16,580 matches
-
nucleară provine prin dezintegrarea beta a produșilor de fisiune mai bogați în neutroni, printre care se numără și izotopii iodului și ai xenonului. Din cauza faptului că iodul și xenonul sunt volatili și difuzează prin intermediul combustibilului nuclear și al aerului, cesiul radioactiv este creat, de obicei, la o anumită depărtare de locul fisiunii. Odată cu începutul testării armelor nucleare din jurul anului 1945, cantități de Cs au fost emise în atmosferă, iar acestea au revenit pe suprafața Terrei prin precipități radioactive. Cesiul este un
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
al aerului, cesiul radioactiv este creat, de obicei, la o anumită depărtare de locul fisiunii. Odată cu începutul testării armelor nucleare din jurul anului 1945, cantități de Cs au fost emise în atmosferă, iar acestea au revenit pe suprafața Terrei prin precipități radioactive. Cesiul este un element relativ rar în natură, iar măsurătorile determinate au estimat concentrația sa la aproximativ 3 părți per milion din crusta Pământului. Această răspândire îi atribuie cesiului locul 45 între elementele chimice din punctul de vedere al prezenței
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
mari în apă, acesta are și dezavantajul de a fi incompatibil cu iradierea produselor alimentare și a consumabilelor medicale. Izotopul a mai fost folosit în agricultură, tratamentul cancerului, la sterilizarea mâncării, la nămolurile pentru epurare și în echipamentul chirurgical. Izotopii radioactivi ai cesiului au mai fost folosiți în radioterapie pentru a trata diferite tipuri de cancer, dar apariția unor alternative mai bune, precum și utilizarea clorurii de cesiu solubile în apă, ce crea contaminări, a dus treptat la scoaterea lor din uz
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
în aer producând hidroxid de cesiu și alți oxizi. Hidroxidul său este o bază foarte puternică, ce poate coroda chiar și sticla. Izotopii cesiu-134 și cesiu-137 (prezenți și în cantități mici în biosferă, în locurile unde au avut loc scurgeri radioactive) reprezintă o adevărată povară radioactivă. Cesiul radioactiv nu se acumulează în corp la fel de eficient ca alți produși de fisiune (ca de exemplu iodul sau stronțiul radioactiv). Ca și în cazul altor metale alcaline, cesiul radioactiv iese din corp relativ repede
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
cesiu și alți oxizi. Hidroxidul său este o bază foarte puternică, ce poate coroda chiar și sticla. Izotopii cesiu-134 și cesiu-137 (prezenți și în cantități mici în biosferă, în locurile unde au avut loc scurgeri radioactive) reprezintă o adevărată povară radioactivă. Cesiul radioactiv nu se acumulează în corp la fel de eficient ca alți produși de fisiune (ca de exemplu iodul sau stronțiul radioactiv). Ca și în cazul altor metale alcaline, cesiul radioactiv iese din corp relativ repede, prin transpirație și urină. Totuși
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
alți oxizi. Hidroxidul său este o bază foarte puternică, ce poate coroda chiar și sticla. Izotopii cesiu-134 și cesiu-137 (prezenți și în cantități mici în biosferă, în locurile unde au avut loc scurgeri radioactive) reprezintă o adevărată povară radioactivă. Cesiul radioactiv nu se acumulează în corp la fel de eficient ca alți produși de fisiune (ca de exemplu iodul sau stronțiul radioactiv). Ca și în cazul altor metale alcaline, cesiul radioactiv iese din corp relativ repede, prin transpirație și urină. Totuși, cesiul radioactiv
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
prezenți și în cantități mici în biosferă, în locurile unde au avut loc scurgeri radioactive) reprezintă o adevărată povară radioactivă. Cesiul radioactiv nu se acumulează în corp la fel de eficient ca alți produși de fisiune (ca de exemplu iodul sau stronțiul radioactiv). Ca și în cazul altor metale alcaline, cesiul radioactiv iese din corp relativ repede, prin transpirație și urină. Totuși, cesiul radioactiv este similar potasiului și tinde să se acumuleze în țesuturile plantelor, adică în fructe și legume. Se mai cunoaște
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
unde au avut loc scurgeri radioactive) reprezintă o adevărată povară radioactivă. Cesiul radioactiv nu se acumulează în corp la fel de eficient ca alți produși de fisiune (ca de exemplu iodul sau stronțiul radioactiv). Ca și în cazul altor metale alcaline, cesiul radioactiv iese din corp relativ repede, prin transpirație și urină. Totuși, cesiul radioactiv este similar potasiului și tinde să se acumuleze în țesuturile plantelor, adică în fructe și legume. Se mai cunoaște că ciupercile ce provin din pădurile condaminate acumulează cesiu
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
radioactiv nu se acumulează în corp la fel de eficient ca alți produși de fisiune (ca de exemplu iodul sau stronțiul radioactiv). Ca și în cazul altor metale alcaline, cesiul radioactiv iese din corp relativ repede, prin transpirație și urină. Totuși, cesiul radioactiv este similar potasiului și tinde să se acumuleze în țesuturile plantelor, adică în fructe și legume. Se mai cunoaște că ciupercile ce provin din pădurile condaminate acumulează cesiu radioactiv (cesiu-137) în pălaria lor. Acumularea izotopului cesiu-137 în lacuri a reprezentat
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
iese din corp relativ repede, prin transpirație și urină. Totuși, cesiul radioactiv este similar potasiului și tinde să se acumuleze în țesuturile plantelor, adică în fructe și legume. Se mai cunoaște că ciupercile ce provin din pădurile condaminate acumulează cesiu radioactiv (cesiu-137) în pălaria lor. Acumularea izotopului cesiu-137 în lacuri a reprezentat prima mare îngrijorare de după dezastrul de la Cernobîl. Experimentele făcute pe câini au arătat că o singură doză de 3,8 mCi (140 MBq, 4,1 μg de cesiu-137) per
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
arătat că o singură doză de 3,8 mCi (140 MBq, 4,1 μg de cesiu-137) per kilogram este letală în trei săptămâni; cantități mai mici pot cauza infertilitate și cancer. Agenția Internațională pentru Energie Atomică a atenționat că materiale radioactive, printre care și cesiu-137, pot fi folosite în dispozitivele de dispersie radiologică, sau în „bombe murdare”.
