161,927 matches
-
Știu, zise dînd din cap viguros. Standul Pram City e chiar aici, În spatele zonei C. Probabil că ai nevoie de un Întreg sistem de transport, și poate ar fi bine să-ți iei și un model mai ușor, pentru cînd mergi cu avionul... Mă Îndrept spre tăblița cu Pram City, abia ascultînd-o. Intrarea e decorată cu baloane și serpentine de hîrtie și, În clipa În care trec de ele, văd cărucioarele aliniate În depărtare, ca o mare nesfîrșită de crom. — Bună ziua
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
tu! Mi-l dă și Îl Împing și eu un pic În jur. E destul de ca lumea, trebuie să recunosc. — Îmi plac mult mînerele, că sînt moi, zic, strîngîndu-le. — Și mie! Și roțile, arată super! Așa era pe vremuri, cînd mergeam Împreună prin magazinele de haine. Doamne, n-aș fi crezut niciodată c-o să mă ambalez la fel de tare pentru un cărucior, ca pentru o rochie. — Doamnă? VÎnzătorul a revenit. Poftim. — Dacă vreți azi, vă pot oferi acest model. Șaptezeci de lire
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și se ghemuiește o fată cu cască. — Ești gata să vii să facem interviul radio? Și am mai vrea și o poză cu tine și toți copiii. Absolut, Își arată Lulu dinții de cal. Hai, Cosmo, Ivo și Ludo, să mergem. — Diii Dasher, diii Dancer, murmur. — Ne vedem mai tîrziu! spune Suze cu un zîmbet forțat În timp ce ei se Îndepărtează. Și mă apucă brusc jena. Lulu e prietena lui Suze și ar trebui să fac un efort. O să fiu drăguță cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
securitate de nota zece... Ia stați așa. Unul dintre bodyguarzi se Încruntă, suspicios. — De ce i-a spus copilul „mama“ acestei doamne? — Pentru că... așa Îi spunem noi, Mamie, zic disperată. Tallulah-Phoebe, isteața noastră, asta e mătușica Mamie! Tanti Mama! Hai să mergem acasă acum... În drum spre ieșire, nu prea Îndrăznesc să mă uit la Suze. În difuzoare, DJ-ul tocmai spune: „Și micuța Tallulah-Phoebe a fost găsită, teafără și În siguranță...“. — Vrei să-mi spui și mie ce-a fost toată
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
fost găsită, teafără și În siguranță...“. — Vrei să-mi spui și mie ce-a fost toată chestia asta, Bex? zice Suze Într-un final, fără să Întoarcă deloc capul. — Ăă, Îmi dreg glasul. Nu prea. Nu vrei mai bine să mergem să bem un ceai? OPT Suze și cu mine ne petrecem restul zilei Împreună, și e pur și simplu superb. Ne trîntim toate bagajele În Range Roverul uriaș al lui Suze, după care ea ne duce pe King’s Road
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
dacă În adîncul sufletului e bîntuit de spaima scutecelor și-și caută scăparea În brațele altei femei? Trebuie să fac tot posibilul să-i inculc o imagine pozitivă a statutului de părinți, cum a zis Suze. Ceva cu care să merg la sigur... ceva la care să-i placă să se gîndească... — Hei, Luke, zic lovită de inspirație subită. Cum ar fi ca ăsta micu’ al nostru să ia o medalie de aur la Jocurile Olimpice? — Poftim? Ridică ochii din FT. — La
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
care-a existat vreodată? ridică Luke din sprînceană. Preț de cîteva clipe, sînt efectiv blocată. Nu e, zic În cele din urmă. SÎnt mama lui și știu. — Doamna și domnul Brandon? strigă secretara și ridicăm amîndoi privirea spre ea. Puteți merge la Venetia, vă așteaptă. Mă trece un val de surescitare. Ok, la luptă. Mă duc să-mi afirm supremația. Haide, scumpul meu! Îl iau pe Luke de umeri și pornim pe coridor, cu mine Împleticindu-mă ușor, pentru că poziția Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
vergeturile apar de regulă În ultima clipă, adaugă de dragul conversației. E posibil să nu scapi de ele, să știi. Ultimele săptămîni de sarcină sînt atît de rele că uiți de orice altceva. De cîte ori nu mi-am văzut pacientele mergînd ca rațele, disperate să scape odată de copiii din pîntece... Mergînd ca rațele? Eu n-o să am probleme cu mersul, zic rîzÎnd cît pot de relaxat. — Ba tare mi-e că o să cam ai, Îmi zîmbește Înapoi. E modul naturii
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
