16,530 matches
-
perspective. Teoriile vehiculate online în ultimii zece ani s-au adeverit în marea lor majoritate, așa încât din acest punct de vedere cartea nu reprezintă o revelație, dar nicio dezamăgire. Martin reușește și câteva răsturnări de situație, dar lasă cartea în coadă de pește în loc să ofere un final care să facă așteptarea următorului volum mai ușoară.” David Orr de la "The New York Times" a spus: „"Dansul dragonilor" își face apariția cu 1.012 pagini și dă impresia că ultimele două cărți ale seriei o vor
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]
-
narativ, ca atunci când ai stat prea mult la o petrecere după ce au plecat prietenii cu care ai venit.” Bill Sheehan de la "The Washington Post" a spus: "Plină cu elemente pline de viață, cu răsturnări de situație neașteptate, acțiuni lăsate în coadă de pește și momente de o cruzime atrăgătoare, "Dansul dragonilor" este o fantezie epică așa cum ar trebui scrisă: pasională, convingătoare, detaliată și plină de imagini. În ciuda unui număr de elemnte fantastice (dragoni, profeți, schimbători de formă și vrăjitoare), cartea - și
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]
-
Uliul porumbar ("Accipiter gentilis") este o pasăre răpitoare de talie mijlocie (50-65 cm) din familia accipitridelor (Accipitridae), ordinul falconiformelor (Falconiformes), cu un penaj cafeniu-cenușiu pe spate, pieptul albicios cu dungi transversale întunecate, mai rare pe coadă, care are pene albe la rădăcină. Are coadă lungă, aripi scurte, late și cu vârful rotunjit. Tinerii prezintă pete lunguiețe pe abdomen. Adulții au deasupra ochiului o sprânceană de culoare deschisă. Are un zbor rapid și foarte abil printre copaci
Uliu porumbar () [Corola-website/Science/327732_a_329061]
-
gentilis") este o pasăre răpitoare de talie mijlocie (50-65 cm) din familia accipitridelor (Accipitridae), ordinul falconiformelor (Falconiformes), cu un penaj cafeniu-cenușiu pe spate, pieptul albicios cu dungi transversale întunecate, mai rare pe coadă, care are pene albe la rădăcină. Are coadă lungă, aripi scurte, late și cu vârful rotunjit. Tinerii prezintă pete lunguiețe pe abdomen. Adulții au deasupra ochiului o sprânceană de culoare deschisă. Are un zbor rapid și foarte abil printre copaci, cu planări întrerupte de câteva bătăi dese din
Uliu porumbar () [Corola-website/Science/327732_a_329061]
-
Simbolul (A rond) este un semn cunoscut în limba română sub numele de [a cu ]coadă de maimuță sau, mai rar, a comercial. La origine o abreviere din contabilitate și facturare comercială, cu sensul de „cu rata de” (spre exemplu: 7 articole 2$ = 14$), simbolul nu a fost inclus pe tastatura primelor mașini de scris comerciale
@ () [Corola-website/Science/328014_a_329343]
-
lunii pline unde intră în contact cu apa magică. În dimineața următoare, Zac descoperă că el are capacitatea de a manipula apa. Mai târziu, după ce cade accidental în apă, el constată că a devenit, de asemenea, un triton, cu o coadă de pește. Noile abilitați ale lui Zac, le vor cauza probleme sirenelor, din cauza cărora vor fi exilate din bancul lor. Ele decid să se aventureze pe uscat ca trei fete normale ca să-l aducă pe Zac la condiția lui de
Mako Mermaids () [Corola-website/Science/327066_a_328395]
-
apere insula Mako și Coasta de Aur de la distrugerea lor totală. Și Sirena pleacă din serial. Grupul de sirene trebuie să înfrunte o nouă amenințare, un dragon de apă cărui unic scop este să vâneze sirene făcând să-și piardă coada și magia pentru totdeauna (așa a ajuns Evie la normal), în timp ce noua sirenă numită Weilan le va ajuta pe sirenele în lupta împotriva dragonului pentru a putea trăi din nou în armonie în Mako. În episodul 15 (și penultim) al
