161,927 matches
-
el și reconstruia o rimă proprie, la fel cum Joyce refăcea stilul și construcția romanescă. Adcock pur și simplu disprețuiește vechea convenție poetică, deși în paralel o folosește pentru a arăta că oricine o poate mânui. Jocul acesta tehnic nu merge bine deloc cu ideea poemului moartea unui prieten apropiat dar lui Adcock îi place să-și șocheze lectorul, să-l ia prin surprindere. Poeta respinge compasiunea, fie a autorului pentru eroi, fie a lectorului pentru text. Dorește totuși o comuniune
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
rime. Avem ironie marea dovadă a postmodernității. Folosește pe șleau toate cuvintele din vocabularul medical legat de bolile sexuale. Ni se demonstrează astfel că a fi Desperado înseamnă a îndrăzni. S-ar putea, însă, ca poemul în cauză să fi mers prea departe, amenințând statutul poeziei. It's Done This! (Uite ce-a făcut!) e combinația ideală de ironie și seriozitate, de poezie și proză, de emoție cu idee. Computerul marea pacoste, dar și incredibila deschidere ce înlocuiește tocul și hârtia
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se închide nici nu vreau, deocamdată. Suntem băgați în asta împreună. Fie. Șed aici, la capătul unei epoci, și aștept rostogolul cel mare. Spre finalul volumului Poems 1960-2000, tonul se ascute, emoția moare, tandrețea dispare. Goodbye (Adio) anunță că "Poezia merge la culcare": Adio vară. Poezia merge la culcare. Fleur Adcock pare să se fi săturat de emoție, cu ori fără rimă. E probabil pregătită să încerce altceva, fiindcă harul n-a părăsit-o. Renunțarea nu e un act Desperado. Majoritatea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Suntem băgați în asta împreună. Fie. Șed aici, la capătul unei epoci, și aștept rostogolul cel mare. Spre finalul volumului Poems 1960-2000, tonul se ascute, emoția moare, tandrețea dispare. Goodbye (Adio) anunță că "Poezia merge la culcare": Adio vară. Poezia merge la culcare. Fleur Adcock pare să se fi săturat de emoție, cu ori fără rimă. E probabil pregătită să încerce altceva, fiindcă harul n-a părăsit-o. Renunțarea nu e un act Desperado. Majoritatea autorilor Desperado sunt perseverenți, se încăpățânează
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
bine decât aceste două mâini, orfane acum. Durerea e mereu prezentă pentru Fainlight ea e una și aceeași cu intensitatea, poeta e mai degrabă lunară decât solară dar e o durere stăpânită, o durere echilibrantă, care dă lectorului forța să meargă mai departe. Ruth Fainlight e o poetă a mâniei de foarte multe ori. Pare să se considere aspră și dură, dar e de fapt tandră în mânia ei. Mânia îi e necesară ca să rămână verticală, să lupte. E o luptătoare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de spirit ce domnește în The North Ship (1945). Poemul care dă și titlul volumului, numit "legendă", modifică accentele cuvintelor, creează o imagine ce amintește de Coleridge. Emily Dickinson e și ea vizibilă. Trei corăbii pleacă în larg. Cele care mergeau spre răsărit și apus se întorc. Corabia pornită către nord ajunge "hăt departe / Pe o mare neiertătoare / Sub o stea ce împroașcă foc, / Menită pentru un drum fără capăt". Imaginea poetică e atât de indirectă că o descifrăm cu mare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
atârnă peste poem: Mult mai greu De zis Te iubesc Cu vorbele încă înfipte În pământul clisos Gramatica e și ea o unealtă redutabilă în mâinile lui John Mole, ca în poemul Mai departe (cu nenumăratele lui sensuri, de la a merge înainte, la a continua, a îmbătrâni și în cele din urmă a merge la culcare, a adormi, a muri). Poemul are o strofă mai lungă și una foarte scurtă. Prima strofă e alcătuită din versuri descriptive, n-are predicate și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înfipte În pământul clisos Gramatica e și ea o unealtă redutabilă în mâinile lui John Mole, ca în poemul Mai departe (cu nenumăratele lui sensuri, de la a merge înainte, la a continua, a îmbătrâni și în cele din urmă a merge la culcare, a adormi, a muri). Poemul are o strofă mai lungă și una foarte scurtă. Prima strofă e alcătuită din versuri descriptive, n-are predicate și nici subiect. Citită independent e greu de înțeles: Scotch cu apă, cald, Medicinal