posibil să nu scapi de ele, să știi. Ultimele săptămîni de sarcină sînt atît de rele că uiți de orice altceva. De cîte ori nu mi-am văzut pacientele mergînd ca rațele, disperate să scape odată de copiii din pîntece... Mergînd ca rațele? Eu n-o să am probleme cu mersul, zic rîzÎnd cît pot de relaxat. — Ba tare mi-e că o să cam ai, Îmi zîmbește Înapoi. E modul naturii de a-ți spune că trebuie s-o lași mai moale
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
noi apreciem foarte tare acest lucru, nu-i așa, Becky? Da, murmur, În timp ce Venetia Îmi pune manșeta tensiometrului În jurul brațului. E o minciună. Nu-l apreciem deloc. Și doar așa, ca să fie limpede ca lumina zilei: eu una n-o să merg ca rațele niciodată. — Tensiunea arterială e un pic cam mare... Venetia se Încruntă la ecran. — Te rog s-o iei mai Încet, Becky. Încearcă să te odihnești mai mult În fiecare zi, sau cel puțin să nu stai În picioare
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
te odihnești mai mult În fiecare zi, sau cel puțin să nu stai În picioare. Și să-ți păstrezi liniștea și calmul... Să-mi păstrez calmul? Cum să fac asta cînd ea Îmi spune că am vergeturi și că o să merg ca rațele? Așa, acum hai să te auscultez un pic... Îmi Întinde niște gel pe burtă și scoate Dopplerul, și mă relaxez un pic. Asta e partea mea preferată din consultație. Să stau pe spate, să ascult bătăile de inimă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
citesc cînd o să am timp, mersi. Cred că n-ai timp nici să respiri, bietul de tine, spune Venetia compătimitoare. Își pune niște apă de la aparatul de răcit, apoi umple Încă un pahar și i-l oferă lui Luke. — Cum merg noile filiale? — Bine, zice Luke, Înclinînd ușor din cap. Bine, din cînd În cînd, mai e cîte o problemă, dar o reglăm din mers... — E fantastic că ai reușit să-i ai clienți pe cei de la Arcodas, spuse Venetia rezemîndu-se
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
tare că am luat din nou legătura, după atîția ani. Venetia oftează și lasă jos stiloul. — Sinceră să fiu, a fost destul de greu să o iau de la Început din nou, la Londra. Vechii mei prieteni au fiecare viața lui; au mers mai departe. În afară de asta, nici programul nu-mi prea permite să-mi iau liber cînd vreau eu, iar Justin e destul de mult plecat În străinătate, firește. Surîsul larg i se Întunecă o fracțiune de secundă. — Justin e prietenul Venetiei, Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pe Eric traversînd etajul, În direcția mea. Îmi ascund iute listele sub un catalog MaxMara și scanez rapid zona, ca să mă asigur că n-am ignorat cumva vreun client rătăcit, cine știe cum, prin raion. Însă nici picior de client. Treaba a mers la fel de prost și În ultimele zile, adică realmente stă. Adevărul gol-goluț este că nenorocirile au continuat să se țină lanț. Cineva de la marketing a hotărît să Înceapă o campanie de tip radio-șanț, și-a angajat studenți care să vorbească despre
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Haide, Janice! Bate În geamul mașinii. Am adus-o și pe Janice. Nu te superi, nu-i așa, scumpa mea? — Ăă... nu, zic uimită. Sigur că nu. N-avea nimic de făcut și ne-am gîndit că poate pe urmă mergem la Liberty să ne uităm la niște materiale pentru camera copilului. Taică-tu a zugrăvit-o În galben, dar Încă nu ne-am hotărît cu perdelele... Se uită la pîntecul meu. — Ai cumva idee dacă-i fată sau băiat? Mintea
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
și aud lumea țîțÎind din buze, singura care e Încuviințează de zor e o fată cu o bluză roz superbă. — Așa mai da! zice. Prefer de o mie de ori asta, decît să mă legăn În patru labe. Sau putem merge la cumpărături, adaug. Îți ia grețurile de dimineață, așa că... — Cumpărăturile Îți iau grețurile de dimineață? mă Întrerupe Noura. Ce tot spui aici? În primele cîteva săptămîni, ori de cîte ori mi-era rău, mă duceam la Harrods și-mi cumpăram
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pe mine, Noura asta nu prea știe despre ce vorbește! spune mama conspirativ. O să-ți spunem noi tot ce trebuie să știi. Și tu o să mă ajuți să-mi aleg o poșetă! — Bine, atunci, zic ridicîndu-mă În picioare. Hai să mergem! CÎnd am terminat cu coaforul, asta după ce-am bătut magazinele cu mama și cu Janice, era deja ora șase. Ajunsă acasă, Îl găsesc pe Luke În birou. Luminile sînt stinse, iar el stă pur și simplu pe Întuneric. — Luke
