161,480 matches
-
ca cel al oclusivei. Cu alte cuvinte, asimilează la următoarea oclusivă surdă". În scrierea birmană, visarga (având numeroase nume: "shay ga pauk", "wizza pauk", sau "shay zi" și reprezentată cu două puncte în dreapta literei precum ), când este atașată la o literă, crează tonul înalt. Motoori Norinaga a inventat un semn pentru visarga pe care l-a folosit într-o carte despre ortografia indiană.
Visarga () [Corola-website/Science/334445_a_335774]
-
cu anul 1998, iar cel la nivel licență oferă, începând cu anul 2002, posibilitatea de formare în specializarea Istorie - Studii Iudaice. Din anul 2000, există posibilitatea urmării programului didactic nivel licență oferit de institutul de iudaistică și în cadrul Facultății de Litere, în specializarea limbă modernă - limba ebraică și studii iudaice. Începând cu anul 2009, în conformitate cu Procesul Bologna, specializarea Istorie - Studii Iudaice s-a transformat în Studii Culturale - Studii Iudaice. Între anii 2009 - 2012, specializarea Studii Culturale - Studii Iudaice este mutată de la
Institutul de Iudaistică și Istorie Evreiască „Dr. Moshe Carmilly” () [Corola-website/Science/334455_a_335784]
-
transformat în Studii Culturale - Studii Iudaice. Între anii 2009 - 2012, specializarea Studii Culturale - Studii Iudaice este mutată de la Facultatea de Istorie și Filosofie la Facultatea de Studii Europene. Programul de studii iudaice al institutului a fost continuat la Facultatea de Litere, la Facultatea de Filosofie și la facultățile de teologie din cadrul Universității "Babeș-Bolyai". Specializarea Studii Culturale - Studii Iudaice este reintrodusă ca program academic la nivel de masterat în cadrul Facultății de Istorie și Filosofie începând cu anul 2013. Direcția didactică din cadrul institutului
Institutul de Iudaistică și Istorie Evreiască „Dr. Moshe Carmilly” () [Corola-website/Science/334455_a_335784]
-
Alfabetul francez este constituit din cele 26 de litere ale alfabetului latin, la care se adaugă 16 litere specifice alfabetului francez sau împrumutate din alte alfabete. În total alfabetul francez are deci 42 de litere. Acestea sunt: După cum se observă, alfabetul conține 26 de litere din alfabetul latin (a
Alfabetul limbii franceze () [Corola-website/Science/334459_a_335788]
-
Alfabetul francez este constituit din cele 26 de litere ale alfabetului latin, la care se adaugă 16 litere specifice alfabetului francez sau împrumutate din alte alfabete. În total alfabetul francez are deci 42 de litere. Acestea sunt: După cum se observă, alfabetul conține 26 de litere din alfabetul latin (a, b, c, d, e, f, g, h, i, j
Alfabetul limbii franceze () [Corola-website/Science/334459_a_335788]
-
Alfabetul francez este constituit din cele 26 de litere ale alfabetului latin, la care se adaugă 16 litere specifice alfabetului francez sau împrumutate din alte alfabete. În total alfabetul francez are deci 42 de litere. Acestea sunt: După cum se observă, alfabetul conține 26 de litere din alfabetul latin (a, b, c, d, e, f, g, h, i, j, k, l, m, n, o, p, q, r, s, t, u, v, w, x, y, z), 2
Alfabetul limbii franceze () [Corola-website/Science/334459_a_335788]
-
din cele 26 de litere ale alfabetului latin, la care se adaugă 16 litere specifice alfabetului francez sau împrumutate din alte alfabete. În total alfabetul francez are deci 42 de litere. Acestea sunt: După cum se observă, alfabetul conține 26 de litere din alfabetul latin (a, b, c, d, e, f, g, h, i, j, k, l, m, n, o, p, q, r, s, t, u, v, w, x, y, z), 2 ligaturi (œ, æ) și 14 litere cu diacritice (à, ç
Alfabetul limbii franceze () [Corola-website/Science/334459_a_335788]
-
alfabetul conține 26 de litere din alfabetul latin (a, b, c, d, e, f, g, h, i, j, k, l, m, n, o, p, q, r, s, t, u, v, w, x, y, z), 2 ligaturi (œ, æ) și 14 litere cu diacritice (à, ç, é, è, ê, ë, î, ï, ô, ù, û, ü, ÿ). Ca și în alfabetul român, alfabetul francez conține diacritice. Acestea sunt: Alte două litere specifice alfabetului francez sunt ligaturile "œ" și "æ".