Mako Mermaids () [Corola-website/Science/327066_a_328395]
-
care scrie că „încă mai este timp... frate”. Osborn, mândru și mulțumit după ce a câștigat Marele Premiu al Australiei, se închide în garaj și dă drumul la motor pentru a se intoxica cu monoxid de carbon. Alți oameni așteaptă la cozi să-și primească pastilele de sinucidere. Mai tarziu, Mary Holmes (Donna Anderson) devine dezechilibrată emoțional și trebuie să fie sedata. Ea își recapătă luciditatea, astfel încât ea și cu Peter împărtășesc un moment de tandrețe înainte ca Mary să decidă că
Ultimul țărm () [Corola-website/Science/327062_a_328391]
-
Teucrium montanum"), strașnic ("Asplenium thricomanes"), albăstriță ("Centaurea micranthos") sau ghiocel ("Galanthus L."), ciuboțica cucului de munte ("Primula elatior"), coada-iepurelui ("Sesleria rigida"), crucea voinicului ("Hepatica transsilvanica"), nemțișor de stâncă ("Consolida regalis"), obsigă ("Bromus barcensis"), omag galben ("Aconitum anthora"), stupiniță ("Platanthera bifolia"), coada șoricelului ("Achillea oxyloba ssp. schurii"), zambilă sălbatică ("Hyacinthella leucophaea"), piperul-lupului ("Asarum europaeum"), steliță vânătă ("Aster amellus"), untul-vacii ("Orchis morio"), stupiniță ("Platanthera bifolia"), țâța-vacii ("Primula elatior ssp. leucophylla"), limba cucului ("Botrychium matricariifolium"), sânziene albe ("Galium mollugo"), traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris), În vecinătatea
Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/327216_a_328545]
-
de piese din marmură reprezentând divinități grecești, dintre care ieșea în evidență șarpele Glykon, singura statuie de cult a acestei divinități cunoscută până acum în întregul Imperiu roman. Șarpele, care are bot de miel, păr și urechi de om și coadă de leu, a fost sculptat în secolul al II-lea într-un singur bloc de marmură cu latura de 66 de cm. Subiectul le-a permis celor doi autori să exploreze teme de geologie, arheologie și istorie, pe care le-
Statuia șarpelui () [Corola-website/Science/327296_a_328625]
-
un corp subțire și flexibil, cu picioare scurte adaptate mișcării rapide în pădure printre copaci, tufișuri și în vizuinele rozătoarelor și iepurilor cu care se hrănește. Capul este mic, lat și turtit cu urechi mici și rotunde. Lungimea trupului fără coadă este de 30-50 cm, iar lungimea cozii este de alți 10-20 cm. Greutatea dihorilor variază în funcție de sex, un dihor mascul ajunge la maturitate în jurul greutății de un kilogram în schimb o femelă cântărește la maturitate 650-850 g. Femele au opt
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
scurte adaptate mișcării rapide în pădure printre copaci, tufișuri și în vizuinele rozătoarelor și iepurilor cu care se hrănește. Capul este mic, lat și turtit cu urechi mici și rotunde. Lungimea trupului fără coadă este de 30-50 cm, iar lungimea cozii este de alți 10-20 cm. Greutatea dihorilor variază în funcție de sex, un dihor mascul ajunge la maturitate în jurul greutății de un kilogram în schimb o femelă cântărește la maturitate 650-850 g. Femele au opt glande mamare din care se hrănesc puii
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
și excrementele. Urmele sunt asemănătoare celor de zibelină dar mai mici și constau în 4-5 degete cu gheare nerectilinii bine dezvoltate. Urmele picioarelor posterioare sunt puțin mai mari decât urmele celor anterioare. Uneori, în zăpadă, se observă urmele lăsate de coadă. Sunetul cel mai frecvent folosit de dihor sună asemănător unui "che, che, che!!!" . Țipătul dacă este mai ascuțit înseamnă că animalul este speriat sau nervos sau dacă femela vrea să-și alerteze puii. În vocabularul dihorilor mai intră și mormăieli