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de toamnă era orbitor. L-au pus binișor jos. Greul era mâhnirea, nu povara. Ceru să fie lăsat acolo. "Stânga-mprejur!" Străfulgerare a ce a fost cândva. Cum să nu-l asculți? Familia se conformează, cu stângăcie. Pe loc repaus. Mergeți. Așteptați înăuntru. Un fleac. L-au privit din casă cât a durat (cel mai greu, ne-au spus apoi) și l-au dus înapoi. Unii poeți Desperado cochetează cu disprețul, indiferența, detașarea. Nu și Mole. John Mole e poetul cel
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de Fier, dar și un tablou de Chagall, hăituit de cruzimea masacrului: Mă trece tata câmpul în brațe. E noapte și șanțurile sunt înzăpezite. Noroi adânc. Ne ascundem cu grijă De ceva înspăimântător ce încă nu mi-e cunoscut. Apoi merg pe jos și lăsăm loc gol între Noi patru. Mergem unde trebuie să ne ducem. Am visat oare această scenă ireală, Pădurea de o sută de acri unde până și bufnița clipea Iar măgarul vorbea? Unde sunt în patul meu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cruzimea masacrului: Mă trece tata câmpul în brațe. E noapte și șanțurile sunt înzăpezite. Noroi adânc. Ne ascundem cu grijă De ceva înspăimântător ce încă nu mi-e cunoscut. Apoi merg pe jos și lăsăm loc gol între Noi patru. Mergem unde trebuie să ne ducem. Am visat oare această scenă ireală, Pădurea de o sută de acri unde până și bufnița clipea Iar măgarul vorbea? Unde sunt în patul meu Curat, dar plutim cu toții, cu brațele împletite, Deasupra ei? Tata
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
unde trebuie să ne ducem. Am visat oare această scenă ireală, Pădurea de o sută de acri unde până și bufnița clipea Iar măgarul vorbea? Unde sunt în patul meu Curat, dar plutim cu toții, cu brațele împletite, Deasupra ei? Tata merge înaintea Mea, ca o specie stranie, aproape Dispărută, și cu spaimă trec câmpul În urma lui, către moarte. La capătul fiecărui volum al lui Szirtes se ivește aceeași întrebare: Unde alegem să trăim? Acasă (deși, de fapt, poetul se află altundeva
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
generează tipare de activitate urmate de mai multe generații la rând. Mă învăluie prezența timpului trecut. LV. Ești eminamente citabil, fiecare frază cere să fie ținută minte. Rațiunea îi e insuficientă celui care vrea să te înțeleagă. Lectorul trebuie să meargă dincolo de înțelegere. Îl înveți să lase logica și să redescopere lirismul. Cum te situezi față de Joyce și Woolf (care au înecat proza în poezie) pe de o parte, și T.S. Eliot (care și-a rezemat lirismul pe narațiune), pe de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
confrunta eu cu mine, nu mă pot confrunta nici cu prezentul meu. E și asta o explicație. Student: Nu ar putea literatura pe care o scrieți să acționeze ca o punte? PA: Ba chiar este ca un pod pe care merg și merg, și la capătul căruia mă simt mai în siguranță. Dar dislocarea rămâne. Au simțit și alții acest lucru când m-au citit, așa că trebuie să existe o explicație mai clară. Student: Știu că autorii de azi detestă să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu mine, nu mă pot confrunta nici cu prezentul meu. E și asta o explicație. Student: Nu ar putea literatura pe care o scrieți să acționeze ca o punte? PA: Ba chiar este ca un pod pe care merg și merg, și la capătul căruia mă simt mai în siguranță. Dar dislocarea rămâne. Au simțit și alții acest lucru când m-au citit, așa că trebuie să existe o explicație mai clară. Student: Știu că autorii de azi detestă să fie etichetați
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu mă gândisem. Nu e o idee rea, însă ar exista unele probleme, ca de pildă faptul că editorul n-ar fi de acord să scriu de două ori aceeași carte, dar asta nu contează. În realitate n-ar prea merge. Mai întâi că omul se schimbă, iar cel care a scris ultimul meu roman nu mai e deloc omul care a scris The Great Fire of London. Te perfecționezi în cel mai bun caz și te simți într-o lungă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dintr-un text aparent de critică literară. Ce tip de critici îți sunt simpatici? Între deconstructivism și restul "-ism"-elor (v. cât îi era de nesuferit lui Eliot ceea ce el numea "Leavisitism"), care e calea de urmat? Până unde poate merge criticul cu analiza romanelor tale fără a-l irita pe autor? JB. Îmi sunt simpatici criticii modești, atenți, copleșiți de îndoieli; aceia care fac ce e mai greu, adică descriu romanul și mecanismele lui aceia care îi simt pulsul și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a înțeles acest lucru. Când îi citesc critica, unii cred că nu face decât să descrie ce se petrece în Turgheniev ori Cehov. De fapt avem de-aface cu critică literară strălucită, ba chiar cu aprecieri despre viață. Până unde poate merge criticul cu analiza romanelor mele fără să mă irite? Până unde vrea, fiindcă nu mai citesc critică despre ce scriu eu. Cândva mă făcea să mă simt important, dar nu m-a ajutat câtuși de puțin să-mi scriu vreo