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
IgE total , care nu este diagnostic pentru o alergie, titrul de IgE specific poate folosi ca referent diagnostic calitativ și cantitativ al stării alergice a pacientului. Există două tipuri de teste de identificare a alergenelor, în funcție de metoda de măsurare, radiometrică (radioactivă) sau colorimetrică/fluorometrică: RAST (radioallergosorbent test - radioimunoabsorbție („RAST Test” este "Marca Depusă" a concernului «Pharmacia») , teste de imunocaptare, de imunofluorescență, testarea antigenică multiplă simultană și reacția ELISA (imunoabsorbția enzimelor linkate). Un test serologic se consideră pozitiv dacă titrul (concentrația) IgE
Alergie () [Corola-website/Science/304589_a_305918]
-
formula chimică, sunt: stibina, rodocrozitul, baritina (baros=greu), grafitul (forma amorfă a diamantului), și diamantul. Determinarea unui mineral se face prin cunoașterea proprietăților lui fizice: - culoare -luciu - spărtura (proaspătă neoxidată) - duritatea - clivajul (modul de spargere), greutatea specifică, proprietăți magnetice și radioactive etc. Duritatea mineralelor este o proprietate importantă, aceasta determinând forma de exploatare a zăcământului). Mineralogul austriac Carl Friedrich Christian Mohs a stabilit o scară a durității mineralelor după cum urmează: 1.talc, 2.gips, 3.calcit, 4.fluorina, 5.apatit, 6
Mineral () [Corola-website/Science/304616_a_305945]
-
ar fi reacția de formare a "hexafluoroplatinatul de xenon"; acesta a fost primul compus sintetizat al unui gaz nobil. Ocurența naturală a xenonului este reprezentată de opt izotopi stabili. Însă, mai există, ca la toate elementele, și izotopi instabili sau radioactivi; xenonul are peste 40 de izotopi instabili, care se descompun radioactiv. Procentul și vechimea fiecărui izotop de xenon îi ajută pe oamenii de știință să afle cum a apărut și cât de vechi este Sistemul nostru solar. Izotopul radioactiv Xe
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
fost primul compus sintetizat al unui gaz nobil. Ocurența naturală a xenonului este reprezentată de opt izotopi stabili. Însă, mai există, ca la toate elementele, și izotopi instabili sau radioactivi; xenonul are peste 40 de izotopi instabili, care se descompun radioactiv. Procentul și vechimea fiecărui izotop de xenon îi ajută pe oamenii de știință să afle cum a apărut și cât de vechi este Sistemul nostru solar. Izotopul radioactiv Xe este produs de către I, ca rezultat al fuziunii nucleare; ul este
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
sau radioactivi; xenonul are peste 40 de izotopi instabili, care se descompun radioactiv. Procentul și vechimea fiecărui izotop de xenon îi ajută pe oamenii de știință să afle cum a apărut și cât de vechi este Sistemul nostru solar. Izotopul radioactiv Xe este produs de către I, ca rezultat al fuziunii nucleare; ul este utilizat, în principal, la blițuri și lămpi cu descărcare în gaze , deși poate fi și un bun anestezic. La fabricarea primului laser s-a folosit molecula diatomică a
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
o stea să creeze în interiorul său xenon. În schimb, xenonul se formează în timpul exploziilor supernovelor , sau de către procesul de capturare al neutronilor de către o gigantă roșie, care au epuizat hidrogenul din nucleu, în timpul exploziilor clasice ale novelor și prin descompunerea radioactivă a elementelor ca iodul, uraniul sau plutoniul. Ocurența naturală a xenonului este întregită de către nouă izotopi stabili; acest fapt cataloghează xenonul ca fiind al doilea element ca număr de izotopi stabili, după staniu, care are zece. Totodată, staniul și xenonul
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
instabili care au fost studiați. Xe este produs prin descompunerea cu radiații beta al lui I, ce are un timp de înjumătățire de 16 milioane de ani, în timp ce Xe, Xe, Xe și Xe sunt câteva exemple a produsului de fuziune radioactivă a izotopilor de lantanide U și Pu. Nucleele a doi izotopi stabili ai xenonului, Xe și Xe, au momente cinetice intrinseci diferite de zero (spinii nucleari sunt adecvați pentru rezonanța magnetică nucleară). Spinii nucleari ai Xenonului pot fi aliniați dincolo de
