20,606 matches
-
care oferă o lectură agreabila și utilă și „nespecialiștilor” cultivați. SCRIERI: Moiră, mythos, dramă, București, 1969; Civilizația elenistica, București, 1974; Dacia antiqua. Perspective de istoria artei și teoria culturii, București, 1982; Artă și arheologie dacica și română, București, 1982; Enciclopedia civilizației române (în colaborare), București, 1982; Artă imperiala a epocii lui Traian, București, 1984; Portretul român în România, București, 1985; Antichitate și modernitate, Brașov, 2000; Artă română în România, București, 2000. Traduceri: Robert Flacelière, Istoria literară a Greciei antice, București, 1970
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
București, 1970; Richard Brilliant, Arta română de la Republică la Constantin, pref. trad., București, 1979; Clark Kenneth, Revoltă romantică. Artă romantică în opoziție cu cea clasică, pref. trad., București, 1981; Marguerite Yourcenar, Memoriile lui Hadrian, pref. trad., București, 1983; François Chamoux, Civilizația greacă în epocile arhaica și clasică, I-II, pref. trad., București, 1985; Albert Thibaudet, Acropole, pref. trad., București, 1986; Niels Hannestad, Monumentele publice ale artei române. Program iconografic și mesaj, I-II, postfața trad., București, 1989; A. M. Snodgrass, Grecia epocii
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
Antichității, VR, 1970, 1; Vasile Constantinescu, „Moiră, mythos, dramă”, ÎL, 1970, 1; Viorica I. Constantinescu, Două studii despre tragedia attica, ATN, 1970, 12; Adelina Piatkovski, „Moiră, mythos, dramă”, SC, 1972; Mircea Iorgulescu, Profil. Mihai Gramatopol, LCF, 1975, 15; Ion Maxim, „Civilizația elenistica”, VR, 1976, 8; Iorgulescu, Scriitori, 299-302; Nicolae Manolescu, Cum să privim un tablou, RMB, 1980, 11 038; Vlad Russo, Diptic istoric, VR, 1981, 11; Nicolae Manolescu, Educarea ochiului, RMB, 1981, 11 380; Dan Grigorescu, Revoltă romantică, CNT, 1981, 37
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
SUA, stabilindu-se la Philadelphia, unde înființează și conduce câțiva ani săptămânalul „The Italian-American Herald”. Concomitent colaborează la „Evening Bulletin” din Philadelphia sau la „The Catolic News” din New York. Între 1965 și 1972 funcționează ca profesor de limba și istoria civilizației franceze la Colegiul Saint Francisc of Assisi din Loretto, Pennsylvania, fiind totodată comentator de politică internațională al postului de radio al colegiului. Revine în Europa în 1980, stabilindu-se în Spania, la Málaga, unde își trăiește ultimii ani. Acum îi
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
motivația lirică din Pete de lumină. În Cuvânt înainte, autorul specifică: „Închin aceste noi stanțe însorite memoriei maestrului meu Nichifor Crainic și celorlalți scriitori din gruparea revistelor «Gândirea» și «Sfarmă-Piatră», care au fost uciși de un regim barbar la marginile civilizației europene.” În cuprinsul cărții, pe lângă dedicațiile pentru Aron Cotruș, Alexandru Busuioceanu, Vintilă Horia, D. C. Amzăr, G. face o serie de trimiteri și la I. V. Emilian, Aureliu Răuță, Eugen Lozovan, Remus Radina și la „românii din exil”, ceea ce configurează
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
putem suporta mai ușor. Minimaliștii de la editura Minuit, astăzi oricum pe cale de dispariție, au un pandant pe care l-am numit „minimalismul Biedermeier”, al unor scriitori care exaltă provincia și „moșia”, cu alte cuvinte Franța profundă, marginală, neatinsă de flagelul civilizației, În narațiuni ușoare, idilizante, delicate, suave (Christian Bobin, despre care nu va fi vorba În acest volum, este poate cel mai cunoscut reprezenant al acestui curent). O altă ramură a minimalismului, cea mai recentă, este „literatura Amélie Poulain”, care proiectează
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ultra-modernitate) sau ca un exces În minus, ca o retragere: o modernitate Îmblînzită, devitalizată: degrebată de conflicte, degrevată de obligații: o modernitate soft. Ultrași soft sînt Însă complementare, pentru că fiecare particulă este asociată unei alte realități: ultramodernitatea este aceea a civilizației materiale, ticsite de obiecte, corelativă agoniei tuturor realităților culturale al căror principiu se sprijină pe diferența dintre vizibil și invizibil. Adevărul literaturii, acela niciodată dezvăluit tocmai pentru că locuiește În limbajul literar, În interiorul unui limbaj de ne-explicat, a ars și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
