16,546 matches
-
fi "canonica", va fi vreodată primită în versiunile publicate ale operei complete cu Sherlock Holmes. Cu toate acestea, un numar de optsprezece lucrări au fost citate ca fiind posibil să intre în canon. Aceste lucrări includ piese de teatru, poezii, eseuri cu privire la personaj și chiar povestiri scurte. Trei lucrări care vorbesc cel mai mult pe acest subiect au fost publicate la sfârșitul anilor 1980 și 1990: "Sherlock Holmes: The Published Apocrypha" editat de Jack Tracy, "The Uncollected Sherlock Holmes" editat de
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
Reference Library al lui Leslie Klinger conținea și scrierile apocrife. Toate aceste lucrări au cel putin conținuturi ușor diferite. În plus față de scrierile canonice, Conan Doyle a scris (ocazional cu un co-scenarist) un numar de viniete, piese de teatru și eseuri în care a fost implicat Holmes, și două povestiri în care Holmes are o posibilă apariție. Cele mai multe au fost publicate în diferite locuri în timpul vieții sale, iar o altă a ieșit la lumină după moartea lui. Acestea sunt enumerate mai
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
să fie scoasă la lumină, câțiva ani mai tarziu, în "The Crown Diamond" și "The Mazarin Stone." Arthur Conan Doyle a dat interviuri sau a discutat public rar despre personajul sau. Cu toate acestea, ceea ce urmează este o listă de eseuri și interviuri ale lui Conan Doyle despre personajul sau, care sunt în prezent în proces de publicare, în Green sau Haining's book sau în edițiile standard ale Complete Stories: "A Gaudy Death" (1901) Având subtitlul "Conan Doyle Tells The
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
publicație asociată a revistei "The Ștrand Magazine". Acesta este un interviu dat de Doyle în timpul mării absențe a lui Sherlock Holmes și menționează aluziile făcute pentru a scrie mai multe aventuri cu Holmes. "Some Personalia about Sherlock Holmes" (1917) Acest eseu a fost publicat în revista "Ștrand Magazine" că o cadou de Crăciun făcut cititorilor săi. Se vorbește despre modul în care Holmes a captat imaginația publicului și de opinia lui Conan Doyle despre personajul sau. "The Truth About Sherlock Holmes
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
publicat în revista "Ștrand Magazine" că o cadou de Crăciun făcut cititorilor săi. Se vorbește despre modul în care Holmes a captat imaginația publicului și de opinia lui Conan Doyle despre personajul sau. "The Truth About Sherlock Holmes" (1923) Un eseu din "Collier's Weekly", în care Doyle explică exact de unde provine Holmes. Acesta conține, la sfârșit, "The Adventure of the Two Collaborators" a lui JM Barrie, iar acest lucru poate fi motivul pentru care mulți o considera a fi o
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
a fost publicată în "Some Piquat People" în 1924 "Mr. Sherlock Holmes to his Readers" (1927) Acesta a apărut în revistă "The Ștrand Magazine" pentru a introduce un concurs pentru a desemna cele mai bune aventuri cu Sherlock Holmes. Același eseu, fără un paragraf, a apărut ca prefață la volumul "Arhiva lui Sherlock Holmes". "My Favourite Sherlock Holmes Adventures" (1927) Acesta este o continuare a articolului menționat mai sus. În el, Conan Doyle face o listă ale celor mai bune aventuri
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
Național "Nicolae Bălcescu", absolvit în 1959. A urmat Facultatea de Filologie, specialitatea Limba și literatura română a Universității "Al.I.Cuza" din Iași (absolvită în 1964). A obținut doctoratul în filologie în anul 1974, la Universitatea din București, cu teza "Eseul". Privire comparativă asupra eseului românesc interbelic, conducător științific fiind prof. univ.dr.doc. Ion Zamfirescu. Desfășoară activitate didactică numai în învățământul superior, începând cu anul 1964, fiind repartizat guvernamental. Urmând toate treptele universitate, din 1991 este profesor titular. A activat în cadrul următoarele
