21,099 matches
-
să surîdă? Știu că trebuie să obiectez. Există, probabil, tot atîtea Elade cîte au fost evocate, iar statuile grecești spun numai ceea ce sîntem În stare să spunem singuri. Fără o sete proprie de zbor, În zadar am scruta cerul. În locul aripilor, Icar ar avea două răni. Însă pe nisipul Înfiorat de vîntul toamnei urmele lăsate de gheara sfinxului se abat uneori spre un ținut de nicăieri, fără noapte și fără greșeli, scăldat Într-o lumină primejdioasă, unde nu mai are sens
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a lungul a peste patru decenii. S-a născut la 19 ianuarie 1902 în Iași. În 1921 a absolvit Conservatorul din Iași, la clasa poetului Mihai Codreanu. A fost angajat în 1922, la Teatrul Național din Iași, debutând în piesa Aripi zdrobite de Pierre Wolf. În același an a dublat rolul lui Romeo. Din 1928, la propunerea lui Mihail Sadoveanu, va deveni societar al Teatrului ieșean. Pe scena ieșeană, în direcția de scenă a lui Aurel Ion Maican, a interpretat roluri
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
doar câteva dintre calitățile acestei apariții editoriale. Ce neam face noi, toți, fără un munte de vise? E o carte a cuvintelor potrivite pentru a relata un destin. Prof. Dr. Dumitru V. Marin III Partea a I-a Visul cu aripi frânte Cap. I Emoții și suspans Parcă nici nu-i venea să dea glas sentimentelor stranii care stăpâneau de la o vreme sufletul ei plin de o tristețe apăsătoare și greu de înlăturat. S-a apropiat de o fereastră privind mult
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să asculte pașii care se auzeau urcând pe casa scării. Fără să poată auzi ceva se răzgândi și fugi în pat lângă copii. Se zgribuli din cauza frigului din ea, afundându-se tot mai mult în spatele lor. Cu brațele ca două aripi le cuprinse trupurile lor mici și delicate. Valentin obișnuia să vină la ore târzii acasă. Ea nu avea nevoie de cuvinte, de explicații și argumentări. Pur și simplu îi displăcea în totalitate comportamentul său. Consecințele aveau să apară mai târziu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu ezită să o însoțească. Afară se priviră din nou în secret, iar el descoperi că era foarte diferită și continuă s-o privească într-un mod în care un adevărat nesaț era evident. I se păru un înger cu aripi albe căzut din cer și fremătă de plăcere suspinând ușor. Carlinei îi era frică să dea curs acestei idile, să meargă la întâmplare singură pe drumul vieții. Ambii trecuseră printr-o relație. Valentin suferise mult. Trecuse printr-o severă decepție
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
aceste ființe umane în colivie ca apoi nimeni să nu se mai ostenească în a le mai arunca vreo privire sau vreo jucărie. Apoi vor dori să creadă că într-o bună zi vor putea zbura destul de sus neștiind că aripile le sunt atât de frânte. Cu câtă ardoare vor asculta și vor rosti cuvântul „mamă”, când va fi auzit de prima voce care printre zăbrelele vieții le va povesti secretul ei și câți dintre ei vor fi binecuvântați de Dumnezeu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
are insolența să ocolească aceste neprețuite precepte pe care grija părintească le emisese pentru fericirea tutulor... Iată cum ar fi sunat un articol incriminant la adresa filmului, dacă dictatorul, prin Bula culturală de la Mangalia din 1983, nu ar fi retezat scurt aripile gazetărești, ce nu așteptau decât un semn ca să fâlfâie... Scenariul lui Bujor Nedelcovici și Dan Pița manifestă o preferință încăpățânată și de neînțeles pentru problematica minoră a individului. Or, se știe, sarcina artei, a culturii în general, este aceea de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
fiecare dimineață, Imnul școlii, pentru a începe cu încredere și voie bună o nouă zi de școală fredonând La Cuza - Vodă tu de vei învăța în viață vei pași ușor și încrezător Și numele lui Cuza - Vodă vom purta Pe-aripi, când vom pleca în zbor Suntem elită liceelor și vrem Olimpiade și concursuri să câștigăm Și amintiri frumoase vom avea mereu Din viața dragă de liceu. Toate aspectele pe care le-am prezentat adaugă o componentă specială, umană am putea
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
zbor ce avea forma unui porumbel care a reușit să zboare. Cu siguranta, acest aparat denumit astăzi aeromodel sau miniplanor, era mai greu decât aerul [7], [11]. Studiind zborul păsărilor învățatul grec Aristotel (384-322 î.d.Hr.) a demonstrat funcțiile aripilor și cozii acestora, precizând că primele „susțin” pasărea în zbor, iar coadă servește pentru a o „dirija”. Tot el arată pentru prima oară, că aerul și apa stau la baza plutirii corpurilor: „nu ar exista zbor sau înot, daca aerul