predea cursuri peste Ocean, postmodern. Aceeași confuzie este constatată de Geert Lernout, dar el nu ne explică de ce crede că lucrurile stau astfel. Cine spunea că nu există adevăruri ci doar interpretări - Nietzsche - avea mare dreptate. Cred că, pentru americani, civilizația occidentală nu se afla, după 1945, În impas. Cred că, pentru o națiune tînără, vestea mortalității civilizației, pe care cu resemnare o dăduse Valéry la Început de secol XX, nu era propriu-zis o veste, pentru că nimeni nu se gîndise la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de ce crede că lucrurile stau astfel. Cine spunea că nu există adevăruri ci doar interpretări - Nietzsche - avea mare dreptate. Cred că, pentru americani, civilizația occidentală nu se afla, după 1945, În impas. Cred că, pentru o națiune tînără, vestea mortalității civilizației, pe care cu resemnare o dăduse Valéry la Început de secol XX, nu era propriu-zis o veste, pentru că nimeni nu se gîndise la nemurirea vreunei civilizații. Emblematică pentru era postbelică americană este o fotografie a soților Ceaușescu, În vizită la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se afla, după 1945, În impas. Cred că, pentru o națiune tînără, vestea mortalității civilizației, pe care cu resemnare o dăduse Valéry la Început de secol XX, nu era propriu-zis o veste, pentru că nimeni nu se gîndise la nemurirea vreunei civilizații. Emblematică pentru era postbelică americană este o fotografie a soților Ceaușescu, În vizită la Nixon În 1970, În care cei doi apar Împreună cu un Mickey Mouse maui Înalt decît ei. Americanii avuseseră tot răgazul din lume să constate moartea unor
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Emblematică pentru era postbelică americană este o fotografie a soților Ceaușescu, În vizită la Nixon În 1970, În care cei doi apar Împreună cu un Mickey Mouse maui Înalt decît ei. Americanii avuseseră tot răgazul din lume să constate moartea unor civilizații care Îi deranjau. De aceea probabil ei, pragmatici, alături de englezi, nu și-au pierdut cumpătul, deși au Înțeles că, printre altele, gîndirea, pentru a se afla În slujba omului, nu trebuie să piardă niciodată din vedere felul În care folosește
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
gălbuielor portocale de vară din rucsac, În chiar plin teatru de la Epidaur. Antichitatea, despre care a citit sau auzit, Îl dezamăgește prin ceea ce constată c-a mai rămas din ea: printre frînturi de coloane, arheologii ascultă muzică la radio. Noi, civilizațiile, știm acum că sîntem muritoare. Afirmația gravă a lui Paul Valéry a fost reluată adesea, altfel costumată, de diverși teoreticieni purtați de nemăsuratul orgoliu de a urmări Istoria. Ea Însăși nu este de fapt decît o senzație de beatitudine pe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
despre acel individ-(auto)consumator, banal, modelat permanent de modelul cultural În vigoare, care “face” istoria fără să știe, Într-o perioadă În care istoria se confundă cu acumularea exponențială de obiecte produse pentru a-i Întreține iluzia tinereții veșnice. Civilizația obiectului, demisă moral (moralitatea care reprezintă, pentru Houellebecq, un absolut), este o civilizație crudă care, după ce-și aruncă victima În pustietatea lipsei de repere, Îi organizează fastuos agonia: “Societatea erotico-publicitară În care trăim urmărește să organizeze dorința, s-o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care “face” istoria fără să știe, Într-o perioadă În care istoria se confundă cu acumularea exponențială de obiecte produse pentru a-i Întreține iluzia tinereții veșnice. Civilizația obiectului, demisă moral (moralitatea care reprezintă, pentru Houellebecq, un absolut), este o civilizație crudă care, după ce-și aruncă victima În pustietatea lipsei de repere, Îi organizează fastuos agonia: “Societatea erotico-publicitară În care trăim urmărește să organizeze dorința, s-o dezvolte În proporții nebănuite, menținând În același timp satisfacția În domeniul sferei private
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cuantificarea unei epoci. Dintr-un punct de vedere plauzibil, deci, Posibilitatea unei insule este o metaficțiune. Dintr-un altul, Însa cel al intenției auctoriale romanul acesta este o monumentală reducere la absurd ca metodă de a demonstra validitatea următoarei ipoteze: civilizația occidentală a Încercat zadarnic să mascheze determinările biologice, inexorabile și imperturbabile, ale oricărei societăți naturale. Din motive pe care naratorul nu le mai enumeră poate pentru că nu ține să-și expună o teorie, ci să determine reacții În urma unor simple
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
reviste, de cărți practice și de religii asemenea, iată că a apărut literatura practică. V. Minimalismul Michel Houellebecq, noii libertini și autoficționarele reprezintă literatura franceză angajată. Angajată În a spune adevărul crud despre lume, despre Occident, despre omul occidental, despre civilizația pe care ei o văd În agonie, ca un eșec răsunător al Încercării multiseculare de a ameliora prin cultură natura omenească. Or, potrivit unei conepții descinse din ideologia rousseauistă a naturii, natura e liberă și libertatea nu se cucerește decît
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de a ameliora prin cultură natura omenească. Or, potrivit unei conepții descinse din ideologia rousseauistă a naturii, natura e liberă și libertatea nu se cucerește decît prin revenirea la natură a celui care și-a cedat viața regulilor societății civilizate. Civilizația, conform acestor autori, și mai ales lui Michel Houellebecq, reprezintă o suprastructură pe care omul Încearcă În zadar să o interiorizeze. Funciar, omuzl este un animal capabil să inventeze valori În fucție de propriile lui stări, dar valorile se dovedesc
