17,219 matches
-
mare vâlvă; e vorba de o greșită interpretare a președintelui și se pare că se va reveni. Dar din partea aceasta nu am neliniști. [...] Mâine trebuie să vând ziare pe stradă. Mă vezi strigând pe stradă și oferindu-le trecătorilor, în timp ce alerg ca să ajung prima la un tramvai? Ce orizont pentru inima mea grea și tristă, ce imensă decepție este bătrânețea mea! Stadiul acesta către moarte e oricum apăsător, dar să-mi bat chiar eu joc, făcând o grămadă de temenele, de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-l pierzi pe micuț“. Dacă îți scriu asta, o fac ca să abat eventuala sentință a destinului, dezvăluind-o dinainte. Ce proastă și ce superstițioasă devin! M. 23/1947 I Duminecă, 21 decembrie 1947 [...] Vineri a fost ziua cea mare, când alergam peste tot, ca o amforă de preț plină ochi, gata să se reverse, plină de tot ce mi-ai trimes în cele 12 pagini, mărunt dar nu și citeț scrise. Joi noapte am dormit 3 ore; ți-am răspuns în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Mouette, ce era mai greu începe să-și piardă consistența. Mă gândeam că n-am să pot suporta ziua asta, în care ești mai prezentă ca niciodată în casă. Când erai mică, mică de tot, cu papuceii tăi roșii, când alergai de la pomul de Crăciun la colțul minunat unde jucăriile tale se îngră mădeau unele peste altele, unde păpușile se aliniau de la Pupa la Bimbo, unde erai bogată de toate dorințele tale împlinite, atunci mai ales erai copilul casei; căci Crăciunul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
bine dragei mele țări. Totuși: „Înainte!“, și cu atât mai rău pentru cine cade. Draga mea, astă-seară am să mă culc foarte devreme; am de citit: manifestul țării, legea electorală, proiectul de Constituție, cu adnotări și pasaje subliniate. Azi-dimineață am alergat degeaba prin oraș, de la un capăt la altul; cum n-am fost acasă ca să-i plătesc controlorului suma pentru electricitate, 2 500 de lei, am vrut s-o achit astăzi, și am ajuns la douăsprezece și cinci, când se închisese
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
gară va veni să mă ia Gaby ușor alarmată, cred, de ceea ce s’ar numi vulgar „trăsnaie“, lubie. Nu încerc să evoc ziua de aziși totuși... De dimineață tu ai plecat la coafeur (ce frumos erai coafată!) și eu am alergat prin toate magazinele pentru mănuși, porte cigarette și poșetă. Te văd, în salonul de coafură, în mijloc, cum ți-am adus să-ți alegi [poșeta], și pe urmă am alergat să-ți găsesc alta la magazinul „Monique“, care nu mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
plecat la coafeur (ce frumos erai coafată!) și eu am alergat prin toate magazinele pentru mănuși, porte cigarette și poșetă. Te văd, în salonul de coafură, în mijloc, cum ți-am adus să-ți alegi [poșeta], și pe urmă am alergat să-ți găsesc alta la magazinul „Monique“, care nu mai există. Și pe urmă nu mai știu... Ne-am întors amândouă acasă? Oare ce vei fi mâncat tu în ziua aceea, aici, pentru ultima dată? Restul? Îl voi retrăi azi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
29 octombrie [1948], seara [...] O, mamounique, nu te obosi, te implor; de o vreme te simt deprimată; pagina aceea cenușie, plină de păreri proaste despre tine, de îndoială, m-a făcut să tresar; așa de tare aș fi vrut să alerg la tine, să te iau în brațe și să ți spun doar atât: nu, scumpa mea, nu ești de gheață, dar ești foarte pretențioasă, fata mea dragă. Nu-i poți ierta cuiva faptul că nu e perfect, că întinează imaginea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
te pot revedea? Spune, scumpa, scumpa mea, a mea și numai a mea? În seara asta îmi vine să mă zvârcolesc pe jos... II 28 ianuarie [1949], vineri Am să-mi petrec viața scriindu-ți; cum am o clipă liberă, alerg spre tine; mă gândesc uneori că poate într-o zi copilul tău, răsfoind hârtii vechi, își va spune: „Oh, mama mare asta, ce mult și-a mai iubit fata!“ Nu știu ce are să se mai întâmple - și poate paginile acestea au să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
