16,540 matches
-
dacă-i face cineva vreun rău. Dumnezeu zice că omul e șerpe. Șerpe este la toată casa; unde este șerpe e noroc la casă, merge bine și nici un rău, nici un farmec nu se apropie. Dar să ferească Dumnezeu să-l omori, că îndată moare unul din gospodari."352 Pe de altă parte, șarpele e "blestemat", e "din degetul diavolului": "Șerpele zice că a umblat în 24 de locuri să-și facă cuib, de aceea șerpele după ce mușcă, la 24 de ceasuri
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cuibul, dar s-a scoborât din cer Sf. Lună și l-a alungat; el a sărit la dânsa și l-a blastamat. Zice: "te blastăm, eu și Maica Domnului, că cine te-a vedea să-ți sfarme capul, să te omoare, că femeie, că barbat." Și chiar să vedeți d-voastră, că șerpele să-l faci bucăți încolo, el, dacă nu i-ai ucis capul, tot e viu. Șerpele, dacă îl ucizi, nu moare păn` ce nu asfințește soarele; să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se ridică în sus și se duce în nouri. Acolo ei rânduiesc cu tunul și cu fulgerul, cu ploaia și cu piatra. Când se aud în cer bubuituri de tunete, hurducături și nourii se frământă, sunt ei. Ei umblă să omoare pe dracul și unde-l văd că se ascunde, sub vită, sub om, îl trăsnesc..."356 Hierofanii ale spiritului universal, zmeul și balaurul țin frâiele semnelor vremii, construind un spațiu tabu sau dezlegând timpul de povara interdicțiilor: Sunt în cer
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Rousseau). Dar, „Erou e și cel care-și dă viața pentru o cauză nedreaptă, În care crede” (N. Steinhardt) - „nedreaptă” pentru ceilalți, dreaptă Însă pentru el. * „Te schimbi În ceea ce iubești.” (Angelus Selezius) Totuși, nu Întotdeauna, existînd și situația contrară: „Omori ce iubești” (Oscar Wilde) - adică ce iubești ai vrea să-ți aparțină numai ție... * „Secretul sporește prin sine valoarea lucrului tăinuit.” (Plutarh) La fel, și „tăcerea” sporește enigma asupra celui care o adoptă deoarece ea poate fi interpretată În atîtea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
nefirești sau de impas, care impun apoi adoptarea unor atitudini opuse celor susținute cu consecvență. * „De cîte ori n-a murit ceea ce trăiește În tine! Și te mai temi de moarte!” (N. Iorga) Într-adevăr, de cîte ori nu ne omorîm În noi Înșine, prin lașitățile și compromisurile noastre, propriile idealuri; de cîte ori dominați de satisfacții senzuale și de interese materialiste de moment, nu ne strivim chiar omenescul din noi! Și cu toate acestea, teama de moartea trupească este mai
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
fie adus la cunoștința unei/unor alte persoane - fie pentru a servi unei acțiuni comune, fie, pur și simplu, pentru a stabili/confirma relații de comuniune socială” <ref id=”60”> Idem referință </ref>. Fire-ai a naibii, dacă nu te omor! (Moromeții, vol. I, p. 9) Semnificația acestei propoziții nu poate fi Înțeleasă decât dacă ea este plasată În lanțul de evenimente reale, În contextul situației, care a generat-o. În mod evident, ea are, indiferent de orice context, o anumită
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
captată doar de către un receptor care a trăit alături de locutor, de Niculae, atât situația concretă de viață În care ea a fost enunțată cât și alte experiențe anterioare În care Niculae și oaia pe care afirmă că vrea să o omoare, Bisisica, au fost implicați. Asta deoarece greutatea semnificației stă nu atât În cuvinte cât În sentimentele, În năduful acumulat de-a lungul timpului pe care copilul Îl prezentifică prin aceste câteva cuvinte. Contextul situației este următorul: Niculae, care tocmai venise
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
B: Este una mai la vale, pe stânga. Receptând enunțul, B se confruntă, Într-o primă etapă, cu un alt tip de ambiguitate decât cea semantic-lexicală, o ambiguitate de natură morfologică. În urma decodării, el obține două forme logice: Într-una, omoară constituie un singur cuvânt funcționând ca verb; În cealaltă, moară este substantiv, iar o este articol nehotărât Cineva Întreabă dacă cineva omoară pe aici. Cineva Întreabă dacă există o moară pe aici. Pentru a descifra semnificația lingvistică a enunțului, B
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
ambiguitate decât cea semantic-lexicală, o ambiguitate de natură morfologică. În urma decodării, el obține două forme logice: Într-una, omoară constituie un singur cuvânt funcționând ca verb; În cealaltă, moară este substantiv, iar o este articol nehotărât Cineva Întreabă dacă cineva omoară pe aici. Cineva Întreabă dacă există o moară pe aici. Pentru a descifra semnificația lingvistică a enunțului, B trebuie să contextualizeze cele două forme logice pentru a o selecta pe cea mai pertinentă. Dezambiguizarea se realizează simultan cu atribuirea referenților
