16,546 matches
-
Knox încearcă să restabilească cronologia reală a aventurilor narate în revistă "Ștrand Magazine", deoarece ordinea de publicare nu corespunde în mod evident cu ordinea în care au loc diferitele anchete. Reeditarea în 1928 în volumul "Essays în Satire" a acestui eseu cu privire la literatura cu Sherlock Holmes a suscitat un ecou imens. Șir Sidney Castle Roberts, reprezentant al Universității Cambridge, rivala Universității Oxford, i-a răspuns lui Knox, devenit între timp prelat catolic, prin "A note on the Watson problem" (1929) și
Sherlockiana () [Corola-website/Science/325539_a_326868]
-
cu Sherlock Holmes a suscitat un ecou imens. Șir Sidney Castle Roberts, reprezentant al Universității Cambridge, rivala Universității Oxford, i-a răspuns lui Knox, devenit între timp prelat catolic, prin "A note on the Watson problem" (1929) și printr-un eseu intitulat "8.Doctor Watson: Prolegomena to the study of a biographical problem" (1931). El va fi urmat de Ț. S. Blakeney ("Sherlock Holmes: Fact or Fiction?", 1932), de H. W. Bell ("Sherlock Holmes and Dr Watson: A chronology of their
Sherlockiana () [Corola-website/Science/325539_a_326868]
-
de H. W. Bell ("Sherlock Holmes and Dr Watson: A chronology of their Adventures", 1932) și de Vincent Starrett ("The Private Life of Sherlock Holmes", 1933). De atunci, nenumărate studii similare au fost publicate pe ambele maluri ale Atlanticului. Bibliografia eseurilor și cărților scrise pe acest subiect au umplut deja cinci volume mari în 1994 și este în creștere de la o zi la alta. Jurnalistul și romancierul american Christopher Morley (1890-1957), fondator în 1934 al societății "Baker Street Irregulars", a declarat
Sherlockiana () [Corola-website/Science/325539_a_326868]
-
Wold Newton a conceput o explicație în "Original Wold Newton Universe Crossover Chronology" pentru a reconcilia existența lui Raffles Holmes cu informațiile canonice despre Sherlock Holmes și A.J. Raffles, pe care colegul său Brad Mengel le-a încorporat în eseul său "Watching the Detectives". Potrivit acestei teorii, Holmes s-a căsătorit cu Marjorie în 1883, iar ea a murit mai târziu în cursul aceluiași an, dând naștere lui Raffles. Deoarece Raffles și Holmes sunt contemporani, s-a sugerat că Marjorie
Personaje secundare din povestirile cu Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325547_a_326876]
-
pierdut" al lui Sherlock Holmes menționat în romanele cu Mary Russell ale lui Laurie R. King și (2) Raffles Holmes era tatăl lui Creighton Holmes, care apare în colecția de povestiri "The Adventures of Creighton Holmes" a lui Ned Hubble. Eseul online al lui Mengel a fost revizuit pentru publicare în volumul "Myths for the Modern Age: Philip José Farmer's Wold Newton Universe" (MonkeyBrain Books, 2005) editat de Eckert, o colecție de eseuri Wold Newton ale lui Farmer și ale
Personaje secundare din povestirile cu Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325547_a_326876]
-
of Creighton Holmes" a lui Ned Hubble. Eseul online al lui Mengel a fost revizuit pentru publicare în volumul "Myths for the Modern Age: Philip José Farmer's Wold Newton Universe" (MonkeyBrain Books, 2005) editat de Eckert, o colecție de eseuri Wold Newton ale lui Farmer și ale altor contribuitori "postfarmerieni", autorizată de Farmer ca o extensie a miturilor Wold Newton. El nu apare și nici nu este niciodată menționat în niciuna dintre povestiri originale ale lui Sherlock Holmes și nu
Personaje secundare din povestirile cu Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325547_a_326876]
-
între nave [spațiale] sau nave dând ajutor altor nave. Cu toate acestea, astronomii speculează că au avut loc fenomene solare de tip natural. Carl Gustav Jung și-a exprimat interesul pentru acest eveniment ca și pentru cel de la Nuremberg, în eseul său "Ein moderner Mythus: Von Dingen, die am Himmel gesehen werden" („Un mit modern. Lucruri care se văd pe cer”) din 1958, concentrându-se asupra interpretărilor pe care martorii le-au dat acestui eveniment.
