18,160 matches
-
dezvoltare, nu o abandonare a programului realist. Toți realiștii, indiferent de epoca sau contextul intelectual în care scriu, împărtășesc un set de presupoziții referitoare la: importanța statului în teoria relațiilor internaționale; supraviețuire, ca obiectiv fundamental al statului; și autoajutorare, ca logică a sistemului internațional. Contribuțiile lui Waltz și Mearsheimer sunt esențiale pentru programul de cercetare neorealist, iar diferențele evidente de abordare sugerează amploarea dezbaterilor din interiorul acestuia. Termenul neorealism, deși invariabil legat de numele lui Waltz, a ajuns să includă un
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
cu motorină, ori era cu nisip. Și simțeam că ceva se Întâmplă. Cei vechi spuneau așa: „Atunci când situația pe plan internațional sau intern se Înrăutățește, noi suntem barometrul, asupra noastră se fac presiuni”. Nu știam ce gândesc ei, care era logica lor, dar măsurile erau draconice. „Atunci când există o destindere se simte și la noi, Încep să se comporte altfel, cel puțin o perioadă.” Dar și caralii recunoșteau: „Eu am ordin. Mie, dacă Îmi dă ordin să te omor, te omor
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
social-democrată, Constantin Bacalbașa și-a dovedit pentru prima oară talentul real de ziarist, așa cum menționează același Nicolae Iorga amintindu-și, în 1922, că la Drepturile omului se afla „în rândul întâi un ziarist de foarte mare talent care, lipsit de logica adeseori silită, de admirabila sofistică a lui Panu ca și de ușurătatea reprezintanților zilnici ai intereselor de partid, a știut totuși să-și croiască un drum propriu, fiind interesant în orice amintire și orice polemică a sa...“ După încheierea acestei
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ridicat Hotelul București, inaugurat în 1982; în același perimetru, peste drum de Biserica Albă, s-a aflat și Grădina Basarabiei, unde Iorgu Caragiali, unchiul lui I.L. Caragiale, dădea spectacole cu o trupă improvizată, în vara anului 1878 (v. I.L. Caragiale, Logică strânsă în „Din carnetul unui vechi sufleor“). 120. Omul politic liberal Gheorghe (Gună) Vernescu a cumpărat casa, construită prin 1820 - în care a funcționat mai târziu, până în 1937, Ministerul Industriei și Comerțului - de la familia Lenș; clădirea a fost restaurată în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și să adeverească spusele acestora. Totodată, Iisus își exemplifică parabolele cu propria-i viață. Uneori nici ucenicii nu le înțeleg și nici El nu le pretinde să le înțeleagă imediat. Mai ales că afirmațiile și atitudinile Sale nu intră în logica previzibilului, a obișnuitului. Deși știe finalul, cititorul reacționează, la prima lectură, ca și ucenicii, cu nedumeriri, șocat de insolitul anumitor cuvinte și acte. Încercuind, izolînd simbolurile, le descoperă apoi justificarea și semnificația adîncă. *„Hristos a înviat!” se mai spune doar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
doilea, cu care mă împac cel mai bine din presa străină, e un ziar (de după-amiază) independent, impecabil prin echilibrul atitudinii. Este consecvent de stînga, dar nu încrîncenat. În el, dezbaterile de idei, chiar și „campaniile”, par firești, impuse de logica normalității. „Le Monde” nu ridică tonul ca să convingă, o face cu mijloace intelectuale fine și oneste. După ce l-am comparat cu „Le Figaro”, celălalt cotidian de referință, risc să spun că e cel mai francez dintre ziarele franțuzești. *Recunosc, nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
negativ. Iată, pentru exportul de mobilă (căci „asta se cere”) radem pădurile și transformăm țara într-o „zonă deșertică”. Mai cinstit, Buznea s-a aliat la observația mea că, în anumite sectoare (unul e agricultura), planificarea nu ține seamă de logică și de adevăr. „Niciodată țărănimea noastră n-a fost atît de exploatată”, a îndrăznit el să afirme. După terminarea discuțiilor, el s-a detașat și mai tare de teoriile susținute în referat. M-a luat deoparte și mi-a zis
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