Dumitru Tiutiuca () [Corola-website/Science/324786_a_326115]
-
în 1959. A urmat Facultatea de Filologie, specialitatea Limba și literatura română a Universității "Al.I.Cuza" din Iași (absolvită în 1964). A obținut doctoratul în filologie în anul 1974, la Universitatea din București, cu teza "Eseul". Privire comparativă asupra eseului românesc interbelic, conducător științific fiind prof. univ.dr.doc. Ion Zamfirescu. Desfășoară activitate didactică numai în învățământul superior, începând cu anul 1964, fiind repartizat guvernamental. Urmând toate treptele universitate, din 1991 este profesor titular. A activat în cadrul următoarele instituții: Universitatea „Dunărea de
Dumitru Tiutiuca () [Corola-website/Science/324786_a_326115]
-
Galați și ale celor ale Universității Danubius, Galați, al revistelor „Porto-Franco”, ”Antares”, „Dunărea de Jos”, Galați, „Limba română” din Chișinău etc. De-a lungul bogatei sale activități, obține numeroase premii literare. Dintre acestea enumerăm: 1980, premiul I, pe țară, Secțiunea eseu, pentru cartea Eseul. Personalitatea unui gen, Ministerul Culturii; 1985, premiul I al Societății Scriitorilor ”C.Negri” Galați, pentru cartea M.Eminescu. Cumpănirea întru Archaeus, 1990, același premiu pentru Teoria operei literare, 1992, premiul Casei Limbii Române din Chișinău, 1999, pentru
Dumitru Tiutiuca () [Corola-website/Science/324786_a_326115]
-
celor ale Universității Danubius, Galați, al revistelor „Porto-Franco”, ”Antares”, „Dunărea de Jos”, Galați, „Limba română” din Chișinău etc. De-a lungul bogatei sale activități, obține numeroase premii literare. Dintre acestea enumerăm: 1980, premiul I, pe țară, Secțiunea eseu, pentru cartea Eseul. Personalitatea unui gen, Ministerul Culturii; 1985, premiul I al Societății Scriitorilor ”C.Negri” Galați, pentru cartea M.Eminescu. Cumpănirea întru Archaeus, 1990, același premiu pentru Teoria operei literare, 1992, premiul Casei Limbii Române din Chișinău, 1999, pentru întreaga activitate, Premiu
Dumitru Tiutiuca () [Corola-website/Science/324786_a_326115]
-
d'Éstétique, Ed. Acad., București, 1976, p. 270.), Al.Piru (Interpretări eminesciene, vol., Critici și metode, Ed. Cartea românească, București, 1989, pp. 69-72.), Mihai Cimpoi (Providențialismul crengian, Prefață la Ion Creangă sau orânduiala lumii, Iași, Princeps Edit, 2011), Dumitru Micu (Eseul. Personalitatea unui gen, Iași, Ed. Junimea, 1979, 310 p., în "Limbă și literatură", III, București, 1980, pp. 319-320.), Melania Livadă, I.F.Bociort, Al.Iacobescu, Constantin Trandafir, Mihai Drăgan, Dan Culcer, George Muntean, Ioana M. Petrescu, Constantin Cubleșan, Theodor Codreanu și
Dumitru Tiutiuca () [Corola-website/Science/324786_a_326115]
-
transformată într-o povestire polițistă. Dintre cele trei povești de raționament ale lui Poe, „Misterul lui Marie Rogêt” este considerată, în general, ca având cel mai puțin succes. Un critic modern a scris: Ea ar putea fi numită mai degrabă eseu decât povestire. Ca eseu, aceasta este un exercițiu de raționament abil, dar plictisitor. Ca povestire, ea abia există. Ea nu are o viață proprie. Personajele nu se mișcă și nici nu vorbesc... Doar un student specializat în analiză sau un
Misterul lui Marie Rogêt () [Corola-website/Science/326038_a_327367]
-
