederii lui la închisoare, după ce se fusese implicat într-o încăierare. Se înscrie la școală în orașul Larache, unde este susținut de profesorii săi până când devine el însuși învățător și apoi profesor. Începe să scrie în arabă literară și în franceză, publicând prima operă, "Violență pe plajă" (în limba arabă: عنف على الشاطئ "al-‘anfu ‘ală-š-šăți’"), în 1966, în revista libaneză Al Adab. Nuvela a surpins prin limbajul dur
Mohamed Choukri () [Corola-website/Science/313575_a_314904]
-
În fața „cetății” raiului sunt împărați și episcopi, iar înăuntru se vede „Iacov” patriarhul, cu sufletele celor aleși în brațe. Intercalate printre scenele Judecății de apoi sunt pictate, direct pe perete, trei icoane mari, de tipul celor împărătești, reprezentînd pe Iisus învățător, Maica Domnului cu pruncul, de tip Hodighitria, și Sf. Andrei. Ele sunt delimitate de restul picturii prin rame pictate cu motivul funiei răsucite, iar fondul lor roșu e vibrat de pete albe. Aceste icoane ne oferă posibilitatea studierii modului în
Biserica de lemn din Călinești Căeni () [Corola-website/Science/313641_a_314970]
-
scenarii pentru filmele "Compresorul și vioara" (1960), "Copilăria lui Ivan" (1962) și "Andrei Rubliov" (1966); în plus, Koncealovski a jucat rolul soldatului în "Copilăria lui Ivan". Lungmetrajul de debut al lui Koncealovski a fost produs în 1965, intitulându-se "Primul învățător". Filmul a primit Cupa Volpi pentru Cea mai bună actriță (Natalia Arinbasarova) la Festivalul Internațional de Film de la Veneția, în 1966. A urmat "Povestea Asiei Kliacina" (1967; subtitlul filmului este: „...Care a iubit fără să se mărite”), a cărui difuzare
Andrei Koncealovski () [Corola-website/Science/313686_a_315015]
-
război din Viena, ele au fost transformate în ""Deutsche Trivialschulen"" iar mai apoi în ""Deutsche Gemeinde Schule"", învățământul s-a desfășurat cu preponderență în limba germană. Cel puțin în primii ani de existență, acestea au fost încadrate cu un singur învățător, recrutat de obicei dintre gradații sau chiar ofițerii regimentului, fără nicio pregătire pedagogică. La începutul activității lor, în școlile triviale erau predate următoarele discipline: religia catolică, abecedarul, cititul, scrierea după dictare și caligrafia, aritmetica, legile școlare, vocabularul german și noțiuni
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
ele desfășurându-se pe parcursul a 27 de ore săptămânal, de obicei numai în lunile de iarnă. Săptămânal, elevii participau și la cursuri de pregătire militară, urmând ca la vârsta absolvirii, 16-17 ani, să primească arme. Cursurile militare se țineau de către învățătorul clasei sau de către un gradat al companiei, folosindu-se în acest scop puști de lemn. În lipsa unor documente care să ateste cu precizie anul înființării școlii triviale din Racovița, investigațiile istoricilor sunt contradictorii. Astfel, istoricii școlilor năsăudene indică perioada anilor
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
a dat ordin să se înființeze școli în toate comunele militarizate, aparținătoare regimentului orlățean, în care acestea încă nu existau. În 1776, în sat se citează existența a două școli: ultima fiind înființată în baza unui ordin al Mariei Terezia. Învățătorul ei era "provincialist", salariat din "Fondul de provente" cu 4 florini și 10 cruceri pe lună. În anul următor, 1777, raportul generalului Johann Cristani von Rall întocmit la Sibiu în 20 mai, cu prilejul inspectării Regimentului grăniceresc de la Orlat, consemnează
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
Sibiului. În luna iulie 1861, ""inteligența"" locală formată din Petru Florianu, Ioan Fleischer(Măcelaru), locotenentul Ioan Maxim, căpitanul Dionisie Drăgoiu și cancelistul Basiliu Halmaghi hotărăsc ca așa numita „Școală Nemțească” să se numească „Școala Națională Română” sub conducerea unui singur învățător salarizat anual cu 120 de florini, șase "orgii" de lemne și "cvartir liber", anul de învățământ fiind redus la șase luni. Dionisie Drăgoiu și locotenentul Alexandru Halmaghi din Scoreiu, reprezentanți ai Companiei a VII-a fac o plângere forurilor superioare
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
1918, când a fost abrogată. Ea prevedea introducerea limbii maghiare ca obiect de studiu obligatoriu și punerea școlilor confesionale și sub controlul inspectorilor regești de școli. Docenților li se cereau pregătire de specialitate, limitându-se numărul școlarilor pentru un singur învățător la 80. În spiritul acestei legi, se încep discuțiile pentru înființarea în sat a unei „școli normale” în vederea pregătirii elevilor pentru „clasele gimnaziale și reale”, în care să se predea: religia, limba română, limba maghiară, limba germană, scrisul, „calculațiunea”, științele
