17,036 matches
-
la data de 29 mai 1453. În prezent oficialități ale Patriarhiei Ecumenice și ale Sfântului Scaun întreprind demersuri pentru restituirea Sfintei Sofia către Biserica Ortodoxă. Sultanul Mahomed, cuceritorul Constantinopolului, a dat ordin ca Sfânta Sofia să fie transformată în moschee. Legenda spune că pe unul din pereții albi s-a păstrat amprenta palmei pline de sânge a sultanului. Este locașul cel mai impresionant și venerabli al creștinismului ortodox și al creștinismului în general. Edificiul a fost deschizăror de drumuri în arhitectura
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
Asia Mică, cetate de care este legată viața Sfântului Paul. Una dintre curiozități o reprezintă coloana de marmură cu secțiune pătrată, plasată în extremitatea de sud-est, în spațiul central. Pe ea există o amprentă de palmă care a intrat în legendele creștine și turcești deopotrivă. Blocul de marmură cu amprenta palmei a fost adăugat mai târziu la baza coloanei, fiind adus de la biserica Theodokos (localitatea Ayvansaray, Asia Mică). Amprenta este atribuită Sfintei Fecioare, care, fiind prigonită de evrei, s-a refugiat
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
fost adăugat mai târziu la baza coloanei, fiind adus de la biserica Theodokos (localitatea Ayvansaray, Asia Mică). Amprenta este atribuită Sfintei Fecioare, care, fiind prigonită de evrei, s-a refugiat în Asia Mică, împreună cu Sfântul Ioan Evanghelistul, în jurul anului 60 e.N. Legenda leagă urma acelei palme pe piatră de trecerea Sfintei Fecioare prin ținutul acelei biserici. O altă curiozitate este reprezentată de o altă coloană cu secțiune pătrată, plasată în nava de sud, în apropiere de o poartă dinspre nartexul interior. În
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
datorat în mare parte și a structurii ei monolitice. Pe cea de a doua colină, din cele șapte, ale noii sale capitale, Constantin cel Mare (306-337 e.n.) a construit un Forum, după consecventă tradiție a marilor împărați romani. Conform unei legende, acela fusese locul în care se oprise pe timp ce trasa aliniamentul primelor ziduri, aflându-se în fruntea unei procesiuni. Văzându-l că înaintează fără odihnă, cineva din anturaj l-a întrebat când se va opri pentru odihnă. Împăratul s-
Coloana lui Constantin () [Corola-website/Science/321454_a_322783]
-
două porți monumentale. În centrul forumului se înălța coloana, având în preajmă o mare fântână decorată cu basoreliefuri de inspirație creștină. La o extremitate a fântânii se găsea statuia zeiței Cybele (zeița mamă de origine asiatică), despre care o altă legendă spunea că ar fi fost consacrată de argonauți. La cealaltă extremitate a fântânii se găsea statuia zeiței Fortuna din Byzantion. Din diverse surse antice s-a dedus că forumul era decorat pe contur cu diverse statui, dar aparența și locul
Coloana lui Constantin () [Corola-website/Science/321454_a_322783]
-
(1969) (titlu original "The ") este un roman science fiction realizat de A. E. van Vogt prin alăturarea unor povestiri revizuite, publicate inițial în revista Galaxy Science Fiction. Romanul include: Inspirându-se din legenda celtică despre Selkie, romanul descrie o rasă de ființe aparent umane, care posedă abilitatea de a lua diferite forme. Una dintre ele, întocmai ca a acelui Selkie legendar, poate trăi sub apă. Alta poate supraviețui și călători neprotejată prin spațiu
Silkie () [Corola-website/Science/321469_a_322798]
-