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
serie face parte din contextul pe care cei doi Îl Împărtășesc. În lipsa altor ipoteze construite pe baza perceperii unor stimuli din mediul fizic imediat În care se desfășoară schimbul verbal, B va selecta automat forma logică În care o moară (omoară) este verb, eliminând astfel ambiguitatea lingvistică prin atribuirea simultană a referentului corespunzător acestui semn lingvistic (acțiunea de a omorî este pusă În relație cu criminalul În serie). Această explicatură ar putea avea forma Criminalul În serie omoară În zona În
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
stimuli din mediul fizic imediat În care se desfășoară schimbul verbal, B va selecta automat forma logică În care o moară (omoară) este verb, eliminând astfel ambiguitatea lingvistică prin atribuirea simultană a referentului corespunzător acestui semn lingvistic (acțiunea de a omorî este pusă În relație cu criminalul În serie). Această explicatură ar putea avea forma Criminalul În serie omoară În zona În care ne aflăm? În contextul memorat al lui B (la intrarea enciclopedică a conceptului omoară) nu se află Însă
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
care o moară (omoară) este verb, eliminând astfel ambiguitatea lingvistică prin atribuirea simultană a referentului corespunzător acestui semn lingvistic (acțiunea de a omorî este pusă În relație cu criminalul În serie). Această explicatură ar putea avea forma Criminalul În serie omoară În zona În care ne aflăm? În contextul memorat al lui B (la intrarea enciclopedică a conceptului omoară) nu se află Însă o asemenea ipoteză referitoare la un criminal În serie. Mai mult decît atât, cele două forme logice ale
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
lingvistic (acțiunea de a omorî este pusă În relație cu criminalul În serie). Această explicatură ar putea avea forma Criminalul În serie omoară În zona În care ne aflăm? În contextul memorat al lui B (la intrarea enciclopedică a conceptului omoară) nu se află Însă o asemenea ipoteză referitoare la un criminal În serie. Mai mult decît atât, cele două forme logice ale enunțului produs de A sunt prelucrate pe fondul construirii de către B a unui set coerent și pertinent de
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
ci ne rugăm neasemănatei bunătății Tale, iartă-ne pe noi, Doamne, după mulțimea milei Tale și ne mântuiește pentru sfânt numele Tău, că s-au stins întru deșertăciuni zilele noastre. Scoate-ne din mâna potrivnicului, iartă nouă păcatele noastre și omoară gândul nostru cel trupesc. Ca lepădând pe omul cel vechi, întru cel nou să ne îmbrăcăm și ție să viețuim, Stăpânului nostru și Făcătorului de bine. Și așa urmând poruncilor Tale, la odihna cea veșnică să ajungem, unde este locașul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cei care participau la astfel de operațiuni erau uciși, astfel încât nimeni altcineva decât Kidd nu mai știa locul ascuns al comorilor. Discipolii lui Kidd au lansat chiar sloganul sadic „Trei persoane pot păstra un secret dacă două dintre ele sunt omorâte”. În general, informațiile, oricât ar fi de prețioase, nu pot fi păstrate o perioadă nelimitată de timp fără să fie aflate de adversari. Uneori, ei le obțin prin spionaj. Alteori, ele sunt aflate din cauza proastei gestionări de către posesorul autorizat. Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
Nedelea a publicat în „Scrisul nostru” un rondel în care spune: „Cuprinde‐ mă în brațe tare și strânge‐ mă cât poți, cât vrei” : Aici zace G. Nedelea Rondelist fără noroc, Muza lui l‐a strâns în brațe Și l‐ a omorât pe loc. (epitaf) Ești visul lui și ești himera Ce‐ adesea în rondele‐apare; Să nu‐l cuprinzi în mâini prea tare C‐ai să‐ i boțești ... lavaliera! 100 (epigramă) G. Ursu Iar acum, urmare că la 27 iunie 1931
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
2005. Violența intimă: „Femeia criminal”. Remodelări identitare Drd. MIHAI MICLE, Institutul Național de Criminologie Identitate și identificare Rădăcinile violenței sunt foarte vechi. Violența a fost, probabil, dintotdeauna parte a experienței umane. Vechiul Testament începe, de fapt, cu un fratricid. Cain îl omoară pe Abel. Noul Testament se termină cu un martiriu și cu o execuție: cea a lui Christos. De la fratricidul lui Cain, violența a fost cunoscută și transmisă prin scrieri, dar victimele au lăsat o urmă indirectă. Violența este prezentă în toate