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
Printre acestea s-a numărat și școala din Racovița. Oficial școala din sat a fost cuprinsă în rândurile școlilor centrale grănicerești începând cu data de 30 iulie 1871. Astfel, primul an școlar a început pe 1 septembrie 1871, sub conducerea învățătorului Ioan Moldovan, teolog absolut de Blaj, „care știa scrie și citi și germănește și ungurește”. Din cauza problemelor materiale și financiare cu care se confrunta noua școală recent înființată, care moștenea întregul patrimoniu precar al vechii școli confesionale, Ioan Moldovan își
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
ocrotit școala din Racovița și a cerut eforiei școlare locale, în toamna anului 1871, să se intereseze „dacă nu cumva în comună se află un individ apt, care pentru moșia școlii(uzufructul ei) să primească aci al doilea post de învățător”. Anul școlar 1872-1873 a avut prevazute două clase, care erau conduse de către învățătorul Ioan Lungu, respectiv de „preparandul” Demetriu Manițiu (sau Maniuțiu), învățători care instruiau la cursurile normale 42 de baieți și 49 de fete și la „cele de repetiție
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
1871, să se intereseze „dacă nu cumva în comună se află un individ apt, care pentru moșia școlii(uzufructul ei) să primească aci al doilea post de învățător”. Anul școlar 1872-1873 a avut prevazute două clase, care erau conduse de către învățătorul Ioan Lungu, respectiv de „preparandul” Demetriu Manițiu (sau Maniuțiu), învățători care instruiau la cursurile normale 42 de baieți și 49 de fete și la „cele de repetiție”, 6 baieți și 12 fete. Baza materială consta din: manuale școlare, o grădină
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
află un individ apt, care pentru moșia școlii(uzufructul ei) să primească aci al doilea post de învățător”. Anul școlar 1872-1873 a avut prevazute două clase, care erau conduse de către învățătorul Ioan Lungu, respectiv de „preparandul” Demetriu Manițiu (sau Maniuțiu), învățători care instruiau la cursurile normale 42 de baieți și 49 de fete și la „cele de repetiție”, 6 baieți și 12 fete. Baza materială consta din: manuale școlare, o grădină de pomărit pentru aplicații practice, un teren de gimnastică, table
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
trei la gimnazii. În anii ce au urmat, din fondurile puse la dispoziție de Fondul școlastic s-au reparat edificiile școlare, s-au dotat clasele cu mobilier și rechizite, cu manuale pentru uzul copiilor săraci și s-a îmbunătățit salarizarea învățătorilor. Din anul 1879 se fac simțite tendințele de maghiarizare ale școlii, prin introducerea limbii maghiare ca obiect de studiu obligatoriu începând cu clasa a II-a, ca urmare a Legii XVIII din același an, lege inițiată de Ministrul Cultelor și
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
ministru MCIP. Această lege completa una mai veche din 1904 numită „Legea Albert Berzeviczy”. Scopul mărturisit al legii era acela „de a întări în sufletul elevilor spiritul de alipire către patria maghiară și conștiința aparținerii la națiunea maghiară” Ca urmare învățătorii au fost decretați drept funcționari publici cu obligația de a educa elevii în spiritul legii, considerat ca fiind „lipsit de orice rațiune pedagogică și absurd prin tendința și conținutul său” De asemenea, aceștia au fost obligați să facă jurământ de
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
Călin Istvan, Comșuț Szilard, Doican Demeter, Drăgoiu Sandor, Farkas Ilona, Lazea Zsofia, Limbășan Eremias, Măierean Denes, Timar Tdvar, Vlaic Tamas etc. Pentru ca maghiarizarea sa fie completă se urmărea ca și cursurile „de repetiție” să se țină în aceeași limbă, iar învățătorii care nu-și îndeplineau obligațiile conform legii puteau fi destituiți și școala închisă. O dată cu începerea primului război mondial, școala din sat purta numele de „Școala poporală elementară comunală” și în scurt timp a fost rechiziționată de către armată, ceea ce a dus
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
Basarabiei, întrerupe studiile. întorcându-se în satul natal. În 1940 se înscrie la școala medie din Ungheni. Predarea fiind în limba rusă o părăsește în scurt timp. 1941-1944 îsi reia studiile la același "Liceu de aplicație" din Basarabia reocupată. Devine învățător în satul natal iar peste puțină vreme este repartizat la școala medie din satul Cetireni. Concomitent urmează studiile la Institutul Pedagogic de doi ani Soroca, (secția fără frecvență, limba și litaratură), apoi se transferă la Institutul Pedagogic din Chișinău, facultatea
Vasile Vasilache (scriitor) () [Corola-website/Science/313733_a_315062]