18,714 matches
-
și seara, când ne adunam la cină, și venea din nou D-l Vintilă cu trăistuța cea faimoasă, din care scotea sticla de țuică și bidonul de vin, ca să ne servească pe toți. Sigur că cinele se prelungeau la un pahar de vorbă, după care ne mutam fie pe o terasă, fie într-o cameră, dacă era prea rece afară. Aveam și cărți de joc, sau jucam un șah eventual, sau unii dintre noi, chiar pictau din nou. Una din întâmplările
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
mai proaste la al doilea, pentru că erau mai mici datorită acoperișului înclinat care reducea din suprafața camerelor. La etajul 1 era un hol mărișor cu o masă, unde ne petreceam o bună bucată din timp cu pictura, sau cu un pahar de vorbă. Prima tabără la Moldova Nouă am avut-o tot sub organizarea d-ui Vintilă, îmi aduc aminte că era cazat la etajul 1 împreună cu soția, iar în altă cameră de la același etaj era regretatul domn Savonea, care lucra
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
zâmbind mi-a întins mâna zicând: ” Felicitări, dă-i înainte!” Pe domnul Murariu îl cunoscusem la Reșița, la un salon de toamnă. După vernisajul expoziției a urmat momentul discuțiilor amicale, protocolul. La masa de protocol, când am vrut să umplu paharele cu vin, sticla de vin lipindu-se de fața de masă, a vărsat paharul domnului Murariu pe sacou și pe pantaloni. Eu îmi ceream scuze continuu, iar dânsul repeta, netezindu-i sacoul ca și acum: -„Nu-i nimic, nu-i
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
cunoscusem la Reșița, la un salon de toamnă. După vernisajul expoziției a urmat momentul discuțiilor amicale, protocolul. La masa de protocol, când am vrut să umplu paharele cu vin, sticla de vin lipindu-se de fața de masă, a vărsat paharul domnului Murariu pe sacou și pe pantaloni. Eu îmi ceream scuze continuu, iar dânsul repeta, netezindu-i sacoul ca și acum: -„Nu-i nimic, nu-i nimic, doar soția o să spună că iarăși m-am bețivit.” Aici am avut plăcuta
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
bufet lacto din Brezoianu, ne-am întâlnit cu el. Era ostenit, tras la față, după o noapte în care se vedea cât de colo că preocuparea principală nu-i fusese dormitul. L am îndemnat, bineînțeles, să ia și el un pahar din licoarea binefăcătoare, ceea ce de această dată a acceptat, cu aerul că ne făcea totuși o favoare. A sorbit întâi încet, apoi, cu o mișcare largă, a dat peste cap tot ce rămăsese în pahar. Și-a șters mustățile, a
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
să ia și el un pahar din licoarea binefăcătoare, ceea ce de această dată a acceptat, cu aerul că ne făcea totuși o favoare. A sorbit întâi încet, apoi, cu o mișcare largă, a dat peste cap tot ce rămăsese în pahar. Și-a șters mustățile, a plescăit din buze și, deodată înviorat, a rostit următoarele vorbe: — Măi băieți, știți că nu e rău? Înscrieți-mă și pe mine în Asociație. Așadar, unde nu reușiserăm cu Ionescu Morel, am reușit cu Acidofilul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
astea, de țâșnește câte unul de unde nu te-aștepți. Oricum, dacă e Gelu, a continuat Țepe, surâzând fin, ați pornit bine această treabă, adică revoluția, să fie într un ceas bun! Și pentru că tocmai se adusese șampania, am ciocnit un pahar. Acesta a fost momentul reîntâlnirii mele cu D. Țepeneag, după lunga lui absență din țară, ale cărei urmări a dorit să le lichideze cât mai iute. A revenit ori de câte ori a avut prilejul, destul de des, în raport cu alții, dar nu atât cât
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
el cum a părăsit această lume omul de care vorbesc. În ziua sorocită de Parce și-a convocat în apartamentul din Drumul Taberei nepoții și rudele care-l îngrijiseră în ultimii ani, cerându-le să aducă șampania. S-au umplut paharele, profesorul a ciocnit cu toți, a sorbit din paharul său și, privindu-i, le-a spus: — Dragii mei, eu plec, a venit timpul, vă las cu bine. L-au ajutat să se întoarcă în camera sa și să se întindă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
vorbesc. În ziua sorocită de Parce și-a convocat în apartamentul din Drumul Taberei nepoții și rudele care-l îngrijiseră în ultimii ani, cerându-le să aducă șampania. S-au umplut paharele, profesorul a ciocnit cu toți, a sorbit din paharul său și, privindu-i, le-a spus: — Dragii mei, eu plec, a venit timpul, vă las cu bine. L-au ajutat să se întoarcă în camera sa și să se întindă în pat, iar după o oră a murit. Un