le trebuie - constat - bîte, nu vorbe, pentru a deveni mai tranșanți în manifestările lor de adversitate. Am în vedere și ceea ce-mi spunea mai deunăzi Sporici: „Gigioacă ar fi bun, dacă n-ar crea atîtea situații de nemulțumire”. Ce logică o mai fi și asta! *„Bunica” a cerut să-i fie coborît sicriul din pod. I-a spus o femeie de la țară că, dacă-l așază pe pămînt, nu mai suferă. Cînd să-l dea jos, „Bunicul” i-a cerut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu scăderea prețului cărnii de curcă de la 5.000 la 2.490 dolari, conflictele noastre interpersonale sînt insignifiante. El nu vrea să realizeze că acestea îți pot mînca ani din viață ori, mai rău, te pot omorî cu zile. Curioasă logică: adică trebuie să suportăm la infinit tirania lui Genoiu, pentru că, iată, s-a surpat „un munte”, că (Doamne ferește!) vor fi inundații, că va bate bruma etc. Mă așteptam chiar să ne spună că dacă sîntem „băieți cuminți”, elvețienii ne vor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ziarele adunate, vrînd parcă - scrie Drabkina - să le parcurgă dintr-odată. În același timp, roagă să i se trimită „150 de jurnale și reviste rusești, germane, englezești și italiene, (plus) două tomuri de Marx și Engels, Fenomenologia spiritului și știința Logicii de Hegel”. Nu se inventaseră încă buletinele de „sinteze”, de care beneficiază conducătorii de azi. Reîntors la Kremlin, Lenin manifestă aceeași voință de recuperare și în treburile restante. Din 2 octombrie pînă în 16 decembrie 1922, ultima lui perioadă bună
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Fost disident în anii 80, a devenit după revoluție un promotor al drepturilor omului și minorităților. Este director al Noii Reviste de Drepturile Omului. A colaborat la mai multe ziare și periodice și a publicat, între altele: Sistemele axiomatice ale logicii limbajului natural. Funcții și operaționalizare (ALL, 1992); Spre o filozofie a disidenței (Litera, 1992); Cel mai iubit dintre ambasadori. Cohen Stork în dialog cu Gabriel Andreescu (ALL, 1993); Patru ani de revoluție (Litera, 1994); Polemici neortodoxe (Noesis, 2001); Extremismul de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
sancțiune mergând spre minim și restituirea banilor, în afară de 5.000 de lei, despre care ea a recunoscut că sunt ai unor credincioși pentru a le procura cărți religioase. Dar Securitatea, care peste tot, a dictat sentințele, a zis nu dreptății, logicii, rațiunii, adevărului, spiritului umanist. Și a dictat grefierului: un an închisoare, confiscarea banilor, iar cărțile trimise la topit. De fapt, în toate sentințele s-a hotărât ca toate cărțile să fie date la topit. Era uluitor! S-au trimis două
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Mediu pentru izbăvirea de păcate (de păcatul de a nu mai crede în minciuna comunistă, gândindu-ne la regimul actual din România). în concluzie, ținând cont de cele de mai sus, decretul privind emigrarea din România comunistă nu are nicio logică sau s-ar putea spune că are o singură logică, aceea de a răpi și ultima speranță de libertate celor ce nu mai pot și nu mai vor să suporte o dictatură din ce în ce mai apăsătoare, cinică și chiar criminală, prin măsurile
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mai crede în minciuna comunistă, gândindu-ne la regimul actual din România). în concluzie, ținând cont de cele de mai sus, decretul privind emigrarea din România comunistă nu are nicio logică sau s-ar putea spune că are o singură logică, aceea de a răpi și ultima speranță de libertate celor ce nu mai pot și nu mai vor să suporte o dictatură din ce în ce mai apăsătoare, cinică și chiar criminală, prin măsurile ce le ia contra celor ce nu tac. Un grup
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
tot că asemenea discriminări (sau altele) nu se fac în România, iată că ele se fac. De ce cineva care are o rudă plecată, mai ales oficial, nu poate lucra în televiziune sau în presă este greu de explicat pe căile logicii. Ce fel de libertate oferă Ceaușescu cetățenilor reiese clar din acest simplu fapt divers. Cei care au de gând să părăsească țara trebuie să se gândească de acum înainte că cei rămași acasă vor avea de suferit. Monstruozitatea acestei măsuri
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dezvoltat. Dar nu este chiar așa. Ci altfel. Pentru a înțelege mai repede și mai exact este trebuință să ne întoarcem cu câțiva ani (nu mulți) înapoi și să ne reamintim de acel decret ridicol prin răutate și lipsă de logică, prin care cei care dețineau o așa-numită o a doua casă erau obligați să și-o dărâme ori să se stabilească definitiv în ea, renunțând la buletinele de București ori din alte mari orașe ale țării. A fost o
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de om, plus șperțurile. în acest punct, în care este vorba de mii și mii de destine individuale, deci despre drepturi fundamentale ale omului, gândirea comunistă se abate de la făgașul bunului-simț și se aventurează pe meleagurile dialecticii marxiste, deci îmbrățișează logica absurdului. Recenta vizită în Germania Federală a președintelui român a avut o mare pondere politică. În contextul confruntării dintre cele două mari puteri și după ce, sub presiunea Moscovei, Erich Honecker și Todor Jivkov au trebuit să-și anuleze vizitele în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Paris, 30 ianuarie 1987 La microfon Monica Lovinescu ș...ț orice scriitor care publică În România știe că aproape niciodată nu va scăpa cu fața curată a manuscrisului. Dar există- chiar și În materie de cenzură, câteva reguli, o minimă logică. Numai că, În ultimii ani, cenzura s-a diversificat, etapele ei devenind imprevizibile. O carte se cenzurează Înainte de publicare, În timp, după. Chiar multă vreme după, dacă ne gândim de pildă că volumul lui Norman Manea, Pe contur, a fost