Alfabetul limbii franceze () [Corola-website/Science/334459_a_335788]
-
v, w, x, y, z), 2 ligaturi (œ, æ) și 14 litere cu diacritice (à, ç, é, è, ê, ë, î, ï, ô, ù, û, ü, ÿ). Ca și în alfabetul român, alfabetul francez conține diacritice. Acestea sunt: Alte două litere specifice alfabetului francez sunt ligaturile "œ" și "æ".
Alfabetul limbii franceze () [Corola-website/Science/334459_a_335788]
-
înlocuit mai tarziu, în actualizarea din 1954 a Guvernului Indiei, cu un macron. Astfel, जान ("viață") era romanizat anterior că "ján" dar a început să fie romanizat că "jan". Diacritice suplimentare au fost propuse pentru variate scopuri, precum literele de dezambiguizare ale scrierii perso-arabice care corespund unui singur grafem devanagari (ex.: ث, س și ص care corespund toate lui स). Unele limbi din regiune sunt tonale, ca mizo și punjabi, iar accentele de deasupra vocalelor au fost redestinate indicării
Transliterarea hunteriană () [Corola-website/Science/334474_a_335803]
-
retroflexe (ex.: stabilirea că द="d" și ड="ḍ", ceea ce este mai lizibil dar necesită tipărirea diacriticelor) sau capitalizarea acestora (ex.: stabilirea că द="d" și ड="D", ceea ce nu necesită tipărirea diacriticelor dar este mai puțin lizibil deoarece amestecă literele mari și mici în interiorul cuvântului).
Transliterarea hunteriană () [Corola-website/Science/334474_a_335803]
-
anonimi au comis câteva acte de vandalism în mănăstire, acoperind inscripții georgiene cu inscripții în limba greacă. Curățarea picturilor a dezvelit scrierea georgiană inițială. Și în cazul icoanei înfățișând pe „Iisus culcat” ("Hristos Anapeson", în preajma Învierii, se cunosc urme ale literelor georgiene dedesubtul celor grecești adăugate recent. În iunie 2004 la scurt timp înaintea vizitei oficiale a președintelui Georgiei, Mihail Saakașvili în Israel, vandali anonimi au scrijelit portretul lui Rustaveli și o parte din inscripția adiacentă, deteriorându-le Apoi s-a
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
catalana medievală au existat două foneme laterale palatale diferite. Primul dintre ele, /ʎ/, se scria doar folosind grafia <"ll"> și s-a menținut neschimbat în majoritatea dialectelor de astăzi. Cel de/al doilea, reconstruit ca /*jl/, provine din grupurile de litere din limba latină C'L, G'L, LI, LI, și se scria ca <"yl"> sau <"il">. Ultimul dintre aceste două sunete nu apărea niciodată în poziție inițială și a fost transformat în rezultatul dat de fonemul /ʎ/ în cea mai
Catalana medievală () [Corola-website/Science/335160_a_336489]
-
d. 13 decembrie 1987, Sibiu) a fost un scriitor român. Fiul lui Constantin Acsinteanu, dulgher, și al Elenei (n. Costache Luca), țărancă, a urmat școala primară în satul natal, apoi liceul la București, Călărași și Odorhei. A urmat Facultatea de Litere și Drept la București și Cernăuți. A debutat în revista "Ritmul vremii". A colaborat la "Falanga", "Universul literar", "Gândirea", "Vremea", "Convorbiri literare", "Clipa", "Universul", "Dimineața", "Cultura poporului", "Țara noastră", "Ecoul", "Orizonturi". A condus revista "Pan" și a fost, între 1926
George Acsinteanu () [Corola-website/Science/335176_a_336505]
-
