16,454 matches
-
și entuziasmul. Liderul este membru al grupului și contribuie la zestrea de idei, mai ales atunci când discuția lâncezește. El însuși poate propune idei fanteziste, de aceea trebuie să fie o persoană care nu se teme de ridicol și de eventuale zâmbete stârnite. 8. Liderul va da grupului o normă de realizat. Va stabili, funcție de tipul problemei, să se strângă, de exemplu, 300 de idei, un număr suficient de mare pentru a-i încuraja să nu mai interpreteze valoric ideile, ci să
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1993, 1995). Umorist din stirpea lui Al. O. Teodoreanu, T. și-a adunat poeziile, parodiile, epigramele, aforismele, fabulele în volumele Scuzați pentru deranj..., Tatuaje (1977), Revers (1980), Complimente necesare (1983), Acarnița (1986), Zâmbete cu supliment (1987), Asta-i situația (1989), Cartușiera (1991), Dioptrii pentru ochelarii de cai (1995), Stihuri marțiale (1999) ș.a. Este autorul unor antologii consacrate epigramei, parodiei, aforismului, fabulei și foiletonului. Ținta satirei lui poate fi colegul de breaslă, scriitorul, măruntul
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
pentru copii. SCRIERI: Scuzați pentru deranj..., pref. Vasile Badiu, Chișinău, 1974; Flori și fulgi, Chișinău, 1975; Tatuaje, pref. Petru Cărare, Chișinău, 1977; Revers, Chișinău, 1980; Lănțișorul cu cheițe, Chișinău, 1981; Complimente necesare, Chișinău, 1983; Clape, Chișinău, 1985; Acarnița, Chișinău, 1986; Zâmbete cu supliment, Chișinău, 1987; Termometru, Chișinău, 1988; Asta-i situația, Chișinău, 1989; Stați jos, copii!, Chișinău, 1990; Cartușiera, pref. Victor Prohin, Chișinău, 1991; De ce v-ați dus de-acasă?, Chișinău, 1991; Bocetul, Chișinău, 1992; Dioptrii pentru ochelarii de cai, pref.
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
acre, Chișinău, 1982; Atlas comic, Chișinău, 1987; Unei, unui, unor... (Epigramă românească), Chișinău, 1992; Buturuga mică... (Antologia epigramei românești de pretutindeni), Chișinău, 1993; Dicționar enciclopedic satiric, Chișinău, 1994; O antologie cronologică a aforismului românesc, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Leo Butnaru, Zâmbete și gânduri, „Chișinău”, 1977, 24 februarie; Ion Cristofor, Un epigramist: Efim Tarlapan, TR, 1993, 1; Victor Prohin, Un devotat scutier al genului, LA, 1994, 20; Ion Trif-Pleșa, Rondeluri de onoare, „Porto-Franco”, 1996, 1; Mihai Cimpoi, Efim Tarlapan și căderea imperiului
TARLAPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
te arăți bărbat. Eu n-am alt sprijin și am nevoie de brațul tău “ Portretul fizic sugerează trăsăturile morale ale tânărului. "Gheorghiță era un flăcău sprâncenat", cu ochi adânci ca ai Vitoriei și nu prea vorbăreț, dar când "întorcea un zâmbet frumos ca de fată", cu mustăcioara abia mijită, emana timiditate și un farmec deosebit care stârnea admirația mamei. Inteligent, el își cunoaște bine mama, observă toate schimbările care se petrec cu dânsa și, deși sfios și supus, el îi ghicește
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
distanță de vreo zece metri. Și el era În stânga, cum te uiți pe poartă, și-n dreapta era un grup de vreo zece inși. Era cu capul aplecat. Am stat fixat și privindu-l. A ridicat capul, a avut un zâmbet trist. Eu m-am Înclinat, l-am salutat, el mi-a răspuns și-am plecat mulțumit că mi-am luat rămas-bun de la el. S-a reîntors de la Pitești după două luni. Imediat am vrut să-l caut, dar mi-au
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Pesemne că unii dintre miniștrii străini și-au exprimat impresiile prin semne de ironie fiindcă a doua zi Cezar Bolliac - care fusese de față la horă - a scris în Trompeta Carpaților: „Am văzut pe buzele unora dintre diplomații străini fluturând zâmbete ironice când se învârtea hora în Târgul Moșilor, însă acei diplomați trebuie să știe că ceea ce au văzut ieri nu era poporul român săltând addenda 401 în danțurile lui. Ieri au văzut numai pleava târgoveților și țigănimea de la margine; să
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