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
din care s a inspirat V. Voiculescu în realizarea poemului, fapt pentru care, de necrezut, va răspunde, cu propria sa libertate, în fața judecătorilor nedrepți în 1958, fără să-și găsească apărător atunci. El sorbea de data aceea, chiar până la fund, paharul, cupa slăbiciunilor omenești, precum odinioară Iisus Hristos, de care se va simți răspunzător până la moarte... Și tot din Poeme cu îngeri, Sonetul CLXX(16) rămâne și el memorabil în mintea și sufletul celui care îl citește: Pentru Cuvântul poeziei Vasile
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
și odihni. Adrian Maniu era și devenise un obișnuit al casei. Venea entuziast și cu bucurie la prietenul său, deși avea „delicatețele” sale. Ghiulul domnesc de pe inelarul lui nu era mai niciodată același. Zăbovea des, dar fără exces, în fața unui pahar pe care îl cânta în fel și chip...Ionel Teodoreanu, avocatul și scriitorul avea și el verva lui. Cincinat împrăștia catrenele peste tot, după cum știau toți prietenii. Dar soseau în jurul mesei lui Voiculescu și alte fețe care de care mai
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
bun. După cum se știe, a fost un an pe care lam încheiat pe locul 7, un loc la care nu ne-am așteptat atunci când ne-am făcut planurile la început de campionat dar, dacă e să privim partea plină a paharului, suntem la 3-4 puncte de un loc de cupă europeană. Avem, în retur, toate meciurile cu contracandidatele noastre la Bacău și este important să câștigăm primul joc de anul viitor, de la Cluj, lucru care ne-ar aduce la două puncte
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
corespondența cu celelalte comitete și unde din vreme în vreme făceam și câte un chef stropit cu vin de cel vechi din pivnițele monastirei. Îmi aduc aminte că la una din acele petreceri la care se cinstea pentru Unire cu paharele pline, un amic al nostru, Manolache Morțun, care se greșise, se vede, cu un pahar prea mult, zicea că "cele patru puncte ale Divanului ad-hoc sunt punctele cardinale ale universului"; iar Neculai Verdeanu, care de asemenea se cam întrecuse cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
stropit cu vin de cel vechi din pivnițele monastirei. Îmi aduc aminte că la una din acele petreceri la care se cinstea pentru Unire cu paharele pline, un amic al nostru, Manolache Morțun, care se greșise, se vede, cu un pahar prea mult, zicea că "cele patru puncte ale Divanului ad-hoc sunt punctele cardinale ale universului"; iar Neculai Verdeanu, care de asemenea se cam întrecuse cu șaga, ne-apostrofa mereu cu cuvintele: Fraților !... Eu nu sunt beat de vin, sunt beat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
întâmpla; vorbele lui se împlineau mai totdeauna. Într-o zi de iarnă am organizat un haitaș 54 în pădurile moșiei Dersca. După prima bataie în care nu căzuse nimic am făcut un dejun copios la care glumele și mai ales paharele s-au cam prea încrucișat, așa încât Schmid al nostru s-a îmbătat lulea. Pornind apoi amețit cum era la a doua bataie, căzu jos și țevile puștii lui lovindu-se de o piatră se îndoiră și luară aproape forma spirală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
la facerea cartușilor și astfel aluneca totdeauna mia mult praf și plumb decât trebuia. Apoi sara, când ne adunam la conac și ne așezam îndemânatic în jurul mesei încarcate cu lucruri bune de mâncare, dea dumnezeu bine! Numai chef și veselie; paharele și glumele scânteiau, poveștile curgeau gârlă. Nicu Racoviztă ne istorisea pentru a suta oară lupta lui de la Tarcău cu o matahală de urs bine blănit, cea mai mare izbândă cinegetică ce a repurtat; Costică Șuțu făcea planuri pentru goanele de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