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
convingerea că întotdeauna cartea ne va însoți. LV. Scrii ușor? Scrii mult deodată? AB. Nu. Ar fi frumos să pot scrie mult deodată, dar nu pot. Scriu greu și îndelung. Nu scriu cu bucurie decât în clipa când începe să "meargă" și simt că fac bine ce fac. LV. La ce ții mai mult din opera ta? Care e ambiția ta secretă? AB. Mi-ar place să se spună despre poezia mea că "oferă certitudini", "privește omul", "e profundă" ce tare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tine. Eu cred că ești poetul de referință al generației tale. Unde te plasezi tu în epocă? Cum te vezi ca scriitor? AB. Pe măsură ce îmbătrânesc încetez să-mi mai caut locul în poezia engleză de azi. În lipsă de altceva, merge și o etichetă de genul "Post-Movement" ori "The Group". Dacă ar fi să mă așez eu pe mine, m-aș plasa în tradiția poeților englezi care se concentrează pe formă și sentiment, cu inteligență și ironie, fără exagerări, pe cât se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
amintesc destul de clar că m-au dus s-o văd pe mama la aceeași maternitate, atunci când s-a născut fratele meu, la mai bine de trei ani și jumătate după mine, precum și imagini foarte pregnante de când mă jucam în parc, mergeam cu barca pe lac cu tata, mă uitam cum intră soarele prin jaluzeaua din dormitorul meu când adormeam după amiaza, veranda mătușii mele (unica soră a mamei, Ann, care locuia aproape și cu care stăteam mult, mai ales după ce s-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
veranda mătușii mele (unica soră a mamei, Ann, care locuia aproape și cu care stăteam mult, mai ales după ce s-a născut fratele meu), momentele când desenam ori mostrele de material cu care mă jucam, alegând ce culori și țesături merg mai bine pentru păpușile mele. LV. E copilăria la New York altfel decât copilăria într-un oraș mai mic ori la țară? RF. În Anglia am locuit la Londra, într-o suburbie a clasei de mijloc, în nordul orașului, la câteva
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
orașului? RF. Mama, fratele meu și cu mine ne-am întors la New York în iunie 1941, ca "refugiați britanici", în vreme ce tata a rămas în Anglia. Am locuit la început într-un mic apartament în Manhattan. Fratele meu și cu mine mergeam la cursurile de vară ale școlii de acolo, iar ea lucra ca secretară. Dar i-a fost prea greu să lucreze și să aibă grijă și de noi, așa că am fost trimiși la internat pe Long Island. Pe când eram la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe mama de la spital și pe noi de la școală, ca să stăm cu ea în Arlington, Virginia. Viața mea culturală la vremea aceea consta din orele de artă pentru elevi sâmbăta dimineața, la galeria de pictură Corcoran din Washington, după care mergeam acasă și ascultam emisiunea de operă din matineu, de la opera metropolitană din New York, cu mătușa mea, mare iubitoare de operă. Era o femeie cultivată, cu multe cărți, lucru care m-a influențat puternic. Dintotdeauna am citit mult, chiar îmi amintesc
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
seducătoare pentru șamanism. Amândouă am fost influențate de Leonard Basin cu înspăimântătoarele lui păsări/sibile cred. Oricum, în versuri nu prea semănăm. LV. Ai un curaj care conviețuiește cu spaima, fragilitatea, regretul. În Regret scrii, "Dumnezeu pedepsește regretul". Trebuie să mergem înainte cum putem... EF. Suntem cu toții vulnerabili. E condiția umană. Acum că sunt văduvă, înțeleg mai bine sensul mortalității. LV. E în Photographs un vers care aduce aminte că, pentru autorul Desperado, eroul frumos și curajos nu mai există și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]