deznădejde, ca să nu zic de lehamite. Fără îndoială, n-o duce ușor. Resimte - mi-a declarat - puținătatea prietenilor (cine are, cu adevărat, mulți?) și apăsarea multiplelor nevoi materiale. Totuși nu și-a pierdut amabilitatea și reflexul de a zîmbi: un zîmbet modest, politicos, fugitiv. Am băut împreună vin de Frumușelu și..., la urmă, șampanie rusească, adusă de el. Sub toate aspectele, atmosfera a fost caldă, plăcută. Ieri, la 12, am mers la mitingul de doliu pentru profesorul Dumitru Alistar, ținut în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care să-l arate cum e: vulnerat pînă în adîncul sufletului. Călătoria fusese comodă: singur în compartiment, reușisem să citesc aproape în întregime cartea pe care o luasem cu mine, o culegere de evocări. Am coborît relaxat, chiar vesel, însă zîmbetul mi s-a șters de pe față imediat ce am văzut-o pe Lucica. Alerga spre mine cu fața scăldată în lacrimi. Lîngă ea, răvășit, hirsut, era Radu, bărbatul său. Nu-mi amintesc care dintre ei a spus mai întîi: „A murit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Facultatea de Horticultură (creatorul soiului de struguri „Augusta” și al unei cale care mie mi s-a părut monstruoasă) și Păsărescu, de fizico chimice, probabil la vreun liceu. Acesta din urmă are toate datele unui „personaj”. Își amintește uneori, cu zîmbet, de luptele politice studențești de la sfîrșitul deceniului IV. A făcut apoi frontul și poartă încă în trup cîteva schije. E calm, discret și plăcut în conversație. Nu o dată, îmi amintește, prin statura robustă, prin linia feței, prin poziția mîinilor, prin
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Rupînd tăcerea, Petre m-a întrebat: „Ei, ce mai ziceți, tovarășe Călin?” „Odată intrat aci mai are rost să zici ceva?”, am întrebat la rîndul meu, încercînd să glumesc. „și-apoi - am adăugat - dv. sînteți mai aproape de știri decît mine”. Zîmbetul lui s-a contractat și a dispărut imediat ce și-a făcut apariția C.V. Toma. Fizic, acesta e un tip remarcabil: înalt, față deschisă, păr bogat, arată mai bine decît actorii teatrului local. Cred că e și mai dotat pentru această
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din contră, i-am savurat abilitatea și umorul. De la primele vorbe, Al. Piru s-a pus sub pavăza recomandărilor date anterior „scriitoarei” de Fănuș Neagu, Mircea Sântimbreanu și Mircea Nedelciu. Ca orice profesor ce se respectă, a comparat, nu fără zîmbet, „romanul” Domnicăi Gîrneață (care mai are în urmă un „best-seller” românesc: Pe drum de seară) cu unele cărți de Al. Dumas-pșre și Victor Hugo (eroina din Inel, inel de aur... i-a amintit, de pildă, de Cosette, fata din Mizerabilii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Cine te finanțează?” Corneliu a divagat, spunînd totuși că un exemplar din „Tricolorul” îl costă 1,05 dolari, iar pentru o reclamă (avea una la Liniile Aeriene Canadiene) primește între 400 și 500 dolari. Și-a punctat fraza cu un zîmbet caracteristic, oprind aci „ancheta”. Seara, m-am reîntîlnit cu el acasă la mine. *Zeci de inși îmi încredințează necazurile lor. Mi se pare ciudat însă că nici unuia nu-i trece prin cap că și eu aș putea avea necazuri. Discreția
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
el nu poate să-și mai invite amicii în casă. „Ce, aia (sufrageria, pe care i-am cedat-o) îi cameră?” îl nemulțumește: masă ovală, neagră, lucioasă! Ar prefera un spațiu mai intim, fără vitrine și tablouri, ornat cu afișe. Zîmbetul nu-i de ajuns ca să mă opun unor asemenea pretenții. Orice i-aș replica, nu prinde: e, pur și simplu, fascinat de închiaburiții în casele cărora a intrat. Ăia au mașini cu număr mic, primesc și fac „cadouri”, au bani
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lui B. Nu-i știu vîrsta și nici nu cred că i-aș putea-o aproxima corect. Deși cărunt, e tuns scurt, „ca tinerii”, are sprîncene groase, ochi decolorați, o privire (cînd nu e cuprins de griji) veselă și un zîmbet stereotip, de om mulțumit de sine. Figura, ca și ocupațiile par de evreu, de unde și acea „legendă” care uneori îl avantajează, iar alteori îl dezavantajează pe B. Acum, neavînd ceva mai bun de făcut, e comisionarul fostului coleg de redacție
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pentru cei din noua generație, important e a vedea. *„Unde alergi?”, l-am întrebat pe Cornel Cepariu, un tip realmente frenetic. „Unde e noutatea”, mi-a răspuns. „și ce e nou?”, m-am interesat eu. N-am primit decît un zîmbet. *„Ei mă compătimesc pentru inima mea bolnavă (îmi spune tatăl lui Gelu), dar pe mine mă doare fiecare celulă!” * După cîteva zile de pauză, simt iarăși nevoia de a nota cîte un gînd, o impresie, o observație. Dimineață mi am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ori vi se pare că cineva a cam luat-o razna. Ulterior însă mi am dat seama că, din locul meu (Bacăul) și mai ales azi (cînd numai de grija snobismului nu ne doare capul), n-o pot primi cu zîmbet sau indiferență. *„Vocația mea (nerealizată) e - i-am spus lui Cojocaru - aceea de preot care ajută la înălțarea sufletelor”. Cu cîteva minute mai devreme îmi arătase diagnosticul și rețeta date de dr. Radu Grigoriu. E palid, literalmente speriat. Boala îi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