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
a stat la baza rezolvării științifice a zborului cu balonul și dirijabilul [3], [7], [8], [9], [11]. „Astronautul” mitologiei grecești este Icar . Legendă povestește cum pentru a scăpa din prizonieratul regelui Minos din Cretă, tatăl său Dedal i-a construit aripi din pene lipite cu ceară. Icar încântat de frumusețea zborului s-a înălțat prea sus și a uitat de sfatul tatălui său. Soarele a topit ceară aripilor și Icar s-a prăbușit în Marea Egee denumită și Marea Icariana [1], [7
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
scăpa din prizonieratul regelui Minos din Cretă, tatăl său Dedal i-a construit aripi din pene lipite cu ceară. Icar încântat de frumusețea zborului s-a înălțat prea sus și a uitat de sfatul tatălui său. Soarele a topit ceară aripilor și Icar s-a prăbușit în Marea Egee denumită și Marea Icariana [1], [7], [11]. Primul scriitor de române science-fiction cunoscut, a fost un grec cu numele de Lucian din Samosata care a scris „Istorie adevărată” în secolul al II-lea
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
de zbor s-au încheiat cu accidente [2]. O încercare de zbor încununată de succes a avut loc în Rusia, sec. al XVI-lea în timpul tarului Ivan cel Groaznic. Istețul țăran rus cu numele Nikita a construit un sistem de aripi pe care le-a fixat de umeri și a sărit de pe clopotnița unei biserici. Nikita s-a menținut în aer reușind să planeze și să aterizeze cu bine, față de predecesorii săi, dar în locul elogiilor binemeritate, Nikita a fost acuzat de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
este autorul al mai multor proiecte de aeroplan, de elicopter, al elicei și al parașutei. Genialul artist, matematician, fizician, astronom și inginer care a prevăzut cucerirea spațiului aerian de către om, nota: „marea pasăre își va lua zborul, iar omul desfășurând aripile va umple lumea de uimire”. Dacă genialul inventator ar vedea elicopterul, avionul, deltaplanul și parașuta, ar fi foarte mândru de invențiile sale. Leonardo da Vinci are o rugăciune celebra care-i poartă numele: și a mai scris printre altele: ; ; ; [6
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
contribuție deosebită la cucerirea spațiului aerian aparține inginerului german Otto Lilienthal care a studiat zborul păsărilor și în 1889 publică la Berlin lucrarea “Zborul păsărilor ca bază a artei de a zbura”. Între anii (1890-1896) O. Lilienthal a construit două aripi, un fuzelej și o coadă pe care și le-a atașat de corp efectuând numeroase zboruri. El sia perfecționat aparatul de zbor construindu-l în diferite variante, cu care a efectuat aproape 2000 de zboruri, unele dintre ele pe distanțe
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
zbor construindu-l în diferite variante, cu care a efectuat aproape 2000 de zboruri, unele dintre ele pe distanțe mai mari de 300 m. În ziua de 9 august 1896 când zbura cu un nou model de planor biplan (cu aripi suprapuse paralele) s-a prăbușit de la 20 m înălțime fracturându-și coloana vertebrală. Ultimile sale cuvinte au fost: “jertfe trebuie aduse”[1], [9], [11]. Încercările lui O. Lilienthal au fost reluate în Anglia de inginerul Percy Sinclair Pihcher cu planoare
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
bătrânul palavragiu, am simțit că << ceva>> se opune, am ridicat capul. Era în amurg. Dar nimic până în clipa asta nu anunțase vreo schimbare. Odaia se umplu însă cu o lumină neobișnuită. (...) Lumină amurgului de aprilie secetos părea că izvorăște din aripile unei mori de vânt, forme prelungi care atunci luau naștere sub ochii mei. Miracolul pe care-l priveam cu încredere și lăcomie nu-mi dădea însă un sentiment al << luminii>>, dimpotrivă totul părea stingere, scădere. Eu voiam o creștere, o
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
mie de galbeni. Începând cu anul 1857, la insistențele lui Melchisedec Ștefănescu, rectorul Seminarului, s-au început lucrările unui nou edificiu de către antreprenorul Ioniță Hasnaș, finalizat în 1868. Gheorghe Ghibănescu, care a urmat cursurile Seminarului, arată clădirea cu „cu două aripi eșite spre stradă, cu o scară mare ce suia la corpul central de legătură..... În față un avuz și plopi înalți ..... Ne simțeam mici pe lângă această școală mare, cea mai înaltă școală din Huși. Ceva mai încolo altă clădire în