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
dihorii sunt folosiți în gospodăriile rurale pentru a păzi casa de șoareci și șobolani. Blana dihorului european este prețioasă și mai apreciată decât cea a dihorului de stepă. Blana se folosește în fabricarea de paltoane, jachete, gulere și căciuli. Din coada dihorului se pot realiza pensule. Un dezavantaj al blănii de dihor este mirosul care se înlătură cu mare greutate. Dihorul a fost crescut în scop comercial pentru valorificarea blănii prima dată în anul 1920 în Marea Britanie și ridicat la rangul
Dihor () [Corola-website/Science/327330_a_328659]
-
aripi acționate de mușchi. Aceștia erau pterozaurii, reptile a caror existența a durat aproape 150 de milioane de ani, lăsând în urma lor numeroase fosile. Pterozaurii se împart în două mari grupuri: ramphornycoizii și pterodactiloizii. Rhampornycoizii erau pterozauri ce prezentau o coadă lungă. Aceștia au fost primele reptile capabile să zboare cu adevarat. Au fost primii pterozari, apărând în Triasicul Superior și raspandindu-se în timpul jurasicului. Asemeni pterodactiloizilor, care i-au înlocuit în cele din urmă aveau aripi de piele, dar aveau
Sanco prerus () [Corola-website/Science/327372_a_328701]
-
adevarat. Au fost primii pterozari, apărând în Triasicul Superior și raspandindu-se în timpul jurasicului. Asemeni pterodactiloizilor, care i-au înlocuit în cele din urmă aveau aripi de piele, dar aveau și trăsături primitive, cum ar fi dinții foarte ascuțiți și coadă lungă și subțire, terminată cu o formațiune în formă de romb. Mulți dintre ei se hrăneau cu pește, pescuind probabil din zbor. Ceilalți erau insectivori. Pterodactiloizii erau o grupa de pterozauri foarte răspândită în Jurasicul Superior. Până la începutul Cretacicului, pterozaurii
Sanco prerus () [Corola-website/Science/327372_a_328701]
-
și subțire, terminată cu o formațiune în formă de romb. Mulți dintre ei se hrăneau cu pește, pescuind probabil din zbor. Ceilalți erau insectivori. Pterodactiloizii erau o grupa de pterozauri foarte răspândită în Jurasicul Superior. Până la începutul Cretacicului, pterozaurii cu coada lungă dispăruseră, pterodactiloizii rămânând singurele reptile zburătoare. Aceștia aveau coadă scurtă, iar unii erau împodobiți cu crește osoase. Unele specii nu erau mai mari decât un pinguin, dar altele erau cele mai mari animale zburătoare care au existat vreodată pe
Sanco prerus () [Corola-website/Science/327372_a_328701]
-
Mulți dintre ei se hrăneau cu pește, pescuind probabil din zbor. Ceilalți erau insectivori. Pterodactiloizii erau o grupa de pterozauri foarte răspândită în Jurasicul Superior. Până la începutul Cretacicului, pterozaurii cu coada lungă dispăruseră, pterodactiloizii rămânând singurele reptile zburătoare. Aceștia aveau coadă scurtă, iar unii erau împodobiți cu crește osoase. Unele specii nu erau mai mari decât un pinguin, dar altele erau cele mai mari animale zburătoare care au existat vreodată pe Pământ. Un exemplu este Quetzalcoatlus, un pterozaur ce avea anvergură
Sanco prerus () [Corola-website/Science/327372_a_328701]
-
Ariel este recognoscibilă datorită părului ei lung, roșcat, ochi albaștri, coadă verde și sutienului realizat din scoici mov. Aceasta este cea mai mică fiică a regelui Triton și a reginei Athena, stăpânii regatului oceanic Atlantica. Este caracterizată printr-o fire rebelă, iar în primul film dorește să facă parte din lumea
Ariel (personaj Disney) () [Corola-website/Science/327382_a_328711]