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
nu-ți face griji. Îmi ia ambele mîini Într-ale lui. — Totul e bine. În fiecare zi apare cîte o criză minoră. E În natura meseriei mele să fie așa, și o știi și tu. Ne ocupăm de ele și mergem mai departe. Poate că sînt mai stresat decît de obicei. Pur și simplu, am foarte multe pe cap. — Bine, ok, spun, Înmuiată. Du-te la duș. Pornește pe coridorul spre dormitor, iar eu trîntesc sacoșele În hol. Adevărul e că
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cînepă, pentru bebe? Sută la sută din cînepă? Ce naiba vrea să... A. Da, e posibil să fi zis ceva de genul ăsta la petrecerea mamei mele, doar ca s-o fac să termine cu bumbacul cel diabolic, Înălbit chimic. — O să merg jumate pe cînepă... jumate pe alte materiale, zic În cele din urmă. Pentru... ăă... biodiversitate. — Excelent, aprobă Jess din cap. Și am mai vrut să-ți spun că pot să-ți fac rost și de o măsuță de Înfășat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Janice că te vezi cu Tom! Știu, spune Jess. Îmi pare rău, trebuia să-ți spun. Dar a fost atît de ... Amuțește. — Cum? zic, cu ochii cît farfuriile. Jess stă cu privirea pierdută În pahar, fără să bea. Nu prea merge, spune Într-un final. — De ce? Jess e din nou tăcută. Nu le prea are deloc pe-astea cu vorbitul-despre-iubiți, și de ce nu mă mir deloc? — Zi mai departe, o Îndemn mieros. Poți să fii pe pace, orice Îmi spui rămîne
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
foștii mei amici, zice. Am vorbit despre lucruri la care nu m-am mai gîndit de ani de zile. Politică... artă... Vechiul meu prieten Matthew are o galerie de artă acum. Ne-a invitat la o expoziție. Ar trebui să mergem! — Uau! Nu pot să nu zîmbesc În fața Încîntării lui. — Sună foarte bine! Mi-a prins bine să mai uit un pic de afacerile mele, clatină din cap Întrebător. Ar trebui s-o fac mai des. Să iau puțină distanță. Să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cel mai alunecos din toată compania. Dar nu mă duce el pe mine cu una cu două. — Bună, Adam, zic destul de sec. Știi pe unde-o fi Luke? — Tocmai trebuie să iasă dintr-o ședință, spune Adam netulburat. Hai să mergem sus să te servim cu o cafea. Știu că toată lumea o să fie superîncîntată că ai trecut pe la noi... — Ce ședință? Îl Întrerup și jur că l-am văzut pe Adam crispîndu-se ușor. — Financiară, spune, după o pauză infinitezimală. Foarte plicticoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
te servim cu o cafea. Știu că toată lumea o să fie superîncîntată că ai trecut pe la noi... — Ce ședință? Îl Întrerup și jur că l-am văzut pe Adam crispîndu-se ușor. — Financiară, spune, după o pauză infinitezimală. Foarte plicticoasă, din păcate. Mergem? Adam mă conduce În lift și urcăm În tăcere. Acum, că stau lîngă el, detectez semne clare de Încordare pe chipul său, dedesubtul minei Încrezătoare, de om de afaceri. Are cearcăne și bate darabana cu degetele ritmic, ca Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
de repede din hol, ignorînd strigătele lui Karen și Dawn, exact la țanc ca să-l văd pe Luke dispărînd În Mercedesul condus de șoferul companiei. Fac semne isterice unui taxi, mă urc și trîntesc coșul pe scaun. — Unde vrei să mergi, iubito? mă Întreabă taximetristul. Trîntesc ușa și mă aplec În față. — Vezi Mercedesul ăla? Înghit pentru a scăpa de nodul din gît. Ia-te după el. Nu-mi vine să cred că fac așa ceva. Îl urmăresc pe Luke pe străzile
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
vrea foarte mult să fie prietena ta. Îi Întorc spatele și Încep să pliez mecanic cuvertura, Într-un fel de evantai. — Pur și simplu nu Înțeleg care e problema ta. Doar tu ai fost cea care-a ținut morțiș să mergem la Venetia! — Da, dar... Nu prea pot să-i spun „Dar atunci nu știam că e genul care fură bărbatul alteia“. — Peste cîteva săptămîni o să asiste la nașterea copilului nostru! Ar trebui să Încerci să o cunoști mai bine. Să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]