Incidentul OZN de la Basel (1566) () [Corola-website/Science/325634_a_326963]
-
refuză chiar această condiție - a excepției, fără a fi ceea ce numim „"omul comun". De aceea exercițiile sale teoretice, la care se fac referiri, nu șînt definitorii. El gândește epic iar confesiunea sa (în cadrul convenției, propuse de iramaneier) devine roman, nu eseu despre, eșec. Nu după putința teoretică trebuie: judecat ci după putința epică. Ori, aici se vădește că eșecul : nu este total, scriind Petrini nu numai că încearcă să. se-explice, să-și explice pricinile dar reușește să ne sugereze că
Cel mai iubit dintre pământeni (roman) () [Corola-website/Science/325671_a_327000]
-
5509 (1748-1749) și un supracomentariu numit „Megalleh Sod” (Megalè Sod - „Descoperitorul de taină”), la comentariul lui Ibn Ezra la Cele Cinci Suluri (Megilot). Din această lucrare din urmă nu a fost publicat decât comentariul cu privire la Ecleziast (Hamburg, 1765, Wilno 1836). Eseul „Maamar Hamadá” despre religie și filozofie a fost publicat în preambulul comentariului la Ibn Ezra. El urma să fie introducerea la o vastă carte în limba ebraică care să cuprindă toate știintele contemporane, dar pe care Gumperz nu a parvenit
Aaron Salomon Gumperz () [Corola-website/Science/325684_a_327013]
-
exemplul unor deschizători de drum din trecut, rabini și învățați polihistori ca Maimonide, Avraham Ibn Ezra, Levi Ben Gershon (Gersonide), Yosef Shlomo Delmedigo, care aveau un orizont larg și au combătut ignoranța. Moses Mendelssohn a recomandat foarte mult acest scurt eseu al lui Gumperz în cartea sa „Biur Milot Hahigayon” (cap.14). A redactat și ediție revizuită a compendiului de farmaceutică al lui J.L. Lebrecht Loesek. Aaron Solomon Gumpertz a murit la Hamburg în 1769, la 47 ani, în urma unei boli
Aaron Salomon Gumperz () [Corola-website/Science/325684_a_327013]
-
pe larg în "". Acest film documentar din 2009 precizează urmările filmului: "The New York Times" l-a concediat pe Bosley Crowther, deoarece recenzia sa negativă a părut să fie dată fără a avea contact cu publicul, iar Pauline Kael, care a scris un eseu independent în "The New Yorker" în care a lăudat filmul, a devenit noul critic de film al revistei. Estelle Parsons a obținut Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol secundar pentru interpretarea lui Blanche Barrow și Burnett Guffey
Bonnie și Clyde (film) () [Corola-website/Science/325697_a_327026]
-
al Columbiei în Comitetul de cooperare intelectuală de la Societatea Națiunilor. Ajunge director al Bibliotecii Consiliului Național al Educației între 1924-38. În 1929 pune bazele partidului fascist "Lega Repubblicana". Devine prieten cu poetul nicaraguan Rubén Darío. Scrie proza (povestiri, un român, eseuri și studii istorice) și poezie. În 1926 primește "Premio Nacional de Literatură" ("Premiul Național pentru Literatură"). Se sinucide cu cianură în suburbia Tigre a orașului Buenos Aires pe 18 februarie 1938.