-
după personaj. Alegerea culorii părului a fost subiect de dispută între realizatorii filmului și executivii studioului, care doreau să aibă păr blond. Aceștia au fost convinși când li s-a explicat că părul roșcat realizează un contrast mai bun cu coada verde a lui Ariel și că această nuanță este mai ușor de întunecat, pentru scenele de sub apă sau de noapte. Într-un interviu, Jodi Benson a declarat că pentru "Ariel's Beginning", scenariștii au modificat scenariul de mai multe ori
Ariel (personaj Disney) () [Corola-website/Science/327382_a_328711]
-
este o fată prostuță care renunță la voce și familie pentru un bărbat despre care nu știe mai nimic." Ariel rămâne populară în viziunea publicului, fiind considerată unul din cele mai celebre personaje Disney, datorită părului roșu, scoici mov și coadă verde, făcând-o recognoscibilă ușor. Un sondaj realizat pe Internet Movie Database a numit-o pe Ariel al doilea cel mai seducător personaj animat, după Jessica Rabbit. Ariel este "ambasator" oficial pentru mai multe organizații ce doresc păstrarea curată a
Ariel (personaj Disney) () [Corola-website/Science/327382_a_328711]
-
cu o manta portocalie-galbenă, mâneca mănușii este brodată, părul calului este rotat, harnașamentul este complet, căpăstrul fiind prevăzut și cu cureaua zăbalei, chinga de pe burtă este de culoare roșu închis. Ofițerul care ține o sabie în fundal este mascat de coada calului. Fața lui Napoleon pare tinerească. Exemplarul de la Charlottenburg prezintă o manta în ton roșu aprins. Părul calului are culoare castanie, căpăstrul este simplu, fără cureaua zăbalei, chinga de pe burtă este de culoare gri-albastru. Peisajul este acoperit de zăpadă. Trăsăturile
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
prezintă un cal rotat, căpăstrul este complet, dar fără cureaua zăbalei, chinga de pe burtă este de culoare roșie. Mantaua este roșie-portocalie, gulerul este negru, broderia mănușilor este abia vizibilă, țesătura eșarfei este albastru deschis. Ofițerul este din nou mascat de coada calului. Fața lui Napoleon este mai puțin tânără, cu un zâmbet ușor, iar părul lui este mai scurt. Prin forma sa și desenul broderiei, modelul bicornului este asemănător cu cel purtat de generalii Imperiului. Tabloul nedatat este semnat "L.DAVID
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
Nu este prezentă aici nici Victoria înaripată, nici carul celest și nici măcar cununa de lauri. Calul ridicat pe picioarele din spate dă impresia că își va lua zborul, iar acest sentiment este întărit de vântul care-i scutură coama și coada. Gestul comandă și arată victoria. Mantaua roșie amintește de pelerina lui Apollo, simbolizând puterea. Caracterul tineresc și calmul lui Bonaparte îl evocă pe Alexandru cel Mare călare pe Bucefal. Toate aceste elemente concură la crearea unui aspect eroic al lui
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
nivelul ierburilor vegetează plante cu specii de: pedicuță ("Lycopodium clavatum"), arnică ("Arnica montana L."), ghiocel ("Galanthus nivalis"), lușcă ("Leucojum vernum"), sulfină ("melilotus officinalis"), trifoi ("Trifolium pratense"), podbal ("Tussilago farfara"), scai vânăt ("Eringium planum"), coada-calului ("Equisetum arvense"), ciuboțica cucului ("Primula veris"), coada șoricelului ("Achillea millefolium"), ghințură galbenă ("Gentiana lutea" - specie protejată), mentă ("Mentha piperita"), păpădie ("Taraxacum officinale") sau margaretă ("Leucanthemum vulgare"). În vecinătatea sitului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaje Videoreportaj
Valea Ierii (sit SCI) () [Corola-website/Science/330574_a_331903]