20,606 matches
-
modernă. În noile cadre rustice descoperim aceeași eleganță, senzualitate, obsesie a amănuntului ca altădată. Satul înseamnă pentru Ionel Spânu un loc al veșnicei reîntoarceri, un mit al redescoperirii de sine și , nu în ultimul rând, o oază de liniște în civilizația noastră stresantă. A surprins unele secvențe din peisajul locurilor natale, la dimensiuni epopeice, un spațiu pe care-l sacralizează luxuriația vegetală. Uneori linia și culoarea amintesc de Grigorescu, alteori de Andreescu, dar și neoimpresioniști prin textură și prin îndrăzneala de
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
modernă. În noile cadre rustice descoperim aceeași eleganță, senzualitate, obsesie a amănuntului ca altădată. Satul înseamnă pentru Ionel Spânu un loc al veșnicei reîntoarceri, un mit al redescoperirii de sine și , nu în ultimul rând, o oază de liniște în civilizația noastră stresantă. A surprins unele secvențe din peisajul locurilor natale, la dimensiuni epopeice, un spațiu pe care-l sacralizează luxuriația vegetală. Uneori linia și culoarea amintesc de Grigorescu, alteori de Andreescu, dar și neoimpresioniști prin textură și prin îndrăzneala de
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
Lumină întârziată, București, 1967; Dimineața noului venit, I, București, 1974; Plante gânditoare, București, 1977; Melior, București, 1981; Puntea de hârtie, București, 1986; Frageda fire, București, 1990; Convorbiri cu idealuri, București, 1995; Sânii la vremea caiselor, București, 1995; Toleranța, București, 1995; Civilizația iubirii, București, 1996; O șansă la un milion (O întâmplare a omeniei), București, 1996; Calm, pus deoparte, pref. Nicolae Manolescu, București, 2002. Repere bibliografice: Sergiu Negură, „Lumină întârziată”, CRC, 1967, 18; Vlad Sorianu, „Lumină întârziată”, ATN, 1967, 5; Adriana Mitescu
GANE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287159_a_288488]
-
ca fundal o Germanie devastată de război. Pentru a scăpa de militărie, Erasmus și Cristian sunt trimiși de părinți la studii în Germania și ajung la Universitatea din Altfurt. Pretext bun pentru o proză realistă de a înfățișa o veche civilizație amenințată de dezastru. Erasmus este serios și solitar, asistă la cursurile de filosofie și, cum este și naratorul romanului, înregistrează totul cu exactitate: interioarele, stilurile arhitecturii, discuțiile din seminar, mișcarea străzii etc. Proza este, și sub acest aspect, substanțială și
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
context european. Lucrează ca profesor de gimnaziu (1968- 1977), asistent la Universitatea din Craiova (din 1977), unde parcurge toate treptele ierarhice ale carierei didactice, devenind profesor în 1997. Între anii 1984 și 1990 a fost lector de limbă, cultură și civilizație română la universitățile din Skoplje, Novi Sad și Belgrad. Colaborează la reviste literare din țară - „Convorbiri literare”, „Manuscriptum”, „Orizont”, „Ramuri”, „România literară”, „Secolul 20”, „Steaua”, „Tribuna”, dar și din străinătate - „Kulturen Jivot”, „Lumina”, „Macedonian Review” (Macedonia și Serbia), „Balcanica” (Italia
DEACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286708_a_288037]
-
din istoria locuitorilor Daciei. Lucrarea, aproape unanim contestată de specialiști, reprezintă o încercare - impresionantă prin dimensiuni și erudiție, ca și prin ipotezele temerare - de a reface, cu ajutorul tradițiilor populare sau al urmelor arheologice (reale sau „descoperite” de imaginația istoricului), vechea civilizație a imperiului pelasg, al cărui centru s-ar fi aflat pe teritoriul Daciei. Aici s-ar fi găsit „leagănul civilizației ante-elene” și al întregii zone mediteraneene: monumentele „megalitice” ale imperiului sunt identificate în munții Bucegi (Sfinxul, Omul, Babele), în Ceahlău
DENSUSIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286733_a_288062]
-
