16,332 matches
-
pe baza unei trăsături exagerate. Trebuie deci să fie proporționate cauzele și efectele, și să fie astfel cântărite încât nimic să nu iasă din verosimil. Or, numai micile trăsături reînnoite, detaliile păstrate și conduse cu artă dezvăluie un personaj. Voi insista mereu să dovedesc faptul că trăsăturile de caracter ale oamenilor sunt mixte, că un aspect ridicol nu există niciodată singur, că un viciu obișnuit se sprijină pe alte vicii, că a vrea să detașezi un defect de cele care îl
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
gravitația, electricitatea, tolerantismul, inocularea, chinina, Enciclopedia și dramele..." Scriitorii epocii Luminilor, pentru care civilizația este un factor de progres, tratează drama ca pe un mijloc de acțiune privilegiat, ca pe o unealtă capabilă să șlefuiască moravurile. Voltaire nu încetează să insiste asupra acestei misiuni educative a teatrului, fie în versurile pe care le scrie cu ocazia Morții lui Adrienne Lecouvreur (La Mort d'Adrienne Lecouvreur, 1730), fie în Scrisorile filosofice (Les Lettres philosophiques, 1734), în Secolul lui Ludovic XIV (Le Siècle
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în acest fel, teatrul din Paris se va schimba. Tragediile nu vor mai fi niște conversații în cinci acte la sfârșitul cărora vom afla, pentru respectarea convenției tragice, că a fost puțin sânge vărsat. Vom dori pompă, spectacol, gălăgie. Am insistat totdeauna asupra acestui punct prea neglijat de noi, și fiindcă în sfârșit se introduce reforma în trupele noastre, simt că aș mai putea fi încă de folos..." (Correspondance choisie [Corespondență selectată]) Scena se închide de acum înainte cu acest amplasament
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ochii îi vor scânteia, mușchii i se vor umfla; într-un cuvânt, va avea aparența unui om cu adevărat cuprins de furie, fără să fie, fără să înțeleagă absolut de loc pentru ce anume trebuie să fie." (întâia Seară) Lessing insistă asupra grijii pe care actorul trebuie să o acorde executării pasajelor îmbogățite cu reflecții morale. "Orice gândire morală trebuie să vină din plenitudinea inimii care debordează; nu trebuie nici să pari că te gândești îndelung la asta, nici să pari
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru a fi constituit chiar din personaje, mărite până la dimensiunile manechinelor uriașe, cu marionete, chiar cu obiecte de forme necunoscute. "Manechine, scrie el în Teatrul cruzimii, măști enorme, obiecte de proporții ciudate vor apărea la fel cu imaginile verbale, vor insista asupra laturii concrete a oricărei imagini și a oricărei expresii având drept compensație faptul că lucrurile care cer de obicei o figurație obiectivă vor fi escamotate sau ascunse." Ca și Craig, Artaud este convins că o figurină ar putea avea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
importanță scandării pe care tăcerea, lăsând să fie ghicite niște arierplanuri misterioase în sufletul personajului, o conferă jocului El a utilizat procedeul, cu o fecunditate neasemuită, ne-spusului, cu ocazia creării pieselor lui Cehov, grele în scriitura lor. El mai insistă mult asupra noțiunii de "contact", adică asupra a tot ceea ce este susceptibil, în gest, să dea greutate personajului, arătând relațiile pe care le întreține cu ceea ce-l înconjoară. Astfel, privirea, auzul, mersul, modul de a se agăța sau de a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trebuie să constituie un scop în sine. Spiritualizată de evoluția interioară, ea nu este decât mijlocul tehnic de exteriorizare a "retrăirii" cât mai corect posibil. În capitolele despre Munca de actor privitor la mișcare (gimnastică, dans, scrimă, acrobație etc.), Stanislavski insistă asupra senzațiilor pe care le încearcă un comediant sub forma unei "energii", care îi va permite să manipuleze emoția. Munca actorului pleacă deci totdeauna din interior, unde se declanșează procesul de "retrăire", spre exterior, unde corpul său desenează imaginea personajului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Politica teatralizându-se atunci într-un mod neliniștitor, Brecht dorește deteatralizarea teatrului, pentru a menține în mod constant simțul critic al spectatorului în stare de alertă. "Fascismul, scrie el în Despre o dramaturgie nearistotelică, cu maniera lui grotescă de a insista asupra factorului emoțional, și poate tot pe atât un oarecare declin al elementului rațional al doctrinei marxiste m-au incitat și pe mine să pun accentul mai mult pe aspectul rațional." Pentru producerea acestei "distanțări" care va dezaliena spectatorul, Brecht
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Asta ar însemna să afirmăm, și astăzi, că sentimentul este străin de știință." Exprimarea conține o contradicție în măsura în care drama și epopeea sunt două genuri bine distincte care au forma lor proprie, contradicție pe care este primul care să o sublinieze, insistând totuși asupra faptului că ea și-a pierdut din rigiditate începând din momentul în care teatrul a putut încorpora elemente narative, datorită tehnicilor audiovizualului. Acest teatru va avea o dimensiune "epică" la fel cu poezia barzilor sau a trubadurilor ce