Leopoldo Lugones () [Corola-website/Science/325700_a_327029]
-
are loc într-o pivniță subterană. În final, Poe este cel care „pedepsește fără a fi pedepsit”, prin nepedepsirea sa pentru răzbunarea sa literară și prin crearea unei povești concise (spre deosebire de roman), cu un efect unic, așa cum a sugerat, în eseul său „The Philosophy of Composition”. Poe ar fi fost, de asemenea, inspirat, cel puțin în parte, de către mișcarea washingtoniană, o frăție care a promovat cumpătărea. Grupul a fost format din consumatorii de alcool reformați care au încercat să sperie oamenii
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
epistole). Printre cărțile publicate în seria "Trecutul apropiat" sunt " Viața pe vântul de răsărit" de I. Gunther, "Viață și destin. Amintiri" de A. Taho-Godi, "Девочка, катящая серсо..." de O. Hildebrandt-Аrbenina, "Chipuri și imagini" de E. K. Gherțik, "Culoare veselă: Jurnale. Eseuri despre artă" de T. A. Маvrina. În 2005 s-a reluat publicarea seriei "Viața unor oameni remarcabili. Biografia continuă". Spre deosebire de seria clasică "JZL", această serie îi are în vedere doar pe oamenii care trăiesc. În 2009 a fost lansată "JZL
Editura Molodaia Gvardia () [Corola-website/Science/325823_a_327152]
-
a supraviețui și povestirea este considerată una dintre primele exemple de science fiction ale lui Poe. Povestirea îl menționează pe Jonas Danilssønn Ramus, un norvegian care a scris despre faimosul vârtej maelström de la Saltstraumen. Epigraful de la început este citat din eseul „Against Confidence in Philosophy and Matters of Speculation” (1676)al lui Joseph Glanvill, deși Poe a modificat textul în mod semnificativ. La scurt timp după publicarea sa, numărul din 28 aprilie al "Daily Chronicle" a inclus notița: „The «Descent into
O pogorâre în Maelström () [Corola-website/Science/325827_a_327156]
-
Who Rock Right Now”. De asemenea, revistele de specialitate „Spin” și „Blender” au numit-o Breakout Artist of The Year. Feist a fost fotografiată de Annie Leibovitz pentru numărul din noiembrie 2007 al revistei Vanity Fair, ca parte a unui eseu fotografic ce avea ca tematica muzică pop. La data de 3 noiembrie a aceluiași an, ea și-a interpretat piesele "1234" și "I Feel It All" de la emisiunea de televiziune „Saturday Night Live”. Feist a fost pe coperta din primăvara
Feist () [Corola-website/Science/325029_a_326358]
-
a agenției de fotografie VII Photo Agency până în august 2011 . Nacthwey a fost prezent și la tragicul eveniment din 11 septembrie 2011 de la World Trade Center, când a reușit să realizeze o muncă remarcabilă. De asemenea, el a realizat un eseu fotografic cu privire la efectele conflictului civil din Sudan. În februarie 2011, Nachtwey a contribuit la o parte importantă a revistei Vouge, care îl punea într-o lumină favorabilă pe dictatorul sirian Bashar al-Assad și pe familia sa . Articolul și seria de
James Nachtwey () [Corola-website/Science/325060_a_326389]
-
fost încurajatoare. Totuși, la publicarea rezultatelor în domeniul meteorologice, oamenii de știință s-au îndoit de acuratețea datelor, printre care și președintele Societății Fizice din Londra, Dr. Charles Chree. Scott și-a apărat pe cât posibil munca, însă, totuși, recunoștea că eseul lui Ryods în acest domeniu era „teribil de neglijent”. Eșecul de a evita scorbutul s-a datorat neglijenței față de simptomele acestuia, și nu a expediției în sine. La acel timp se credea că o dietă pe bază de carne proaspătă
Expediția Discovery () [Corola-website/Science/325047_a_326376]
-