ziua de azi.Mai mult, se spune că designul său se aseamănă cu cel al Palatului Imperial bizantin, Camera de Auditoriu, din care nu s-a păstrat nimic.Clopotnița are patru clopote,cel al tenorului datând din secolul XVI.Potrivit legendei, biserica a fost înălțată pe așezământul martirului San Vitalis.Există o oarecare confuzie dacă acesta este Sf. Vitalis din Milano, sau Sf. Vitalis al cărui trup a fost descoperit împreună cu cel al Sf. Agricola,de către Sf. Ambrosie în Bolognia în
Bazilica San Vitale () [Corola-website/Science/316363_a_317692]
-
Inocențiu Micu-Klein din anul 1733 îl menționează pe preotului greco-catolic Dumitru. După moartea acestuia se pare că o parte a locuitorilor a abandonat unirea cu Biserica Romei. Potrivit Șematismului din 1900 localitatea a redevenit integral unită în anul 1823. Asemenea legendelor întemeierii altor lăcașuri de lemn din Transilvania, biserica din Cuștelnic, sau „biserica de jos”, cum mai este denumită de localnici, a fost adusă de la Bord, în prezent sat component al comunei Cucerdea. Este amplasată în cimitirul de pe dealul ce mărginește
Biserica de lemn Sf. Arhangheli din Cuștelnic () [Corola-website/Science/316405_a_317734]
-
o scrisoare a papei fiind însoțit de războinici și meseriași numeroși, care l-au ajutat să întemeieze câteva episcopi și să construiască mănăstiri. Lângă Geismar (Fritzlar) exista un stejar considerat sacru de chatti care reptrezenta populația locală păgână. După spusele legendei Bonifatius sub protecția francilor a lăsat să fie tăiat stejarul pentru a construi o capelă creștină. Prin acest gest a căutat să demonstreze simbolic biruința religiei creștine asupra zeilor păgâni. În anul 739 este numit episcop de Freising. La vârsta
Bonifacius () [Corola-website/Science/316440_a_317769]
-
domina doar birourile statului major, a devenit rapid centrul anchetei, umplând golurile unei anchete preliminare incredibil de sumare. Cu atât mai mult cu cât Dreyfus era în acel moment unicul ofițer evreu admis recent de statul major general. Într-adevăr, legenda despre caracterul rece și retras, chiar arogant al său, și despre „curiozitatea” sa, au jucat puternic împotriva lui. Aceste trăsături de caracter, unele false, altele reale, au dat credibilitate tuturor acuzațiilor, transformând cele mai obișnuite acțiuni ale sale în contextul
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Martorii au consemnat demnitatea lui Dreyfus, care a continuat să-și susțină nevinovăția ridicând mâinile: „Nevinovat, nevinovat! Trăiască Franța! Trăiască Armata!”. Adjutantul a rupt sabia condamnatului pe genunchi apoi Dreyfus a trecut încet prin fața foștilor săi camarazi. Un eveniment, supranumit „legenda mărturisirilor”, a avut loc înainte de degradare. În trăsura care l-a adus la școala militară, și-ar fi mărturisit trădarea căpitanului . Se pare că în realitate căpitanul Gărzii Republicane doar s-a lăudat și că Dreyfus nu a făcut Din cauza
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
demonstreze definitiv vinovăția lui Dreyfus, dar și să-i „frângă gâtul” lui Esterházy, pe care îl considera „un mitoman și un șantajist de prim rang”. El era absolut convins de vinovăția lui Dreyfus, convingere ce i-a fost întărită de legenda mărturisirii, în care credea după ce s-a întâlnit cu principanul martor în acest sens, căpitanul . Cavaignac avea însă și onestitatea unui doctrinar intransigent, dar nu știa absolut nimic din dedesubturile afacerii, informații pe care statul major s-a ferit să
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
distanta contemplativa, dar care solicită în același timp privitorul. Personajele care populează spațiul lucrărilor sale sunt „văzute”, de regulă, în mișcare, în unghiuri neașteptate, care mențin o irepresibila impresie de manifestare, de neîntreruptă activitate. Ele evocă teritoriul mitologiei sau al legendelor literare (Adam; Centaur; Fiul risipitor; Ulise) sau pot impune imagini simbolice (diverse întruchipări ale Căutătorului de lumină). Spațiul existenței poate fi traversat de aedul singuratic, un „observator” pătrunzător al spectacolului vieții. Expoziția de la Calpe Gallery din Timișoara cuprinde o selecție