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
a văzut pe mine...”). In: Și v-ați supărat?...?! I: Da, este singurul lucru, pe Dumnezeu nu mă supăr. Orice muritor de rând care-i face rău fetei mele îmi face mie rău. În fața mea, pe omul acela eu îl omor. Am făcut-o o dată și sunt în stare să-l mai fac o dată pentru copilul meu. Nu suport să-i zică nimeni nimic, nici mamei mele, i-am spus să nu-i facă nimic... In: Nu acceptați asta pentru că... I
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
degradare psihică avansată a inculpatei, tulburările de personalitate de tip impulsiv, instabil; - stimulul, contextul care i-a permis inculpatei să-și actualizeze, să-și manifeste potențialul violent, agresiv; Inculpata regretă cele întâmplate, afirmă că nu a avut intenția să o omoare. A fost condamnată la 15 ani pentru omor deosebit de grav. Din familia inculpatei nimeni nu a mai făcut pușcărie. Menține relațiile cu fata, aceasta o vizitează, locuind împreună cu o verișoară. Tatăl vitreg a murit imediat după condamnarea inculpatei. Despre „soarta
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
fiica lui M.V. și al M.I. Tatăl inculpatei s-a născut într-o familie de oameni săraci, țigani romanizați. Au fost frați mulți, dar au supraviețuit doar el și o soră. În jurul vârstei de 25 de ani, sora tatălui este omorâtă prin împușcare de concubin, fiind acuzată de infidelitate. Tatăl inculpatei nu și-a cunoscut părintele (,, copil din flori”), mama i-a murit când el avea 5 ani, fiind crescut de niște mătuși din partea mamei. Absolvise doar 4 clase și muncea
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
în fapt omorârea fratelui. În timp se pare că inculpata a acumulat multă ură, multe resentimente împotriva fratelui, ceea ce a dus la creșterea stării de anxietate, de iritabilitate, de ostilitate a inculpatei. Ea s-a răzvrătit împotriva „haiducului”, și-a omorât modelul. A fost condamnată la 20 de ani de închisoare pentru omor deosebit de grav. Factorii care au favorizat producerea infracțiunii de omor: - determinismul mesajelor parentale - comportament antisocial; - nivelul scăzut de instrucție; - mediul relațional; - modelul - fratele pe care a încercat să
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
În schimb, inculpata se autocompătimește, și-l compătimește pe frate: „...nu am știut să trăiesc..., am fost o proastă..., aici am învățat să trăiesc. Aici în timp de șapte ani te înrăiești. Acum înțeleg pe prostul pe care l-am omorât, de ce era atâta răutate în el..., fiind numai pe aici. Aici nu vezi decât să fii rău, să fii dușmănos..., să vorbești frumos aici și în spate îți iau geaca sau ți-o taie cu lama..., sunt pedepse mari, multe
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
după statistici americane, în peste 7% dintre scenele de violență răufăcătorii scapă nepedepsiți; violența este o realitate omniprezentă, și deci inevitabilă: o fetiță îi spune unei colege că tatăl ei murise, la care fetița răspunde întrebând-o: „Cine l-a omorât?”, o întrebare indusă evident de privitul la televizor, care îi lasă pe copii să înțeleagă că „violența este cauza naturală a morții”; violența este necesară: într-o viziune maniheistă, violențele sunt comise fie de „băieții buni”, pentru a-i învinge
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
moartea celor două victime, nu privește pedeapsa ca un sentiment de injustiție, este conștient de gravitatea faptei comise. „Altfel văd lucrurile acum, nu aș mai face-o, nu trebuia să se întâmple așa. De ce am făcut-o? De ce i-am omorât? Nu am avut chiar așa multe greutăți în viață ca alții; alții au avut mult mai multe și au trecut peste ele și n-au ajuns aici. Mi-a trecut mie prin cap ideea nebunească de a mă îmbogăți peste
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
interese și al comunicării, - abuzul de alcool și medicamente psihotrope, - idei de suicid. b) Etapa trecerii la actul de suicidal propriu-zis se caracterizează după K. Menninger prin următoarea triadă simptomatică: „dorința de muri” (to wish to die), „dorința de a omorî” (to wish to kill) și „dorința de a fi omorât” (to wish to be killed). Este o concentrare a pulsiunilor agresive ale persoanei orientate către ea însăși. Ca etape, orice act suicidal implică trei momente: - suicidația, respectiv pregătirea actului de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]