tradiția familiei, întreaga viață a fost profesor și a predat limba și literatura română, în prezent la Liceul Teoretic „Al. I. Cuza” din București. De la debutul publicistic din anul 1977, a publicat constant articole, studii de istorie și critică literară, eseuri și recenzii în revistele „Manuscriptum”, „Viața românească”,„Jurnalul literar”, „Literatorul”, „Memoria”, „Limbă și literatură”, „Limba și literatura română”, „Mitropolia Olteniei”, „Revista de istorie a Muscelului” etc. Din 1984 a fost un colaborator constant la Radio România și a participat la
Adrian Săvoiu () [Corola-website/Science/325200_a_326529]
-
aici?"". Relația celor trei pare totuși să fi rămas platonică, datorită refuzului lui Lou de a alege între cei doi. Nietzsche o consideră pe Lou pe cât de excepțional dotată, pe atât de insuportabilă uneori. Salomé va scrie ulterior (1894) un eseu, "Friedrich Nietzsche in seinen Werken", despre personalitatea și filosofia lui Nietzsche. Cei trei călătoresc împreună cu mama lui Salomé în Italia. Ajungând la Leipzig, Germania, în octombrie, Salomé și Rée decid să se separe de Nietzsche după o dispută între Nietzsche
Lou Andreas-Salomé () [Corola-website/Science/324574_a_325903]
-
standard comun”, și că acceptarea transmutațiilor înseamnă renunțarea la credința omului în „înalta genealogie a speciei sale”. În această perioadă, Darwin a scris "Reflection on reading my Geological notes" ("Reflecții după citirea notelor mele geologice"), primul dintr-o serie de eseuri incluse în notele sale. El a făcut speculații privind posibilele cauze ale faptului că pământul se înalță în mod repetat, și privind istoria vieții în Patagonia ca secvență de specii cu nume. Ei s-au întors în Insulele Falkland la
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
ridicat treptat în conformitate cu teoriile lui Lyell. Câteva exemplare de nandu pitic s-au zărit la distanță, dar nu au putut fi prinse. Expediția s-a apropiat de Anzi, dar a trebuit să se întoarcă. Darwin și-a rezumat speculațiile în eseul despre "Înălțarea Patagoniei". Deși încă timid, el punea la îndoială ideile lui Lyell. Darwin s-a bazat pe măsurătorile efectuate de ofițerii de pe "Beagle", ca și pe cele ale sale pentru a propune că aceste câmpii se înălțaseră în etape
A doua călătorie a vasului Beagle () [Corola-website/Science/324537_a_325866]
-
început studii de literatură și istoria artei la Universitatea Paris Sorbonne - Paris IV, iar în 1967 s-a stabilit definitiv la Paris. În 1969 a terminat licență, iar în 1970 masteratul în litere. Pe la mijlocul anilor 1970 a publicat primele sale eseuri, apărute în „Leș Cahiers du cinema” și în Leș Temps modernes, precum și poeme, editate de revista „Change”. Între anii 1972+1973 a colaborat cu casa de editură "Dictionnaires Le Robert", pentru articole privind islamul și istoria artei. Între 1973-1974 a
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]
-
Abû Yazid al Bistami. Abdelwahab Meddeb a trait ultima perioadă a vieții la Paris și în Spania. El a murit în 2012 de cancer de plămâni la clinica Bizeț din Paris. Fiul său este ziaristul Hind Meddeb. De la primele sale eseuri, române, poezii și munci editoriale de la mijlocul anilor 1970 încoace, scrisul lui Meddeb a fost mereu multiplu și divers, alcătuind un proiect literar unde genurile literare se îmbină și se transcend. Textele sale arată a fi ale unui polimat, marcat
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]
-
Freud, ale cărui teorii s-au bucurat cu precădere de favoarea medicilor praticieni care consideră homosexualitatea ca relevând de o sferă eminamente psihologică, nu biologică. De altfel, Freud a adăugat o notă, la ediția din 1915 a lucrării sale "Trei Eseuri asupra teoriei sexualității" (1905), în care îndemna ca homosexualii să nu fie segregați, cu atât mai mult cu cât tendințele lor sexuale nu au vreo influență asupra comportamentului lor general. Opera lui Krafft-Ebing mai comportă și alte lucrări, dintre care
Richard von Krafft-Ebing () [Corola-website/Science/324640_a_325969]