Transilien este dată în funcționare: este vorba de linia tram-tren T4 care leagă Aulnay-sous-Bois de Bondy, în Seine-Saint-Denis. Rețeaua Transilien este divizată în 5 regiuni (specifice SNCF și diferite de cele oficiale), la rândul lor divizate în linii identificate cu litere. Cele 5 regiuni sunt Paris Nord, Paris Est, Paris Sud-Est, Paris Rive-Gauche și Paris Saint-Lazare. Exploatarea lor este complexă deoarece liniile, materialul rulant și instalațiile prezintă caracteristici tehnice diverse, cum ar fi: Trenurile Transilien reprezintă 75% din traficul feroviar al
Transilien () [Corola-website/Science/335131_a_336460]
-
au loc lecțiile de religie. În prezent, el construiește o Casă parohială la Mănăstirea Pocăinței „Sfântul Ion Botezătorul”. În prezent este editorialist la Vocea Basarabiei și lider al Forumului Democrat al Românilor din Republica Moldova. De asemenea, este redactor la revista „Litere”, subredacția Chișinău. Membru al Societății Scriitorilor Târgovișteni (2010). În cărțile sale Aurelian Silvestru trateză diferite teme, printre care istoria, spiritualitatea și moralitatea. A fost distins cu premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2002). Este deținător al medaliei de aur „ProInvest”, decernată
Aurelian Silvestru () [Corola-website/Science/335221_a_336550]
-
iar una dintre bunici, sculptor. Cealaltă bunică a fost Georgette Ghica, șefa Crucii Roșii pe Frontul de Est. Inițial a fost studentă la Geologie, de unde s-a retras ca urmare a unor probleme de sănătate. Ulterior a devenit studentă la Litere, unde a studiat Limba franceză până în anul IV. În anul respectiv, considerând că meseria de profesoară nu i se potrivește și citind un anunț în "Informația Bucureștiului" despre faptul că se recrutau fete între 18-35 de ani pentru a fi
Barbara Panco () [Corola-website/Science/335229_a_336558]
-
spațiul de expoziție, la dreapta clădirii a fost construită o aripă din două niveluri, simetrică cu cea din stânga, atât după amplasament cât și după arhitectură. Astăzi, clădirea este sediul Muzeului Național de Arte. Clădirea este aliniată străzii și are forma literei „T”. Este ridicată în două etaje pe un subsol. La joncțiunea aripilor se află o scară cu trei rampe care urcă la etaj. Un perete longitudinal împarte interiorul în două părți de mărime diferită, un culoar și clase legate în
Clădirea fostului gimnaziu pentru fete fondat de principesa N. G. Dadiani () [Corola-website/Science/335236_a_336565]
-
din Marea Britanie și cu noi tradiții europene aduse de imigranți. Copiii canadieni cred că Moș Crăciun locuiește la Polul Nord în Canada și îi scriu scrisori folosind codul poștal „HOH OHO” ca o aluzie la codurile poștale canadiene compuse din șase litere și numere. Un program național, "Lumini de Crăciun în Canada", are loc în capitală, Ottawa, și în cele 13 capitale provinciale și teritoriale. În provincia Québec și în alte zone francofone din America de Nord, printre tradițiile de Crăciun se numără "reveillon
Tradiții de Crăciun () [Corola-website/Science/335231_a_336560]
-
un brad ce-și desfășoară o coroană formată din șase rânduri de crengi și stă pe două postamente. Marginile sigiliului sunt marcate cu un chenar linear, însoțit în interior de altul perlat, asemănător cu cele de pe monede. Poartă inscripția cu litere latine: "Sigiliu Prefecturei Aurăria Gemina".