egocentrism nebun, clinic: durerea mea, tristețea mea, izolarea mea, disperarea mea, situația mea, spaima mea, singurătatea mea, părăsirea mea, frica mea, obsesia mea. Și asta fără rușine, de la un capăt la altul. Joi de dimineață, 20 februarie [1949] Ieri am alergat iarăși prin oraș, ca să-i vizitez pe părinții elevelor mele. M-am întors la ora 8. Tocmai îmi terminam mărul de seară, când a sosit Irène, Irène care n-a mai plecat la Predeal; venise să mă vadă și să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Hades al ei. Zâmbește! Vezi, bătrâna ta își împodobește gândurile cu toată mitologia pe care o știe. Da, glumesc, dar de fapt această amintire din mitologie mă necăjește, văzând că a existat pe lume, cândva, o mamă care, desple tită, alerga pe pământ strigându-și durerea de a o fi pierdut pe Cora-Persefona Proserpina ei. Mai există și cealaltă mamă, cea care își transformă strigătele și lacrimile în efuziuni epis to lare. Vezi ce modestă sunt: nici mai mult, nici mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mobilele îmi aparțin) fiindcă, zicea, nu observase acest lucru. Jeb[eleanu], dim potrivă, e gata să declare că-și aduce aminte perfect. Stana, bona ta, Ion portarul, mama Paulinei - toți au să depună în favoarea noastră, dacă va fi nevoie. Dimineață alerg prin oraș ca să aranjez ce se mai poate aranja, după-masa la lucru, la munca mea grea și apăsătoare, seara mă zbat ca o păcătoasă pe frigarea din iad și dimineața o iau de la capăt. Poate că am să fiu obligată
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
istovită, dar mai am în mine putere cât să-ți spun că te iubesc. Cred că și după plecarea mea definitivă de pe tărâmul ăsta am să continui să te iubesc de dincolo. Azi a trebuit iar să dau telefoane, să alerg, să înghit refuzuri: Ury Ben. Doamna Pap. (soțul ei a murit) m-a ascultat vorbindu-i la telefon, dar mi-a spus, cu glas tremurător, că i-a murit bărbatul și că mi a ascultat vocea fără să înțeleagă ce
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
e imens. Mi-au dat voie, [chiar] m-au îndem nat să fac contestație în legătură cu mobila, și au să inter vină prin sindicat ca să obțină mărturia unor foști colaboratori ai tatei cum că mobilele sunt ale mele. În fiecare dimineață alerg peste tot, fără să obțin mare lucru; ieri am stat la partid de la 8 la 1.10; patru zile la rând am alergat în fiecare dimineață să-l prind pe șeful de cadre; trebuie să mă prezint la miliție ca să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ca să obțină mărturia unor foști colaboratori ai tatei cum că mobilele sunt ale mele. În fiecare dimineață alerg peste tot, fără să obțin mare lucru; ieri am stat la partid de la 8 la 1.10; patru zile la rând am alergat în fiecare dimineață să-l prind pe șeful de cadre; trebuie să mă prezint la miliție ca să autentific semnătura Stanei, a lui Ion portarul, a mamei Paulinei; trebuie să alerg să obțin declarații favorabile de la Sanda M[ovilă], Camil, Cella
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de la 8 la 1.10; patru zile la rând am alergat în fiecare dimineață să-l prind pe șeful de cadre; trebuie să mă prezint la miliție ca să autentific semnătura Stanei, a lui Ion portarul, a mamei Paulinei; trebuie să alerg să obțin declarații favorabile de la Sanda M[ovilă], Camil, Cella S[erghi], Lucia D[emetrius], Petraș[incu], Șerbu etc. Mor de oboseală și de tristețe. Sunt sfârșită, sfârșită, așa de sfârșită, c-ar crăpa și pietrele de mila mea. Și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ianuarie [1950], luni [...] Zâmbește-i bătrânei tale care își toarce aici caierul suferinței ca să-i facă fetiței ei o rochie de aur, de perle și de diamante. M. 1/1950 4 ianuarie [1950], miercuri [...] Îmi spui că ai vrut să alergi la Gara de Est etc. Ce-i nebunia asta? Cum îndrăznești să-mi scrii așa ceva? Îți închipui că ai fi bine primită?! Că ești așteptată cu brațele deschise și că ți s-ar spune: așa, domnișoara a venit să-și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
îmi tremură, înghit pe alături și îmi continui munca, precum boul care-și amintește, în pragul abatorului, de pajiștile prin care zburda alături de mama lui, cu botul cald încă de laptele supt. Îmi place imaginea ta cu nasul în vânt, alergând pe străzile Parisului. Ce păcat că-ți trimit în schimb această imagine de motan încălțat, șchiopătând, cu bastonul în mână, încruntat. Contrast total în privința asta! Dar suntem atât de aproape sufletește, atât de tandru legate, încât restul nu mai are