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
șlefuite, fără intenția de a epata, până la strălucirea aurului - este lumea sufletului sau. Complexă, răscolitoare prin umanitatea și dramatismul privirii, îmbrăcată în tăceri pline de sensuri, așteptări și speranțe. Un univers ce măsoară fie pulsul vieții de lângă noi, fie viul legendelor și miturilor, sursa perpetua de inspirație pentru sculptorul originar din Răducanenii Iașilor. În atelierul său din Pache Protopopescu, personaje și compoziții mai vechi sau mai recente își așteaptă destinatarii. Numai că "după '89 nu s-a mai cumpărat nimic", îmi
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
folosit de tătari în incursiunile lor de jefuire a satelor din Moldova și din Transilvania. În toponimia locală există și astăzi „Drumul Tătarilor”, care avea o ramificație ce trecea prin Vama. Folcloristul Simion Florea Marian a publicat în 1879 o legendă locală intitulată "„Românca și tătarii”", pe care a auzit-o de la mai mulți români din satul Vama, în care se povestește despre salvarea satului și a locuitorilor de către o vămeancă, care și-a abandonat în pădure copilul care plângea și
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
din gresie poroasă, cu o înălțime de 3 metri. Deasupra coloanei se află o pălărie piramidală de piatră, pentru a evita scurgerea apei de ploaie pe fațadele monumentului. Într-un articol publicat în 1893, arhitectul austriac Karl Romstorfer menționează o legendă locală potrivit căreia "„Mihai Vodă Racoviță ar fi adus acest stâlp din localitatea Rus pe Boul de pe valea Moldoviței, trăgându-l la vale cu zimbrii”". Legenda este contrazisă de inscripția care menționează localitatea Vama. Pe pereții monumentului sunt gravate în
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
fațadele monumentului. Într-un articol publicat în 1893, arhitectul austriac Karl Romstorfer menționează o legendă locală potrivit căreia "„Mihai Vodă Racoviță ar fi adus acest stâlp din localitatea Rus pe Boul de pe valea Moldoviței, trăgându-l la vale cu zimbrii”". Legenda este contrazisă de inscripția care menționează localitatea Vama. Pe pereții monumentului sunt gravate în vechea limbă românească, cu litere chirilice, faptele campaniilor sale victorioase. Inscripția de pe monument a fost copiată în anul 1802 de Fotache Ciurea. Actualmente, vechea inscripție este
Stâlpul lui Vodă () [Corola-website/Science/316491_a_317820]
-
din rândul fremenilor. Mergând incognito să dea ochii acest predicator, căruia i se spune Propovăduitorul, Alia descoperă cu groază că acesta este fratele ei, Paul. Leto pornește în căutarea unui trib renegat de fremeni Jacurutu, Iduali, despre care știe din legende, sperând să își regăsească astfel tatăl. Capturat de Gurney Halleck și un anume Namri, i se induce transa mirodeniei, lucru pe care Guerney crede că îl face la sugestia Jessicăi, dar Namri știe că e din ordinul Aliei. Leto trece
Copiii Dunei () [Corola-website/Science/322405_a_323734]
-
la o conferință pe tema păcii în lume, astfel încât el s-a îmbarcat pe Titanic și a pierit în accident. Acest set de coincidențe a dus la dezbateri între adepții supranaturalului și cei care pledează pentru o abordare mai rațională. Legendele menționate aici sunt false, sau cel puțin foarte înșelătoare. O legenda persistentă este despre o mumie care-ar fi blestemat nava. Povestea variază în funcție de versiune: aceasta ar fi o mumie, uneori, livrată unui colecționar american, în alte versiuni John Jacob