erau timizi la discuțiuni, dar îndrăzneți la mâncare, dădu năvală la masă așezându-se cam pe la mijlocul ei, ca să poată apuca și din dreapta și din stânga; iar după ce fiecare își luă locul și după ce primele farfurii fură golite și primele rânduri de pahare supte, Iacob Negruzzi, care era în capul mesei, ceru cuvântul ca să deie samă despre activitatea literară a "Junimei". Domnilor! zise el, rădicându-se în picioare cu paharul în mână. Societatea "Junimea", care a luat naștere în anul mântuirei 1863... Protestez! strigă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fiecare își luă locul și după ce primele farfurii fură golite și primele rânduri de pahare supte, Iacob Negruzzi, care era în capul mesei, ceru cuvântul ca să deie samă despre activitatea literară a "Junimei". Domnilor! zise el, rădicându-se în picioare cu paharul în mână. Societatea "Junimea", care a luat naștere în anul mântuirei 1863... Protestez! strigă furios Pogor. Originele "Junimei" se pierd în noaptea timpurilor. În anul mântuirei 1863 după Hristos, continuă Negruzzi, imperturbabil... Minciuni!... Protestez!... "Junimea" a existat de când lumea, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
începeau sănătățile. Să trăiești, Ciurilă-Burilă! La mulți ani, Poghircă! Și cu bine, Mirmelic! Bine te-am găsit, Buiuc! În sănătatea ta, președintele celor nouă! Cu noroc, papa Culianu! Și așa mai departe, pe un diapazon tot mai rădicat se încrucișau paharele și se apostrofau unii pe alții după poreclele uzitate în "Junimea". Apoi venea rândul anecdotelor, mai întăi a acelor cuviincioase, iar după ce ne căptușeam bine cu Cotnar alb sau roș ori cu amândouă colorile împreună, dădeau drumul anecdotelor corozive, adecă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
erau Creangă, Ianov și binenutritul Caraiani, cum îl numeam noi în "Junimea". Dar cine poate spune verva, spiritul, voia bună, aș zice entuziasmul, care însuflețeau serbărele "Junimei" și în același timp, șăgile, ironiile fine, înțepăturile cu noimă, care, ca și paharele pline, se ciocneau și scânteiau; însă toate aceste erau ieșite din inimă curată și fără pic de răutate. De aceea nimene nu le lua în nume de rău. Mult timp, aș putè zice, mai tot timpul cât a existat "Junimea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pus umerii la jug, Astăzi când prețuim roada adunată de sub plug, Ție cu deosebire tot onorul se cuvine Pentru nobila lucrare, pentru oarele senine Ce în vălmășagul vieții ne-a fost dat ca să gustăm! Ție, dar, o! scump prietin, plin paharul închinăm!... După ce s-a isprăvit de cetit toată materia literară în proză și versuri pregătită pentru acea serbare, am trecut în sala banchetului unde, deodată, deschizându-se perdelele ce acopereau teatrul, s-a auzit glasul prefăcut a lui Missir care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
turc, așteptându-și rândul. Codreanu, dintre toți vizitatorii, era cel mai credincios și mai habotnic 121 slănicean. De vro 20 de veri de-a rândul n-a lipsit o dată să vie să-și ieie în fiecare dimineață porția de trei pahare de la izvorul no. 1. Ajunsese un fel de bețiv de no. 1. Apoi era un om vesel, glumeț, stup de anecdote, bun vânător, vorbea totdeauna tare, parcă avea a face numai cu surzi, și când râdea în deal la Trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cere șapte prețuri. Fie chiar de un stânjen, încă tot e o minune. Ascultă, dragă! Degeaba umbli să ne iei așa peste picior, ca pe niște mazete 136. Știm și noi ce-i o coadă de vulpe. Atunci înșfăcând un pahar de vin ce sta plin dinaintea mea, îl dădui dușcă pe gât și cu un aer mânios răspunsei: Pentru Dumnezeu! Ce vreți, domnilor?... Să vă spun numaidecât că vulpea a fost bearcă 137, asta n-o pot face nici în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nu-i aici. Catrințaș, care ședea în picioare și ne asculta cu mâna la gură, avea în fața lui un aer de reculegere, de nedomerire, parcă să creadă, parcă să nu creadă cele ce auzea. Eu care mă rădicasem prin ultimul pahar dat pe gât la un diapazon de veselie mai presus de ceilalți tovarăși ai mei, mă sculai în picioare și, adresându-mă lui Catrințaș, îi zisei: Măi Catrințaș!... Ia spune și tu ce întâmplări ai avut în viața ta de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
s-ar fi urât, căci în fiecare moment găsea altă ceva nou să-ți spuie, care să-ți atragă atenția sau să-ți verse voia bună în inimă. Așa, din una în alta, din vorbă în vorbă, căci vorba aduce paharul, și paharul vorba, ne-am pomenit stând la masă pănă la ceasurile 11 de noapte. Se făcuse întuneric, de nu-ți vedeai palma dinaintea ochilor, și o ploaie subțire curgea ca prin sită. Noroc că pănă la Folticeni era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]