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
ocupat de trupele germane, apoi cele sovietice, este găsit devalizat de către directorul Mihai Bejenariu, revenit din refugiu. Între 1949 și 1957 localul este considerat neîncăpător de către corpul didactic, intervenindu-se la deputatul Mihail Ralea la 14 ianuarie 1958 pentu construirea aripii de Nord. În anul 1958 sunt realizate reparații capitale. Între 1964 și 1968 dispune de două localuri, în urma unificării cu Școala Medie „Mihail Kogălniceanu”. Localul vechi beneficiază de reparații capitale în cursul anului 1969, datorate intervențiilor directorului Ștefan Bahnariu. Cutremurele
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
rămîne o întîmplare pe care mi-o amintesc ori de cîte ori vreau să rîd de unul singur. Ajungînd în fața porții, intru în cabina portarilor, iau de pe masă legitimația care mi-a fost reținută dimineață, salut și ies. Intru prin aripa stîngă a pavilionului administrativ, cobor la subsol și mă îndrept spre chioșcul alimentar. Coada formată e destul de mare așa că renunț la iaurt și beau aspirina cu apă, nu înainte de-a o sfărîma bine între dinți. Urc la etajul zece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
26 noiembrie 1956, luni. Am să vă povestesc ce mi s-a întâmplat chiar la spital. Ioana iese cu mine, mă conduce până la capătul culoarului, în dreptul unei scări. Încep să cobor treptele și dau peste un gnom - mă rătăcisem în aripa de endocrinologie - de vreo 12-14 ani, nebun și bâlbâit. Îl întreb: «Pe unde pot să ies?» (Eu și nemaipomenitul meu simț de orientare.) Îmi spune, bâlbâindu-se și țopăind: « Un pas, un pas... ha-hai, pi ici». Cobor după el și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
neașteptat - gen epopee. Și atât. Mai e ceva: prezența ta iubită și sufletul meu plin de tine, ca o amforă cu esențe de preț, și dorul meu cald de a te strânge în brațele ce se întind spre tine, ca aripe frânte de sforțări supraomenești. Peste ape și țări, aceeași mereu, mai dornică și mai iubitoare, până la supraom, Mamina 15/1947 I Luni, 17 noembrie [1947] Tu te-ai născut într’o luni, la ora 10½ dimineața. Trăesc săptămâna cea mare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
zi, fără să-ți distrugi bucuria de a trăi. Ești singura mea comoară; vreau să ne continui, vreau ca părinții mei, străbunicii mei, să aibă urmași - și nu-i doar atât! În fond, în momentele grave de renunțare, cuvintele prind aripi, pare că ai urca la tribuna vieții, spui vorbe mari - dar nu, draga mea, poate că, în mod egoist, vreau să-mi supraviețuiești ca să nu fiu complet dată uitării. Știu eu ce mobil îmi dictează asta? Trebuie să nu te
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
încălțat, cu ciuboțele albe fără nici o putere magică. Dimpotrivă. Pun în pământ un picior de plumb care mă țintuiește locului. Celălalt, stângul, singurul care arată uman, cu ciorap și papuc, are un aer ușor ca și cum ar vrea să zboare. O aripă! Dar s-a văzut vreodată cineva care să poată zbura cu o singură aripă? 1916-1949, opt noiembrie: bilanțul sus-menționat. Depun bilanțul. Învinsă! [...] Ba nu, ba nu. Lângă mine, ultimele tale cărți poștale, la îndemână, ultimele tale fotografii, în acest cadru
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de plumb care mă țintuiește locului. Celălalt, stângul, singurul care arată uman, cu ciorap și papuc, are un aer ușor ca și cum ar vrea să zboare. O aripă! Dar s-a văzut vreodată cineva care să poată zbura cu o singură aripă? 1916-1949, opt noiembrie: bilanțul sus-menționat. Depun bilanțul. Învinsă! [...] Ba nu, ba nu. Lângă mine, ultimele tale cărți poștale, la îndemână, ultimele tale fotografii, în acest cadru, peste tot, Tu. În inima mea vie și sângerândă: Tu. Plecam către tine, în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mea, pescărușul meu negru, uneori chiar că sunt istovită de așteptare, obosită să mai sper, să mai trăiesc. Tocmai când lansam strigătul ăsta de descurajare au sosit c[ărțile] tale p[oștale] din 10 și 12 octombrie, poposind ca niște aripi de porumbiță pe sugativa verde, și am avut în același timp un sentiment de bucurie și unul de tristețe: aș vrea așa de mult să te văd! Ești oare aceeași? Îmi scrii numele unor prieteni. Pentru tine, ei sunt ființe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]