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
treia, comediantul provoacă ciocnirea a două cadențe, a doua (cea a textului propriu-zis) găsindu-se începând cu acel moment distanțată." Aceste mijloace îi permit actorului să ia rolul naratorului în raport cu personajul pe care îl încarnează. Diderot, în Paradoxul despre comediant, insistă și el asupra faptului ca actorul, care-și împrumută trupul personajului său, nu trebuie să simtă niciuna din emoțiile lui, pentru a analiza situația din exterior. Totuși, dacă îl sfătuiește pe comediant să nu se identifice cu personajul său, o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unor intermediari, cele ale lui Boileau în special, ale lui Valincour, care i-a succedat tatălui său la Academie. Aceste Memorii sunt uneori îndoielnice din cauza caracterului lor hagiografic (cf. Racine, Oeuvres complètes, Le Seuil, 1962, Mémoires, pp. 17-66). 53 Corneille insistă mereu asupra faptului că nu trebuie confundate regulile artei și "uzanțele" care sunt în funcție de regulile de bună cuviință ale epocii. 54 "Nu de ieri de azi invidia și ura persecutat-au pe Eroi Hercule e un exemplu, iară Istoria nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și cestiunea teatrală (1869), cel al lui Mihail Strajanu, Cestiunea teatrală la noi și ceva despre originea teatrului în România liberă (1869), un amplu excurs critic intitulat Repertoriul nostru teatral (1870), semnat de Mihai Eminescu, pe atunci student la Viena, insistau asupra precarității dramaturgiei naționale, indicând în preocuparea pentru crearea unui repertoriu original, de inspirație istorică și populară, cu valoare predominant etică, cel mai util serviciu pe care l-ar putea aduce societatea ce se pregătea să ia ființă. Printre românii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
și muzicale bursieri: Zaharia Bârsan, A. P. Bănuț - care din 1908 devine directorul artistic al societății -, Ion Băilă, Ștefan Mărcuș, Ionel Crișan, Zeno Vancea ș.a. Se produce o evoluție a gustului literar și, deoarece multe piese reprezentate sunt considerate neizbutite, se insistă asupra stimulării creației originale prin concursuri și premii. Încă din 1898 luase ființă, la propunerea lui Virgil Onițiu și cu sprijinul editorului N. I. Ciurcu din Brașov, colecția „Biblioteca teatrală”, unde erau tipărite piese de teatru originale, localizări și traduceri. Puse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
folosească mijloacele de constrângere contra celor care se hotărâseră să-l Înlăture de la tron. Hotărât să se retragă, Al. I. Cuza a arătat, și de această dată, că Înțelege să nu se opună intereselor superioare ale poporului său. Nu vom insista asupra felului În care domnitorul a fost Înlăturat, pentru că faptele sunt cunoscute, iar evenimentul În sine e Încă destul de controversat În literatura de specialitate. Al. I. Cuza dovedise, Într-o societate românească În plină transformare, destulă probitate, mult tact politic
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
domnești și a guvernului condus de I. Ghica, proclamarea ca domnitor al Principatelor Unite a lui Filip de Flandra, fratele regelui Belgiei, Leopold al II lea, refuzul acestuia de a ocupa tronul etc. - sunt cunoscute și nu e cazul să insistăm aici. Toate acestea au creat o situație delicată În țară, iar cei răspunzători de derularea evenimentelor au trebuit să aibă În vedere două chestiuni importante: a) menținerea Unirii Principatelor realizată În virtutea autonomiei țării și având o durată perpetuă și un
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
operei italiene (a și tradus, în 1859, împreună cu I. G. Valentineanu, libretul operei Nabucodonosor de Verdi), muzica are, în primul rând, un rol educativ. Și când ia în discuție comediile, vodevilurile lui V. Alecsandri, C. Negruzzi și Matei Millo, el insistă, ca un vajnic și încă necesar continuator al ideilor pașoptiste, asupra valorii modelatoare a scenei, aspirând la consolidarea unei școli naționale de teatru. În descendență pașoptistă se situează și interesul pentru literatura populară, F. înscriindu-se între cei dintâi culegători
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
Eseurile sunt mai ales reacții polemice, stârnite de vehicularea, în politica și presa maghiară, a unor sintagme ca „Ungaria Mare” sau „Transilvania-conglomerat național”, și sunt propuse ca replică la o lucrare a al lui Méliusz Jozsef, Destin și simbol, care insista asupra rolului civilizator al Ungariei în ținuturile românești și asupra hegemoniei teritoriale a acesteia. Accentele mesianice sunt înlocuite aici cu ieșiri disproporționat umorale, iar ideea subiacentă a „misiei” istorice providențiale a neamurilor este schițată în manieră rigidă. În plus, sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