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Corina și pe ai ei, dacă vor să vină? [...] c. p. 16 iulie [1950], duminică Ieri, draga mea, n-am avut nici măcar o clipă liberă, și spre sfârșitul zilei nu mai puteam lega cuvintele în propoziții. Sculată în zori, am alergat prin oraș să cumpăr șervețele de hârtie și flori, pe urmă am ornat cele două colive. Pe când îmi făceam de lucru în sufragerie, sosește biata Vang[hele] cu amintirea ei și cu florile de cuviință. Slujba de pomenire era la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sub clar de lună. Mi se strânge inima la chemarea asta discretă a amintirilor; mă gândesc la tine, scumpa mea, nobila mea copilă; mă gândesc la întoarcere, la Mimi, la pistruii ei, și îmi vine să plâng, să țip, să alerg spre eden: orașul în care ne vom revedea. Este în cer? E pe pământ? E Bucureștiul? Draga mea, mă încearcă un plâns nebun. [...] 43/1950 V 3 septembrie [1950], luni Draga mea, scumpa mea, marea mea mică prietenă, Credeam că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
prin Jeb[eleanu], ceea ce m-a făcut fericită toată ziua, și Mabell a binevoit în sfârșit să spele rufele, pentru toate trei! Azi dimineață am încasat cele cinci mii și, cu buzunarul plin, am plecat la lecții. De acolo, am alergat să iau „cartela D de pensionar“ și m-am întors acasă la 1½. [...] Zi de post. Am avut la prânz supă de roșii, cartofi fierți și cafea. La 4 și un sfert am plecat în vizită la Marioara, mama Măriucăi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
lucid, mi-a spus trecând pe lângă mine: „N’ai mai murit?“ M-a lovit drept în inimă. Chiar așa bătrână am ajuns? Și atunci, cum am să pot să-mi mai aștept fata? În ziua aceea nu eram nici măcar obosită, alergam spre munca îndârjită pe care o duc la bun sfârșit cu bucurie și cu tandrețe tocmai ca să te merit - dar și ca să plătesc tot, toate datoriile Mimi care m-au înjosit și scârbit! Nu vreau să-ți poată spune cineva
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Zlătari, unde este în seara asta un concert de colinde, cu 100 de lei biletul. Plec cu inima deja înduioșată; am să ascult glasuri de copii cântând, cum cântau pe vremuri anume pentru tine. Te văd cu papuceii tăi roșii, alergând la ușă, în [strada] Câmpineanu. Le dădeai colindătorilor nuci, mere, mandarine și biscuiți. Pe curând. Seara, la ora 10. Scumpa mea și preaiubita mea, m-am întors de la biserică la ora 8 și jumătate. Era lume până la marginea trotuarului. Oamenii
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la ora 10; aș fi vrut să mai lenevesc în pat, dar treburile gospodărești sunt necruțătoare. Ca să pot bea un biet ceai cu lămâie, de altfel foarte bun și parfumat, cu pâine cu unt și miere, parfumată și ea, am alergat în dreapta și-n stânga. Deci, telegrama ta. Am izbucnit în plâns. Scumpa mea, îți dedic aceste ultime ore din an; bineîn țeles că o să ciocnim un pahar, noi două, peste capetele aplecate ale celorlalți; peste spațiu, inimile noastre se vor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
magnifică și luxoasă la Plaza. Mai mult decât atât, chiar vreau să fiu o persoană care va avea parte de o nuntă magnifică și luxoasă la Plaza. Vreau să fiu fata aia care se plimbă prin cofetării scumpe, după care aleargă o mulțime de persoane și care e tratată ca o prințesă. Și, dacă renunț la nuntă, toate astea au să înceteze. Nimeni nu va mai da doi bani pe mine. Și n-am să mai fiu persoana aia specială, strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vorbă, Amy, acum complet îmbrăcată, sare repede în picioare. — Stai, spune Laurel. Nu-i mulțumești lui Becky? — Ăă... Amy privește nervoasă spre Laurel. Mersi, Becky. — E OK, zic ușor stresată. Când Amy o ia la picior spre scara rulantă, aproape alergând, Laurel îmi înconjoară umerii cu brațul. — Becky, ești un înger, îmi spune cu căldură. Nu știu cum aș putea să te răsplătesc vreodată. Dar, orice dorești, nu trebuie decât să-mi spui. Nu te prosti! sar imediat. Am vrut doar să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]