17,219 matches
-
Voi doi ! Tu încerci să-i bagi ei mîna în chiloți, tu te zbați în brațele lui și i zici... de fapt, zi-i ce vrei tu, că oricum n o să se audă ! în spatele vostru vreau să văd soldați care aleargă în dezordine. Așa... apocalipsă... dezastru.... Cum se vede pe cameră ? Imaginea e galbenă ? Bun. E nasoală ? Bun. Vreau să se vadă bine ruinele combinatului, cu ce-a mai rămas din literele alea care zic «Trăiască Republica Socialistă Romînia !». Așa... apocalipsă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nu-l poate mîntui. Cu ce să încep ? în satul lui Mălăele trăiește un fel de inventator (șerban Pavlu) care vine la nunta din titlu îmbrăcat în alb și cu o pereche de aripi în spinare. La final, acest înger aleargă în direcția bisericii în timp ce comuniștii trag în el. și kitschul ăsta încă nu-i nimic pe lîngă kitschul secvențelor cu pitici. Oh, da, cu pitici. Căci în satul lui Mălăele trăiește și un piticuț. și la un moment dat (ține
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de un calambur bine ticluit), ci în alb-negru zguros și cu mult sînge pe pereții unei bude : cînd ați mai văzut dumneavoastră o budă în lumea lui Bond ? La scurt timp după aceste fapte lăudabile îl regăsim în Africa, unde aleargă după un terorist, pe un șantier. (Bond pe șantier ! Cînd s-a mai pomenit așa ceva ?) Urmărirea asta lungă în același timp ultramodernă (prin stilul de cascadorie îndatorat sporturilor extreme de tip free-jumping) și de modă veche (prin credința corectă și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
nivelul la care l-a ținut Martin Scorsese pe durata a două filme întregi : Aviatorul și recentul Cîrtița) atunci cînd se tîrguiește îndîrjit cu un pescar (Djimon Hounsou) care-l poate conduce la un diamant de dimensiuni neobișnuite sau cînd aleargă pe străzile din Freetown îmbrîncind pe oricine îi stă în cale, cu gloanțele rebelilor din Frontul Revoluționar Unit, dar și ale forțelor guvernamentale șuierîndu-i la urechi. Dar nici atunci nu crezi cu adevărat că e de-acolo, că și-a
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ca o demonstrație dramatică despre paranoia, dar, cel puțin în prima sa jumătate de oră, Identitatea lui Bourne (regia Doug Liman, 2002) era ceva mai mult mai pur decît o demonstrație standard. Esență de paranoia asta era identitatea lui : să alergi printr-o lume plină de capcane, știind că unii vor să te omoare, e un scenariu coșmaresc tipic, dar coșmarul cel mai pur e acela în care singurul lucru pe care-l știi despre tine și despre lume este că
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
reușește să se întoarcă la origini și să-și înfrunte creatorul (Albert Finney). Remarcabil e faptul că, deși misterul lui inițial s-a disipat de mult, mistica lui s-a consolidat în aceste sequel uri. Bourne a devenit Omul Care Aleargă și Nu Poate Fi Prins, cel mai demn urmaș contemporan al doctorului Richard The Fugitive Kimble și al inefabilului Roger O. Thornhill ( Ce înseamnă O ul ? Nimic. ) din La nord prin nord-vest. N-o fi la fel de interesant ca ei, dar
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
să fie expuse înaintea lui Hristos. Dumnezeu are un grup sincer de oameni, bărbați și femei în biserica Sa, în comunitatea Filadelfia, care au trecut prin flăcările fierbinți ale ispitei și care, fiind chiar pe punctul eșecului și disperării, au alergat în brațele Lui protectoare pentru a dobândi eliberare. Acum, aceștia urăsc păcatul mai mult decât alții, au trecut prin orori, robie și nu pot sta nepăsători când văd pe alți oameni ai lui Dumnezeu căzând în aceeași capcană. Am trăit
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
pățit omule? Unde te-ai lovit, cum ai căzut, ce ai pățit la cap? întreabă speriată Maria. Fără să aștepte răspunsul, dă fuga în casă, caută un cearșaf mai vechi, dar spălat de curând și-l rupe în fâșii, apoi aleargă spre grădină, rupe câteva frunze de ciumăfaie și se întoarce la Costache care, ajutat de Emilia și Gheorghiță, coborâse din căruță și s-a întins, pe partea dreaptă, pe prispa casei. Emilia, speriată când a văzut rana de la capul lui
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