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fiu bine Înțeles: sînt convins că pentru mulți dintre noi spațiile autenticității s-au redus considerabil, dar nu pentru toți. Sentimentul francez al agoniei este confirmat de scăderea continuă a prestigiului culturii franceze și, mai mult, al modelului francez de civilizație. Colapsul „romanului național” francez este unul aparent și dureros pentru galul obișnuit să se considere membru al celui mai celebru club artistic național din lume. Din punctul meu de vedere, cred că victoria culturală anglo-saxonă nu trebuie socotită o Înfrîngere
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sacralizându-l: de unde și refuzul său reverențios să-l privească la cinematograf, În original, tot astfel cum misticii nu acced la transcendent decât În negativ, la o formă de absență a acestuia). Un film echivalent pentru straniul spectator cu Biblia pentru civilizația occidentală, un film care ne este explicat dar care, la drept vorbind, nu ne este povestit niciodată pentru a nu aduce cititorul față-n față cu filmul mai mult decât o secundă, preț de-o replică, preț de-un cadru
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un premiu important. 1. Să fii scriitor străin, de preferat din zone geo-culturale interesante (francofone, Europa de Est, Asia comunistă). 2. Ca scriitor francez, să scrii elaborat pentru a ți se putea recunoaște scriitura 3. Să crezi În valorile de cultură și civilizație europene, franceze În primul rînd și prin excelență. 4. Să te manifești ca scriitor "de stînga", iubitor al Franței profunde, al oamenilor simpli garanți ai unei sensibilități pe cît de discrete pe atît de bogate 5. Să publici indiferent ce
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lume, undeva la marginea ei. Antoine, de altfel, stă În Montreuil, adică În zona a doua pariziană, În estul sărac. Familia lui este și ea una marginală. Mama lui e bretonă, dar tatăl este originar din Birmania, moștenitor al unei civilizații, dă de Înțeles romancierul, superioare celei europene. Antoine pleacă la Paris la vîrsta majoratului, se Înscrie la filozofie, la Paris V, Își face un cerc restrîns de prieteni, pentru că „gusturile lui nediscriminatorii, disparate, Îșl excludeau din grupurile care se formează
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
spre Cuvintele și lucrurile, se oprește Quignard. Dacă totuși secolul XX este prezent În Umbrele rătăcitoare, aceasta se datorează explicitării unei atitudini aflate În filigranul oricărei legende relatate. O atitudine etică Îl desparte pe Pascal Quignard de tot ceea ce Înseamnă civilizația tehnică, dictatura drepturilor omului, filoperisabilitatea contemporană, tirania Unu-lui. Aici, scriitorul se Întîlnește cu spiritul aristocratic-libertin al unui Bataille, pe care-l citează cu Partea blestemată, al lui Deleuze sau al lui Barthes. Mai mult; nu atît al unor gînditori
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
deierarhizantă, „nihilistă”? și Încă: studiul unei epopei, al unui cînt, al unei ode, al unui sonet, al unei tragedii face parte dintr-o disciplină care s-a numit cîndva retorică. Pe de altă parte, constituie o introducere În mitologia unei civilizații, chiar dacă sensibilitatea contemporană nu mai rezonează cu cea care se presupune că aparținea primilor cititori sau ascultători ai respectivului text. Raportul cititorului contemporan cu un astfel de text este unul strict intelectual. Pentru a-l optimiza, el trebuie cultivat. Literatura
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
secolul al XIX-lea Îi găsește sediul În inconștient. Inconștientul, termen compus care apare pentru prima oară În limba franceză la 1820, desemnează entitatea construită pentru a Înlocui sufletul. Dar, dacă sufletul era reflexul divinității, exprimat prin intermediul codurilor normate de civilizație, inconștientul rămăne să afirme apartenența omului nu la o ierarhie ontologică căreia tradiție Îi pune la dispoziție cunoașterea, ci la natura ale cărei legi sînt În număr infinit. Literatura modernă este discursul inconștientului, nu al sufletului. De aceea poate participă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lume. Dacă discursul despre literatură va dăinui, și e probabil să se Întîmple așa, el se va scinda Între o istorie literară care va cuprinde toate teoriile literare pe care le-a cunoscut ultima sută de ani, ca și istoria civilizației europene moderne pentru care literatura scrisă este o probă de dosar incontestabilă, și o antropologie culturală pentru care literatura va fi un document totodeauna interesant. Punct. L’Esprit des péninsules, 2001 Sous la direction de Pierre Bottura, Olivier Rohe. En
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]