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
caz neobișnuit Între „tovarășii” săi de drum revoluționar. Himera literaturii, compensând banalitatea și vidul cotidianului, ar fi trebuit să-i ajungă... Este nevoia de „altceva”, mai mult decât literatura Însăși, parte din ne-sațul dezechilibrului din care țâșnește și creația? „Logica” explicație sporește, mai curând, Întrebările. Citatul din Lacou-Labarthe și Jean-Luc Nancy (Mitul Nazist), livrat În mult hulitul meu eseu Felix Culpa despre angajarea politică a lui Mircea Eliade, ar trebui urmat de semnul (simultan) al exclamației și interogației: „Nazism nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
zice, instantaneu. Locuia la Iași, ne scriam uneori, ne vedeam când venea la București. Ne-am apropiat; prietenii mei, unul câte unul, aveau să-l adopte și ei. Mă cuceriseră delicatețea, ușor retractilă, cu care se apropia de oameni, calmul, logica stenică a reacțiilor sale mereu echilibrate. Când mi-a trimis, În 1979, cu dedicație, Dicționarul Literaturii Române de la origini până la 1900, din al cărui colectiv de autori făcea parte, știam deja că istoricul literar este un om de litere de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe care o urăște, pentru a evita valul care l-ar arunca Într-o alta, pe care nu o Înțelege.” Curiozitatea și tensiunea clasei creșteau. Adevărata surpriză părea nu atât inversarea unei interpretări deja consacrate, ci rigoarea, paradoxalul răsturnat bun-simț, logica demonstrației. „Bérenger susține că prietenul său ar fi «greșit» pentru că el (Bérenger) este incapabil să afle o mai justificată alegere, opac la dorința fostului său prieten pentru o «viață nouă». Dacă viața Rinocerilor este fără sens sau una mai bună
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Oare «umanitatea», adică slăbiciunea și cugetările sale, l-ar putea salva pe Bérenger? Interpretarea studentei, ignorând amărăciunea și tragismul (căci, la urma urmelor, piesa nu are Învingători), pare, paradoxal, mai «optimistă».” „Lucrarea este unilaterală. De fapt, rinocerizarea nu este, conform logicii interne a textului, o «Îmbunătățire». Dar originalitatea și strălucirea textului este În afara oricărei Îndoieli.” „Puncte valide despre răsucirile și ipocrizia lui Bérenger În apărarea «civilizației» În care nu poate crede. Studenta greșește Însă grav În interpretarea rinoceritei ca «progres» eliberator
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
refren, naratorul, copilul nenăscut. Noaptea când debutează acuta introși retrospecție este bezna acelui răspicat „Nu!” adresat semenilor avizi de acomodări. Un Nu care Înseamnă refuzul paternității, sigiliul existenței naratorului În suferință și solitudine, luciditate și integritate. Încercând să restabilească o logică a evenimentelor care i-au marcat traumaticul traseu existențial, eroul lui Kertész Începe, firește, cu iudaitatea, premisa ororii Auschwitz care avea să-i definească identitatea. Născut Într-o familie evreiască perfect asimilată, crescut Într-o atmosferă cvasicreștină, deloc deosebită de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
al pre-conștiinței, al preexistenței. Studenții americani au fost atrași de felul În care narațiunea Îi plonja, fără minime repere orientative, cum se Întâmplă frecvent În scrisul lui Tabucchi, În aventura codificată a lecturii. Forțați să instituie și reconstituie, ei Înșiși, logica absurdului existențial, apreciau faptul că autorul nu intenționa să „soluționeze” enigma, nici să ofere uluitoare revelații, doar să reamintească „ceea ce știam și uitasem”, cum scria frumoasa Irina, studenta basarabeană din clasă. Sugestia că ar fi putut fi vorba, În cazul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fusese amestecat în toate combinațiile văzute foarte negativ de către germani, și anume: 1) descoperirea complotului contra lui Horia Sima și celorlalți comandanți; 2) luarea măsurilor de anihilare pentru lămurirea cazului în care aveau partea lor de complicitate; 3) Bănuiala, pe cale logică deși fără probe, că a știut și a favorizat plecarea lui Horia Sima în Italia; 4) Cel mai grav era însă faptul, că era un credincios al Comandantului și că era ascultat și urmat de toți camarazii din lagăr, în afara
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]