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
faza gazoasa și de mai multe zile pentru xenonul criogenizat. În schimb, izotopul Xe are spinului nuclear de formula 2 și un moment electric cuadrupolar nenul, avand un timp de relaxare T cuprins în domeniul dintre milisecunde și secunde. Există izotopi radioactivi ai xenonului, cum ar fi, Xe și Xe, care sunt produși prin activarea cu neutroni a materialului fisionabil din zona fierbinte al interiorului reactoarelor nucleare. Xe joacă un rol considerabil în procesul funcționării reactorilor de fisiune nucleară, Xe având valoarea
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
care a condus la accidentului nuclear de la Cernobâl. Oprirea sau scăderea puterii unui reactor nuclear poate cauza acumularea de Xe și intrarea reactorului în regim de capcană de iod ("gaură de iod"). In condiții nefavorabile, concentrații relativ mari de izotopi radioactivi de xenon, pot fi produși, în reactoarele nucleare ca urmare a eliberării din barele de combustibil fisurate, sau din procesul de fisiune al uraniului în apa de răcire. Deoarece xenonul este un trasor nuclear pentru doi izotopi părinte, raporul concentrațiilor
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
stelară și până la condensarea unui obiect solid din nebuloasa solară. În anul 1960, fizicianul John H. Reynolds a descoperit că anumiți meteoriti posedă o anomalie izotopică sub forma unei supraabundențe de Xe. El a demonstrat că aceasta era produsul dezintegrării radioactive a izotopului I . Acest izotop este produs în cantități reduse prin nuclosinteza razelor cosmice și fisiunea nucleară, dar este produs în cantități mari numai la explozia supernovelor. Deoarece timpul de înjumătățire al I este relativ scurt, pe o scară de
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
le distinge de semnalele de pe suprafață. În aplicațiile ce vizează folosirea energiei nucleare, xenonul este utilizat în camerele cu bule, probe, precum și în cadrul altor aplicații unde natura inertă și masa moleculară mare este preferată. În urma testelor armelor nucleare, rezultă emisii radioactive de xenon-133 și xenon-135, iar detecția acestor izotopi este aplicată în monitorizarea stabilită de tratatele ce interzic testele nucleare, precum și confirmarea unor teste nucleare (de exemplu, Coreea de Nord). Xenonul lichid a început să fie utilizat în calorimetre, pentru a măsura razele
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
cu cineva despre "Circumferință". Dixon recuperează documentul, iar Sydney îl salvează pe Will cu ajutorul lui Jack și se întoarce cu el la Los Angeles. Sark evadează din club, dar Arvin Sloane i-a implantat mai devreme lui Sark un izotop radioactiv pentru a-l urmări prin satelit. Dar Sark devine conștient de aceasta și își face o tranfuzie de sânge în Geneva. În timp ce SD-6 ajunge în Olanda, Sark se întoarce la Los Angeles și îl răpește pe Will Tippin din adăpostul
Julian Sark () [Corola-website/Science/303754_a_305083]
-
prelua materie și de la alte tipuri de stele companion, inclusiv de la o stea din secvența principală (dacă orbita este suficient de mică). Supernovele de tip Ia descrie o curbă de lumină caracteristică după explozie. Luminozitatea este generată de dezintegrarea izotopului radioactiv nichel-56 în cobalt-56 și mai departe în fier-56. Luminozitatea maximă pe curba de lumină era considerată a fi constantă la toate supernovele de tip Ia (din care marea majoritate se formează cu aceeași masă, prin mecanismul de acreție), cu o
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
determină pierderi de energie în miez și o accelerare generală a proceselor de fuziune pentru a menține echilibrul hidrostatic. Această escaladare culminează cu producerea de nichel-56, element ce nu mai poate produce energie prin fuziune (deși produce fier-56 prin dezintegrare radioactivă). Ca rezultat, se formează un miez de nichel-fier care nu mai poate produce presiune spre exterior la nivelul necesar pentru a susține restul structurii. Ea poate susține copleșitoarea masă a stelei doar prin presiunea de degenerare a electronilor din miez
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]