Teorii alternative despre scufundarea Titanicului () [Corola-website/Science/322451_a_323780]
-
a îmbarcat pe Titanic și a pierit în accident. Acest set de coincidențe a dus la dezbateri între adepții supranaturalului și cei care pledează pentru o abordare mai rațională. Legendele menționate aici sunt false, sau cel puțin foarte înșelătoare. O legenda persistentă este despre o mumie care-ar fi blestemat nava. Povestea variază în funcție de versiune: aceasta ar fi o mumie, uneori, livrată unui colecționar american, în alte versiuni John Jacob Astor ar fi luat cu el o mumie după o vacanță
Teorii alternative despre scufundarea Titanicului () [Corola-website/Science/322451_a_323780]
-
mumia ar fi aparținut unei prințese sau preotese sau ar fi fost salvată într-o barcă și ulterior trimisă înapoi în Egipt la bordul navei Regina Irlandei sau la bordul vasului Lusitania, care, de asemenea, s-ar fi scufundat. Aceste legende își au originea într-o poveste despre blestemul unei mumii pe care ar fi spus-o William Thomas Stead tovarășilor săi de călătorie în timpul traversării Atlanticului cu nava.
Teorii alternative despre scufundarea Titanicului () [Corola-website/Science/322451_a_323780]
-
Enroth. (În campanii, jucătorul poate conduce alți eroi spre victorie, dar sfârșitul fiecărei campanii prevede victoria lui Ironfist în Enroth.) Heroes of Might and Magic se desfășoară într-o lume fantastică medievală, plină de creaturi frecvent asociate cu miturile și legendele. Aceste creaturi formează formații militare cu ajutorul cărora jucătorul încearcă să-și înfrângă oponenții. Jucătorul își conduce generalii săi prin lume din joc ca șefi de armate. Acești generali, numiți "eroi" oferă un mijloc de a explora, ataca, înfrânge și de
Heroes of Might and Magic: A Strategic Quest () [Corola-website/Science/322498_a_323827]
-
Construită în stil romanic aceasta era un important loc de pelerinaj. Importanța sa se datora faptului că în catedrală se afla o raclă ce conținea tuncia Fecioarei Maria ("Sancta Camisa") pe care o purta când l-a născut pe Iisus. Legenda spune că relicva a fost dăruită în anul 876 de către Carol cel Pleșuv primind-o la rândul său de la Constantinopol sau se spune că a fost dăruită mult mai devreme de Carol cel Mare în urma unei presupuse cruciade la Ierusalim
Catedrala Notre-Dame de Chartres () [Corola-website/Science/322522_a_323851]
-
și Quellón, Dalcahue și Chonchi pe coasta de est. Pe insulă se află parțial sau integral 7 din cele 10 comune care alcătuiesc provincia Chiloé: Mitologia locuitorilor din insula Chiloé se bazează pe un amestec de credințe religioase indigene și legende și superstiții aduse de spanioli. Folclorul chilot este bogat în animale mitologice și spirite ("Caleuche", "Trauco", "Pincoya", "Invunche" etc.). Ca urmare a relativei sale izolări, pe insula Chiloé s-a dezvoltat un stil arhitectural unic, specific doar acestei zone. După
Insula Chiloé () [Corola-website/Science/316875_a_318204]
-
istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . După cum relatează istoricul N.A. Bogdan în monografia sa dedicată orașului Iași, într-o nuvelă istorică a lui Gheorghe Asachi publicată în "Calendarul pentru Romîni" pe anul 1858 se povestește legenda unui bătrân pustnic pe nume Zosim care a oficiat o căsătorie între creștinul Claudius, centurionul Cohortei Iasiene și Doamna, fiica preotului Ancus al zeului roman Marte. Zosim trăia în pustnicie în codrii din apropierea municipiului Iassiorum, codri ce fuseseră consacrați zeului
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Păun () [Corola-website/Science/316893_a_318222]