prin ipotezele temerare - de a reface, cu ajutorul tradițiilor populare sau al urmelor arheologice (reale sau „descoperite” de imaginația istoricului), vechea civilizație a imperiului pelasg, al cărui centru s-ar fi aflat pe teritoriul Daciei. Aici s-ar fi găsit „leagănul civilizației ante-elene” și al întregii zone mediteraneene: monumentele „megalitice” ale imperiului sunt identificate în munții Bucegi (Sfinxul, Omul, Babele), în Ceahlău, iar tradițiile populare, interpretate adesea eronat, devin pentru autor mărturii indubitabile asupra religiei pelasge, zeităților și tradițiilor acesteia. Construcția ieșită
DENSUSIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286733_a_288062]
-
Migrații fără sezon, București, 1984; De veghe pentru învingători, I-II, București, 1987-1989; Neuitatele amurguri, Craiova, 1988; O lume a dialogului, București, 1998; Condiția umană în dramaturgia postbelică, Craiova, 2002. Antologii: Cartea „Ramurilor”, București, 1997. Repere bibliografice: Vasile Marian, Istorie, civilizație, viață, LCF, 1977, 24; Ulici, Prima verba, II, 193-194; I. Lazăr, Spații teatrale, RL, 1980, 17; C. Zărnescu, „Trebuia să se nască Brâncuși”, TR, 1982, 7; Valeriu Râpeanu, Dramaturgi contemporani în oglinzi paralele, FLC, 1984, 4; Constantin Cubleșan, „Dramaturgi români
DIACONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]
-
bine documentată este Prelegeri de estetica ortodoxiei (1995-1996), în două volume intitulate Teologie și estetică și Ipostazele artei. O altă carte, Biserici și mănăstiri ortodoxe (1988), ilustrează aceleași teze despre perspective inter și transdisciplinare: teologie dogmatică, istoria artelor, culturii și civilizației, poietică, părinții Bisericii. Volumul, Farmecul dialecticii și fenomenologia narativă (2001), conține în mare toate teoriile lui D. despre roman și natura specifică a epicului. SCRIERI: Visele au contururi precise, București, 1963; Culorile sângelui, București, 1973; Gib I. Mihăescu, București, 1973
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
arabesc coexistă încă din anii 1915-1916 cu o alta, spre construcția monumentală. Fascinat de arhitectonica Florilor răului, apoi de a Divinei Comedii, a Paradisului pierdut ori a lui Faust, atras, pe de altă parte, de concepția lui Ernest Renan asupra civilizației umane sprijinite pe trei piloni principali (civilizația iudaică, cea greacă și cea romană), poetul proiectează un vast Cântec al Omului, care se va construi treptat, pe durata a trei decenii. Primul poem, Iudeea, scris în mare parte înainte de primul război
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
o alta, spre construcția monumentală. Fascinat de arhitectonica Florilor răului, apoi de a Divinei Comedii, a Paradisului pierdut ori a lui Faust, atras, pe de altă parte, de concepția lui Ernest Renan asupra civilizației umane sprijinite pe trei piloni principali (civilizația iudaică, cea greacă și cea romană), poetul proiectează un vast Cântec al Omului, care se va construi treptat, pe durata a trei decenii. Primul poem, Iudeea, scris în mare parte înainte de primul război mondial, aduce, în vers liber, o viziune
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
este însă abandonat în ciclurile Helada, Roma, Evul Mediu, Renașterea. Viziunea devine acum analitică, figuri aparținând mitologiei sau istoriei, tipuri ghicite sau personaje ale unor opere artistice se învecinează fără să respecte vreun desen prestabilit, încercând să evoce atmosfera fiecărei civilizații. Izbutite bucăți parnasiene, în genul unui J.-M. Heredia, îndeosebi în Helada și Roma, multe piese de un lirism curat stau lângă altele ce alunecă în livresc și prozaic, alunecare potențată de multiple experimente în versificație și dislocări în topica
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
definiți prin caracterizări oscilând între fișă de stare civilă și anecdotă, prin aprecieri incisive, prin portrete trasate nervos, uneori caricatural. Sunt surprinse cu relevabilă forță de evocare imaginea coșmaresc-apocaliptică a dezagregării unei societăți, procesul de compromitere a noțiunilor elementare de civilizație, proliferarea violenței, jafului și imposturii, instaurarea unei pseudoordini întemeiate pe delațiune, abuz, corupție, declarativism calp. Este etalată o paradă a principalilor plenipotenți, de la Lenin și Troțki până la Kerenski („Napoleon fără un sfert de oră”, parvenitul al cărui prim gest revoluționar
DONICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286827_a_288156]
-
psihologul, psihanalistul, omul de cultură, poetul, omul politic și publicistul. D. are o perspectivă enciclopedistă integratoare a dualismelor, o viziune care îmbină psihanaliza, platonismul și conștiința evoluției, a degradărilor și a scindării identității umane din diversele spații ale culturii și civilizației, propunând, de fiecare dată, un model soteriologic, o posibilă terapie. SCRIERI: Intimitatea verbului, București, 1981; Tratat de tehnica renunțării, București, 1982; Scrisoarea lui Hipparc, Cluj-Napoca, 1984; Pluralitate, Cluj-Napoca, 1988; Aspecte naturale, București, 1989; Odele morții și alte poeme, București, 1991
DRAGOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
analizate ca atare, închegând devenirea intelectualului și a omului. Cartea despre García Lorca prezintă unele accente mai deosebite, privind valențele remanente și în actualitate. După 1980, D. și-a concentrat eforturile exclusiv în elaborarea unei lucrări monumentale, Istoria culturii și civilizației (I-IV, 1984-1995), prima de acest gen la noi. Menită să ofere informații esențiale privind apariția și evoluția marilor civilizații, evidențiind specificul fiecăreia și principalele influențe pe care le-a primit sau le-a exercitat, cartea acoperă dezvoltarea umanității de la
DRIMBA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286874_a_288203]
-
remanente și în actualitate. După 1980, D. și-a concentrat eforturile exclusiv în elaborarea unei lucrări monumentale, Istoria culturii și civilizației (I-IV, 1984-1995), prima de acest gen la noi. Menită să ofere informații esențiale privind apariția și evoluția marilor civilizații, evidențiind specificul fiecăreia și principalele influențe pe care le-a primit sau le-a exercitat, cartea acoperă dezvoltarea umanității de la epocile preistorice până la Renaștere inclusiv; lucrarea este, cu drept cuvânt, exemplara prin volumul imens al datelor conținute. D. a tradus
DRIMBA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286874_a_288203]
-
2002; Ovidiu, Romă, 1971; Teatrul de la origini și până azi, București, 1973; ed. (Istoria teatrului universal), București, 2000; Eseuri de literatură străină, Cluj-Napoca, 1976; Scriitori scandinavi și alte eseuri, Cluj-Napoca, 1980; Federico García Lorca. Rapsodul, București, 1981; Istoria culturii și civilizației, I-IV, București, 1984-1995; ed. 2, I-XI, București, 1998-2003. Traduceri: Elsa Triolet, Cuceritorul, București, 1946; Selma Lagerlöf, Cartea legendelor, București, 1946; Renata Vigano, Vine barza!, București, 1955 (în colaborare cu Florin Chirițescu); J. Pereira Gomes, Esteiros, București, 1956; Jules
DRIMBA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286874_a_288203]
-
bibliografice: Barbu Solacolu, Ovidiu Drimba, „Leonardo da Vinci”, VR, 1972, 10; Dana Dumitriu, „Leonardo da Vinci”, RL, 1972, 33; Artur Silveștri, Ovidiu Drimba, „Teatrul de la origini și până azi”, RL, 1974, 10; Manu, Eseu, 323; Constantin Daniel, „Istoria culturii și civilizației”, LCF, 1984, 39; Francisc Păcurariu, „Istoria culturii și civilizației”, RL, 1985, 8; Velea, Universaliști, 177-186; Răzvan Voncu, Tradiția enciclopedica, L, 1997, 51-52; Dicț. scriit. rom., ÎI, 151-153. St.V.
DRIMBA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286874_a_288203]
-
1972, 10; Dana Dumitriu, „Leonardo da Vinci”, RL, 1972, 33; Artur Silveștri, Ovidiu Drimba, „Teatrul de la origini și până azi”, RL, 1974, 10; Manu, Eseu, 323; Constantin Daniel, „Istoria culturii și civilizației”, LCF, 1984, 39; Francisc Păcurariu, „Istoria culturii și civilizației”, RL, 1985, 8; Velea, Universaliști, 177-186; Răzvan Voncu, Tradiția enciclopedica, L, 1997, 51-52; Dicț. scriit. rom., ÎI, 151-153. St.V.