Legiunea Auraria Gemina () [Corola-website/Science/335241_a_336570]
-
intervievat în filmul documentar „Sunetul Cuvintelor” (Der Klang der Wörter, 2008) dedicat scriitorilor evrei care scriu în germană. (Der Klang der Wörter) . În 1959 a obținut permisul de plecare din România în Israel și că unul care nu știa nici literele ebraice, a învățat această limbă mai întâi în kibuțul Beit Alfa și apoi la scoala - „ulpan” - pentru noi imigranți Etzion la Ierusalim. Ajungând la o excelentă stăpânire a ebraicei, în anii 1959-1963 el a studiat limba și literatura idiș și
Manfred Winkler () [Corola-website/Science/335259_a_336588]
-
al Patriarhiei din Constantinopol”, considerat fiind, deopotrivă, „ctitor al orașului Tulcea”, împreună cu Husni Bey, „guvernator de regiune”, deopotrivă, și ctitor al bisericii Mănăstirii Cocoș, județul Tulcea.] 1900: absolvent al primei promoții a Liceului de Băieți din Tulcea 1901-1904: Facultatea de Litere, Universitatea București 1904: Licența în Litere, Universitatea București 1902-1905: asistent și secretar al Muzeului Național de Antichități, București 1904-1905: profesor suplinitor de Limba Latină, la Liceul <Sf. Sava> din București 1905-1909: Sorbona, Facultatea de Litere, titlul de doctor în litere
Oreste Tafrali () [Corola-website/Science/335258_a_336587]
-
deopotrivă, „ctitor al orașului Tulcea”, împreună cu Husni Bey, „guvernator de regiune”, deopotrivă, și ctitor al bisericii Mănăstirii Cocoș, județul Tulcea.] 1900: absolvent al primei promoții a Liceului de Băieți din Tulcea 1901-1904: Facultatea de Litere, Universitatea București 1904: Licența în Litere, Universitatea București 1902-1905: asistent și secretar al Muzeului Național de Antichități, București 1904-1905: profesor suplinitor de Limba Latină, la Liceul <Sf. Sava> din București 1905-1909: Sorbona, Facultatea de Litere, titlul de doctor în litere. Concomitent, frecventează și: L'École pratique
Oreste Tafrali () [Corola-website/Science/335258_a_336587]
-
din Tulcea 1901-1904: Facultatea de Litere, Universitatea București 1904: Licența în Litere, Universitatea București 1902-1905: asistent și secretar al Muzeului Național de Antichități, București 1904-1905: profesor suplinitor de Limba Latină, la Liceul <Sf. Sava> din București 1905-1909: Sorbona, Facultatea de Litere, titlul de doctor în litere. Concomitent, frecventează și: L'École pratique des hautes études (între doi și șase ani), Școala de Belle-Arte (patru ani), Școala Muzeului Luvru (un an), La Collège de France (circa trei ani) 28 ianuarie 1904: Debutul
Oreste Tafrali () [Corola-website/Science/335258_a_336587]
-
Litere, Universitatea București 1904: Licența în Litere, Universitatea București 1902-1905: asistent și secretar al Muzeului Național de Antichități, București 1904-1905: profesor suplinitor de Limba Latină, la Liceul <Sf. Sava> din București 1905-1909: Sorbona, Facultatea de Litere, titlul de doctor în litere. Concomitent, frecventează și: L'École pratique des hautes études (între doi și șase ani), Școala de Belle-Arte (patru ani), Școala Muzeului Luvru (un an), La Collège de France (circa trei ani) 28 ianuarie 1904: Debutul literar, cu nuvela „Moș Gheorghe
Oreste Tafrali () [Corola-website/Science/335258_a_336587]