n-am de gînd să repet experiențele tale. Pentru că nu toți trebuie să fie deprinși cu mizeria, ca unii care (aluzie la povestirile mele despre sărăcia din copilărie) au trăit pe vremuri la țară”. Încerc să parez cu cîte un zîmbet aceste „focuri încrucișate”, dar nu reușesc de fiecare dată. Atunci mă simt encombré, „sătul”, trist ca o monadă. * Rămas „acasă”, Sp. se întoarce împotriva lui G., care a plecat la Slobozia, împreună cu Cs., S.A. și Nanianu: „Aș prefera să fie
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Or, cel care o lansase într-una din „expuneri” nu era altul decît „Tovarășul”. Prezidiul ședinței în care s-au zis cele de mai sus (în frunte cu Tamara Dobrin) s-a făcut că nu aude. „Deci - concluzionează luminat de zîmbet V.M. - problema n-a fost ridicată!” *Ce să-i spun lui Nicolae Mihail care mi-a încredințat spre lectură versurile scrise în ultimii ani? A progresat sub raportul meșteșugului, dar nu și sufletește. E, cam peste tot, confortabil, n are
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
azi, 9 septembrie, îmi evocă (nu e prima dată) un ziar suprarealist. Sînt publicate fotografiile „fruntașilor la întrecerea socialistă pe țară”: Avicola, Industrializarea Cărnii, Unitatea Agroindustrială (denumire sub care funcționează Gospodăria de Partid), întreprinderea de Vinificație și Produse Spirtoase. Numai zîmbete, directorii lor țin bățoși de coadă „steaguri roșii” și etalează „Diplome de Onoare”. A premia tocmai asemenea unități, cînd cei mai mulți dintre noi resimt penuria alimentară, mi se pare indecent, curată sfidare! *„și cîte ponturi și ponosuri nu da dintr însul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Cuciureanu Gheorghe, acesta nu a vrut să audă de așa ceva. S-a făcut contestație la Judecătoria Rădăuți pentru anularea amenzilor. La prima ședință, când reprezentanții Comunității au fost audiați, președintele Judecătoriei s-a uitat la ei ironic și, cu un zâmbet fals, a spus: Se amână pe data de 5 ianuarie 1979. Penrtu această dată s-a angajat un avocat, achitându-se drept onorariu 2.700 de lei. La data fixată, când a început judecarea procesului, s-a ridicat avocatul și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
spunea Sonia, cartea poștală de la Văleni va rămâne momentul de neuitat al biografiei mele de scriitor. Așa a și fost... Revăd și azi masa lungă, grădina de vară bucureșteană, luminile, sticla de vin alb, ușor acrișor, rochia și râsul Julietei, zâmbetul lui Bernard, tăcerea afectuoasă a lui Rubin, entuziasmul lui Jenică. Nu bănuiam atunci deloc că vor exista succese viitoare, nici că voi pribegi departe. În ciuda unor secvențe aparent mai spectaculoase și cu nume mai sonore- MacArthur, Guggenheim, Nonino -, cartea poștală
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
apucasem să bâlbâi vorbele prostești. - Știu, știu, nu asta e problema. Nu adevărul e problema. Nici nu mă interesează taina nașterii ei. Dar nu mai suport! Ieri am strigat prin tot orașul că Ștefan cel Mare este prezervativul istoriei române. Zâmbetul meu l-a Încurajat, evident. A repetat, tot mai exaltat, năzbâtia. Zâmbeam, Într-adevăr, cu greu mă abțineam să nu izbucnesc, de fapt, În râs. - Da, asta este. Prezervativul! Am s-o repet În gura mare, să audă toți. Prezervativul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Începuse, În 1941, odiseea Transnistria. Când am revenit la New York era Pesahul pe care, de obicei, cam uit să-l onorez. Am redeschis volumul Zestrea de aur. Fotografia de pe contracopertă readucea, În careul de zid al cărămizilor, același chip, cu zâmbetul abia schițat, aceeași privire țintind departele inaccesibil, dar și altă vârstă. Dedicația datată 19 iulie 2002 (ziua unei aniversări pe care, iată, nu o uitase) Își multiplica, acum, Înțelesurile: „Celei și lui Norman Manea, această drăgălașă zestre de care am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de fericire, ne-a adus imaginile unei copilării incinerate de război și lagăr, ne-a adus bucurii visate și neîmplinite, dureri trăite sau numai bănuite, neliniști vaste, chinul Întrebărilor. Inaderența lui la realitate e și a noastră, stinghereala acoperită de zâmbet și ascunsă Îndărătul ochelarilor, teama paralizantă de ridicol, dorința mereu Înfrânată de a o depăși... bovarismul nostru. Nu mai puțin, tăria, vitalitatea neobișnuită de care trebuie să ne dovedim apți.” Părea prea solemnă, probabil, adresarea, conferind serii o gravitate care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]