DRIMBA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286874_a_288203]
-
apar în paginile de factură poetică în care capacitatea reală de sugestie, de proiectare a ficțiunii pe o pânză neclară nu întâlnește limbajul tehnico-științific strident și prețios, folosit frecvent de G. cu efecte de ilaritate involuntare. Aporisticon, subintitulat Glosar de civilizații imaginare, este compus din texte scurte care, sub pretextul unor povești vagi sau absente, execută adevărate exerciții compoziționale. Se remarcă Fenotipul de ceață și picăturile de nimic, narațiune despre o jucărie de serie mare, capabilă să capteze imaginea miniaturală a
GRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287339_a_288668]
-
un scurt istoric, în stil hagiografic, al cărturarilor luminați - Damaschin, Chesarie, Filaret - din centrul cultural-teologal de la Râmnic. Prefața la Triodion dezvăluie idei legate de specificul culturii românești: în descendența culturii „romane” de Răsărit, aceasta evoluează pe un traiect distinct în cadrul civilizației europene. Progresul însuși este pentru clericul G. nu atât produsul rațiunii, cât darul providenței pentru oameni. Sunt evidente reacția antiturcească și încercarea de a-i îngloba pe români între neamurile luminate ale Europei. Tendința cărturarului este de a îmbina concepțiile
GRIGORE RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287354_a_288683]
-
lui Panait Gramatopol. A urmat liceul la București, absolvind în 1954. Licențiat al Facultății de Limbi Clasice a Universității bucureștene (1959), se specializează în domeniul istoriei lumii greco-romane, remarcându-se de-a lungul anilor printr-o activitate susținută în studierea civilizației clasice, în particular în ceea ce privește cultură și artele. A devenit doctor în științe istorice, în 1977, cu teza Pietrele gravate din colecția Cabinetului Numismatic al Academiei R.S. România. Urmează o carieră în domeniul muzeistic și al cercetării vestigiilor arheologice : șef de
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
vizează uneori discipline hiperspecializate - numismatica, epigrafie, gliptica ș.a. -, dar au o perspectivă amplă, culturală, antropologica și filosofica. Dintre scrierile sale, două interesează studiul literaturii: cartea de debut, Moiră, mythos, dramă (1969), un remarcabil eseu critic de factură academică, si, tangențial, Civilizația elenistica (1974). Volumul postum de eseuri Antichitate și modernitate (2000) reunește texte cu tematică diversă, din care nu puține au în atenție literatura și gândirea umanista. G. a tradus și prefațat românul Memoriile lui Hadrian de Marguerite Yourcenar (1983; Premiul
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
Umberto Eco), iar majoritatea comportă semnificații importante pentru întreaga sfera a culturii, nefiind limitate la domeniile specializate ale cercetării istorice și de istoria artei, care fac obiectul altor cărți ale autorului. De fapt, erudiția, deschiderea către filosofie, istoria ideilor, teoria civilizațiilor, culturologie sunt însușiri prezente pretutindeni la G., chiar si in scrierile așa-zis de specialitate, care oferă o lectură agreabila și utilă și „nespecialiștilor” cultivați. SCRIERI: Moiră, mythos, dramă, București, 1969; Civilizația elenistica, București, 1974; Dacia antiqua. Perspective de istoria
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
fapt, erudiția, deschiderea către filosofie, istoria ideilor, teoria civilizațiilor, culturologie sunt însușiri prezente pretutindeni la G., chiar si in scrierile așa-zis de specialitate, care oferă o lectură agreabila și utilă și „nespecialiștilor” cultivați. SCRIERI: Moiră, mythos, dramă, București, 1969; Civilizația elenistica, București, 1974; Dacia antiqua. Perspective de istoria artei și teoria culturii, București, 1982; Artă și arheologie dacica și română, București, 1982; Enciclopedia civilizației române (în colaborare), București, 1982; Artă imperiala a epocii lui Traian, București, 1984; Portretul român în
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]