la cele întâmplate înfiorându-mă și încercând să găsesc măcar o vagă explicație. Ziua următoare 31 octombrie. Noaptea de Halloween și ironic și ziua mea de naștere. Eram speriată! Eu nu am vrut o petrecere mare, dar părinții mei au insistat să invităm pe toți vecinii și câțiva colegi de la școală. Eram fericită în ciuda gândurilor mele în care mă împiedicam și împleticeam ori de câte ori aveam un moment de singurătate. Baloane, decorațiuni, jocuri. Deschideam cadouri când am auzit-o pe mama: - Emi! - căci
Sfera by Roşca Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93588]
-
la Întreaga Palestină). Cele mai mari centre ale lor au alcătuit vestitul „Pentapolis”, compus din Ghaza, Ascalon, Ashdod, Gat și Eqron. Deși s-au organizat după modelul citadin fenician, filistenii și-au păstrat identitatea În mediul În care se aflau, insistând să se identifice ca popor alofon și străin. Bine organizați din punct de vedere militar, abili lucrători ai fierului, Filistenii au avut mai multe confruntări cu Israel din care au ieșit Învingători mai des decât povestesc tradițiile (Shamgar, Samson etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și la constituirea formelor dominante ale religiei domestice, cu finalitatea evidentă a formării unor elite nobiliare și a puterii lor. Texte târzii, pe cât de celebre pe atât de controversate, care conțin rămășițe neîndoielnice ale credințelor etrusce filtrate prin arta auspiciului, insistă fie asupra caracterului inexplicabil (zei involuti) și asupra obscurității (zei opertanei) forțelor divine, fie asupra pluralității (zei complices) și apartenența lor la ambele sexe (zei cosentes), fie, În sfârșit, asupra prezenței unor divinități „inferioare” (poate divinități „decăzute”) cu nume ca
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tocmai atunci se răspândeau În cetățile italice. Finanțarea cultului provine din banii Încasați din amenzi (pecunia poenae nomine), care ajung În casieria publică prin delicte fiscale, și din banii strânși ca ofertă (pecuniae stipis nomine), pe a căror destinație se insistă În mod special (capitolul 72). Jocurile publice, teatrul și spectacolele cu gladiatori pregătite În cinstea lui Jupiter, a Iunonei, a Minervei și a altor zei și zeițe ai cetății sunt plătite pe jumătate de funcționarii care oferă spectacolele, iar cealaltă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
despre zeu, care subzistă În act, a Însemnat că eterul atotvăzător este zeu, către care oamenii se Îndreaptă și se roagă În zorii dimineții către răsărit (Gallavotti, 1977). După cercetările lui A.-J. Festugière (19503-19543), este de prisos să mai insistăm asupra caracterului central, existent În orizontul spiritual al omului În epoca elenistico-romană, al aspirației la o revelație divină ca vehicul al cunoașterii, relativă fie la științele naturale, fie la marile teme ale teologiei, ale cosmologiei și antropologiei. Bogata și variata
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mult sau mai puțin largi de „devoți” care, În afara satisfacerii nevoilor intelectuale și religioase, și-ar fi luat regulile propriei conduite din patrimoniul doctrinar așezat sub autoritatea lui Trismegistos. În absența unor mărturii referitoare la niște conventicula ermetiste, Festugière a insistat asupra caracterului În special literar al fenomenului, ți din cauza dificultății de a-i atribui unuia sau mai multor grupuri de „credincioși” doctrine atât de disparate. Interpreți recenți consideră probabilă alcătuirea și circulația scrierilor ermetiste În cadrul unor medii culte reunite de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vedere diferite (Boyce, 1979, pp. 202 sqq., 1982, pp. 232 sq., nota 106; 1992, p. 81 nota 50 și 54; Herrenschmidt, 1987). Mai mult, reformiștii care scriau de obicei În engleză, spre deosebire de conservatori care foloseau cel mai adesea gujarati, au insistat În mai multe rânduri asupra unor aspecte care țineau de cult și de morală: În cadrul liturgiei și al rugăciunii să se folosească o limbă inteligibilă, În principal engleza sau gujarati, În locul unei limbi care nu mai era Înțeleasă (avestica sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de pornire se află, iarăși, într-un text consacrat, Mântuirea păcătoșilor, iar în rostirile lui Paisie sunt preluate fraze aparținând Sfinților Părinți Augustin, Ioan Gură de Aur, Clement Alexandrinul ș.a. În sensul acestei fidelități neștirbite față de scriptură (asupra virtuților căreia insistă cântul XXV, intitulat Lauda predaniei), limba din Războiul nevăzut are savori arhaice atât cât să nu facă dificilă înțelegerea. Poetul apelează la un lexic mai mult popular („odihnă”, „zintâi”, „mădular”, „tain”, „a se la” etc.), în care se ivesc și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]