polițistă. Dintre cele trei povești de raționament ale lui Poe, „Misterul lui Marie Rogêt” este considerată, în general, ca având cel mai puțin succes. Un critic modern a scris: Ea ar putea fi numită mai degrabă eseu decât povestire. Ca eseu, aceasta este un exercițiu de raționament abil, dar plictisitor. Ca povestire, ea abia există. Ea nu are o viață proprie. Personajele nu se mișcă și nici nu vorbesc... Doar un student specializat în analiză sau un adept înveterat al criminologiei
Misterul lui Marie Rogêt () [Corola-website/Science/326038_a_327367]
-
(n. 1887 - d. 1953) a fost un profesor american de istoria religiilor, J. T. Addison a scris numeroase cărți și eseuri asupra creștinismului, islamului și budismului. A scris cercetări și studii de specialitate asupra cultului strămoșilor la diferite popoare (în special China și Indochina). Fără îndoială, "Life Beyond Death" este lucrarea sa cea mai cuprinzătoare, autorul conducându-și cercetarea asupra concepțiilor
James Thayer Addison () [Corola-website/Science/326192_a_327521]
-
devină ființă perfectă, înarmat cu cunoștințe universale proiectate pe pereții navei, el crește în confort artificial și lipsă de afecțiune. Imaginile pământești îl tulbura pe ciudatul pasager care simte dorința să pipăie ierburile și să țină de mână o fată... Eseu umoristic, cu un Gopo în plină formă, demonstrând că nu întotdeauna știința dezumanizează. Din păcate, filmul e hibrid, ezitând între două direcții ale narațiunii: cea principală, a „Homunculului” rupt de Terra impură, și cea a Extraterestrului trimis pe Pământ în
Comedie fantastică (film) () [Corola-website/Science/326255_a_327584]
-
Roșie București. Și-a făcut debutul la echipa națională a României într-un meci de Cupa Europeană a Națiunilor cu Ucraina în martie 2012. Până în 2015, a strâns patru selecții pentru „Stejarii” și a marcat zece de puncte, înscriind două eseuri. A fost și component al naționalei de rugby în VII ("Sevens").
Mihai Roșca () [Corola-website/Science/326326_a_327655]
-
Națiunilor. Nitobé a fost un scriitor prolific, operă să completă (editata în perioada 1983-1991) cuprinzând 24 de volume. Scrierile în limba engleză au fost strânse în 5 volume, "Works of Inazo Nitobe" (editata la University of Tokyo Press, 1972). Cele mai multe eseuri asupra vieții și operei lui au fost adunate de John F. Howes, în "Nitobe Inazo: Japan's Bridge Across the Pacific" (Westview, 1995). Cartea sa, "Bushido - The soul of Japan", publicată pentru prima oară la New York, a cunoscut zeci de
Inazo Nitobé () [Corola-website/Science/326423_a_327752]
-
morală cu "hexis". Toma de Aquino utilizează termenul de "habitus" pentru a se referi la interiorizarea de către subiect a perfecțiunii către care subiectul aspiră și care se revelează în activitățile practice. Marcel Mauss folosește pentru prima dată conceptul într-un eseu despre „tehnicile corpului”, "Les techniques du corps". "Habitus" este un principiu important în viziunea maussiană a „omului total” (care se înscrie în aceea a „faptului social total”). Mauss vede în "habitus" un „conector” care înglobează diverse dimensiuni de ordin fizic
Habitus (sociologie) () [Corola-website/Science/322532_a_323861]
-
și începutul anilor 1960, multe organizații și străzi fiind numite sau renumite în onoarea să. În această perioadă intelectualitatea sovietică l-a considerat pe Lunacearski că un politician educat, rafinat și tolerant. Lunacearski a fost un scriitor prolific. A scris eseuri despre Aleksandr Pușkin, George Bernard Shaw și Marcel Proust. Cea mai importantă lucrarea a sa rămâne volumul de memorii "Siluete Revoluționare" în care sunt prezentate anecdote și impresiile sale despre Lenin, Troțki și alți 8 revoluționari. Troțki a recționat la