vârtej amețitor. „Bunica, Dumnezeu s-o ierte, de acum s-a liniștit; nu mai străbate peste văi și dealuri să-și vadă fetele și feciorii și nici la Rafaila ei dragă nu se va mai duce. Toată viața ei a alergat, de acum însă o să se hodinească. Ia stai, da oare câți ani a avut? Parcă spunea odată că avea cinci ani mai puțini decât bunicul; știu că el s-a născut în o mieoptsutecincizecișicinci Deci bunica a avut patruzeci, plus
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu ceapă pentru cine a dorit și au încheiat masa sățioasă cu câte o bărdacă de must negru, stors din poamă tirazie, busuioacă și coarnă. După masă au făcut o pauză binevenită chiar și pentru neastâmpăratul de Săndel, care a alergat ca un zvăpăiat toată dimineața. După odihnă culesul a fost reluat, ceata culegătorilor mărindu-se cu încă doi, adică Maria și Maricica. Dacă dimineața s-a scurs cu discuții scurte și obișnuite, acum culegătorii au simțit nevoia să -și arate
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
treacă prin atâtea încercări și să se întoarcă acasă nevătămat. Peste 50 de ani, când tatăl meu a trecut în neființă, la 94 ani ce-i avea atunci, sărea din patul în care era țintuit de neputință și bătrânețe și alerga prin casă, povestindu-ne agitat despre întâmplările prin care trecuse pe parcursul războiului. Despre mine ce aș putea să spun? Creșteam, ca orice copil de vârsta mea, dar eram dificil ca sănătate. În vecini, era o femeie care ghicea în bobi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
litere mari și negre următoarele: „Mergem la Bârlad să distrugem Școala Normală!”. Vai de mine!, gândeam eu, oare cum e posibil? Așa cum mă aflam atunci, am și luat-o la fugă de-a dreptul peste ogoare, în direcția școlii și alergam și alergam, cu șiroaie de sudoare pe mine și continuam să alerg și să alerg! Am trecut prin satele Pogonești și Ivești din apropierea Bârladului, mergeam pe drum pe lângă malul unui pârâu în care se reflectau razele soarelui, ce aluneca încet
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și negre următoarele: „Mergem la Bârlad să distrugem Școala Normală!”. Vai de mine!, gândeam eu, oare cum e posibil? Așa cum mă aflam atunci, am și luat-o la fugă de-a dreptul peste ogoare, în direcția școlii și alergam și alergam, cu șiroaie de sudoare pe mine și continuam să alerg și să alerg! Am trecut prin satele Pogonești și Ivești din apropierea Bârladului, mergeam pe drum pe lângă malul unui pârâu în care se reflectau razele soarelui, ce aluneca încet spre asfințit
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Vai de mine!, gândeam eu, oare cum e posibil? Așa cum mă aflam atunci, am și luat-o la fugă de-a dreptul peste ogoare, în direcția școlii și alergam și alergam, cu șiroaie de sudoare pe mine și continuam să alerg și să alerg! Am trecut prin satele Pogonești și Ivești din apropierea Bârladului, mergeam pe drum pe lângă malul unui pârâu în care se reflectau razele soarelui, ce aluneca încet spre asfințit. După un timp oarecare ajung la Bârlad și pe același
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
gândeam eu, oare cum e posibil? Așa cum mă aflam atunci, am și luat-o la fugă de-a dreptul peste ogoare, în direcția școlii și alergam și alergam, cu șiroaie de sudoare pe mine și continuam să alerg și să alerg! Am trecut prin satele Pogonești și Ivești din apropierea Bârladului, mergeam pe drum pe lângă malul unui pârâu în care se reflectau razele soarelui, ce aluneca încet spre asfințit. După un timp oarecare ajung la Bârlad și pe același Bulevard Epureanu poposesc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
treacă la o anumită oră printr-un loc, și la 5 minute după aceea linia să sară în aer. Cine-i putea controla pe partizani printre perdelele forestiere de lângă linie? Dar... la noroc! Mereu agitat, mereu în mișcare, oamenii mei alergau și ei, dar nimeni nu putea ști cum va evolua paza porțiunii ce-mi era încredințată... Trece o perioadă foarte agitată, apoi totul se desfășoară fără alte evenimente. Mă fixez într-o stație la mijloc și de aici controlam sectorul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
M.: Am avut tot felul de probleme, dar unele se lăsau și cu momente comice. Îmi amintesc că m-am dus la Plenara Consiliului politic, la Divizie, la colonelul Dimitriu, secretarul Consiliului. Aveam trei mașini ARO prăpădite, pe care le alergam prin curte dimineața să pornească, le plimbau șoferii două-trei ture de platouri să pornească. S. B.: Prin fața pavilionului central. Îmi amintesc că râdeam de situație. M. M.: Prin fața clădirii, o împingeau până pornea și o țineau încălzită până veneam eu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