Anatoli Lunacearski () [Corola-website/Science/322697_a_324026]
-
fiction "Doctor Who" pentru documentarul online al celor de la CBC "The Planet of the Doctor", comentează frecvent despre filmele science fiction pentru emisiunea "Saturday Night at the Movies" de la TVOntario și este co-editor împreună cu David Gerrold al unei culegeri de eseuri realizată în onoarea celei de-a patruzecea aniversări "Star Trek", intitulată "Boarding the Enterprise". Sawyer a predat cursuri de scriere a science fictionului la Universitatea din Toronto, Universitatea Ryerson, Colegiul Humber și la Banff Centre. În 2000 a fost scriitorul
Robert J. Sawyer () [Corola-website/Science/322834_a_324163]
-
trans-historical: Esotericism is a basic ‘anthropological structure’ and aș such not dependent on cultural mediation. Its scope în time and space includes the whole of human history."» -Wouter J. Hanegraaff. Pierre A. Riffard publică récent, la Presses Universitaires de France, eseuri ("Filozofii : viatà intimà", 2004 ; "Filosofie dimineață, la prânz și seara", 2006) care trateazà modul de viață al filosofilor, din punct de vedere psihologic și sociologic. În "Filozofii: viața intimă", el atrage atenția asupra anumitor caracteristici omenești ale filozofului, în general
Pierre Riffard () [Corola-website/Science/322016_a_323345]
-
și Washington DC Tyson a argumentat că designul inteligent, care caracterizează fenomenele complexe din natură ca fiind create de o "inteligență superioară", oprește progresul științei. A scris și a vorbit extensiv despre viziunile sale asupra religiei și spiritualității inclusiv în eseul "The Perimeter of Ignorance" și "Holy Wars", ambele apărute în revistă Natural History și simpozionul "Beyond Belief". A coloborat cu biologistul evoluționist Richard Dawkins, participând împreună la discuții despre religie și știință. Întrebat dacă el crede într-o putere supranaturala
Neil deGrasse Tyson () [Corola-website/Science/322018_a_323347]
-
Qutb, contravine legii islamice care prevalează în fața legilor oamenilor și este o întoarcerea la perioada de "jahiliyya", din societățile preislamice. Prima perioadă în care a scris Sayyid Qutb se plasează între 1925-1939 și cuprinde în principal literatură: poezii, nuvele și eseuri pe teme sociopolitice și morale. Primul volum de poezii intitulat " ash-Shațī al-majhūl" (Țărmul necunoscut) și abordează teme precum relația dintre cretor și creație (univers). În această periodă Qutb era puternic influențat de situația dificilă cu care se confrunta Egiptul din
Frăția Musulmană () [Corola-website/Science/322073_a_323402]
-
au votat răspunzând la întrebarea, " Ce cărți v-au rămas în memorie?" (în ). Lista titlurilor alese amestecă marile romane cu volumele de poezie și de teatru, precum și cu benzile desenate. Primele 50 de lucrări din listă au făcut obiectul unui eseu publicat de Frédéric Beigbeder, "Ultimul inventar înainte de lichidare", în care el relevă în special caracterul francocentrist.
Cele 100 de cărți ale secolului după Le Monde () [Corola-website/Science/322134_a_323463]
-
cărei "proiectant este cunoscut doar ca 'D-503, Constructorul INTEGRALEI. - " Wolfe folosește în continuare INTEGRALA ca o metaforă pentru vehiculul spațial sovietic, programul spațial sovietic și Uniunea Sovietică. Jerome K. Jerome este citat ca una dintre influențele romanului lui Zamiatin. Eseul lui Jerome "The New Utopia" (1891) descrie un oraș și o lume al viitorului organizate, cu un egalitarism de coșmar, în care bărbații și femeile pot fi deosebiți cu greu din cauza uniformelor cenușii ("unif-urile" lui Zamiatin) și a părului scurt
Noi () [Corola-website/Science/322124_a_323453]