ia arma, cartoteca, să se prezinte la Comandament, să meargă la mașină. "Au venit toți?" "Da!" Dă-i cu viteză, lasă-l pe ăla în punctul ăla, pe ăla în punctul celălalt, du-l pe ăla-n punctul celălalt!" Ei alergau, băteau în uși, uși închise, probleme... Îi aduna, îi găsea, făcea semne. Mai era câte o scăpare: "Băi, ce m-ai trezit, că-s în concediu?" protesta câte un cadru. În fine, îi aducea la cazarmă, veneau cadrele, trebuiau să
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
câteva clipe a scăpat de sub control situația, majoritatea militarilor fiind deja pe terenul acela de zgură. Cam un sfert rămăseseră pe platou iar o mică parte se opriseră la locurile de fumat dintre platou și terenul de zgură. Brotea a alergat spre platoul de zgură, a scos pistolul și a strigat: "Atențiune! Din momentul acesta eu trag! Sunteți sub legea militară, vă somez să executați ordinul!" Nimic. Atunci a tras un foc în plan vertical. Au înlemnit cu toții. Nu se așteptau
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
de mare, încât oboseala era simulată la câteva minute după plecarea trenului. Mâncarea, statul la geam sau fuga pe coridorul trenului erau total neinteresante față de posibilitatea de a urmări de acolo de sus, cu nasul lipit de geam peisajele care alergau prin fața ochilor mei de copil uimit. Cred că este prima senzație legată de o călătorie pe care mi-o amintesc și sigur ea nu va mai putea fi trăită niciodată. Deși, se pare că prima călătorie din viața mea nu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
până la cele mai rafinate, comandate, probabil de nababi. Nu asta a fost însă ceea ce ne-a impresionat pe absolut toți. Cu totul altceva ne-a strâns inima: toate erau lucrate de copii între 7 și 12 ani. Uluitor! Degetele fragile alergând prin urzeală cu dexteritate, fețe cu zâmbete pline de speranță îndreptate înspre noi, o imagine pe care n-o voi uita niciodată, cum nu-l voi uita nici pe băiețelul de 8 ani de la fabrica de obiecte din alabastru vizitată
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
idee, e o observație de moment și recunosc subiectivă). Însă observația cu privire la muzeu este reală, la fel de reală și tristă ca moscheea ridicată în incinta și pe zidurile templului, Imensului Templu, frumosului, impunătorului templu de la Luxor. Deși ghidul ne-a cam alergat, am hotărât să mă bazez pe informațiile mele, urmând ca la întoarcere să mi le completez prin lecturi, ne-am desprins din grup, reușind astfel să văd mai multe și mai pe îndelete decât dacă rămâneam cu el. Am zăbovit
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
la cea din urmă, fiind presat de nevoi, probabil, moment în care statuia scoasă din sărite, în loc să uimească prin nemișcare, provoacă râsul spectatorilor, a făcut un salt, cât era de statuie și de nemișcată și cu sulița cea romană, a alergat cu furie la vale după câinele vagabond care, probabil, era scos pentru prima oară în lume de niște fete vagaboande cu cercei în nas, slinoase și cu bocancii rupți de mers pe jos. Lucrul acesta a înviorat atmosfera, iar statuia
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de 22 decembrie. De luni de zile nu am prezentat mai mult de două spectacole, sala fiind încontinuu închiriată, și brusc înaintea sărbătorilor, când studenții și elevii pleacă sau colindă, când gospodinele fac curățenie, spală, apretează, calcă, aprovizionează, când bărbații aleargă după brazi și vin, ne-am pomenit cu spectacole în fiecare zi aproape, doar cele trei, în care jucăm aceeași trupă. Motivul meu fiind temeinic, s-a renunțat la câteva reprezentări și într-un sfert de oră tot teatrul și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mare lucru. Poți străluci azi și mâine nu. Dar în momentul în care știi că ea există vei putea s-o stăpânești, s-o dirijezi așa cum se procedează cu un cal sălbatic. Animalul acesta sublim este fermecător când îl vezi alergând în libertate cu coama în vânt și nechezând fără alte griji decât cele legate de perpetuarea speciei și supraviețuire. El când este prins provoacă o milă teribilă și când cineva încearcă al stăpâni, răzvrătirea lui te impresionează până la lacrimi. Însă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]