16,661 matches
-
nevoit fiind să aștepte schimbarea culorii i-a venit ideea de a confecționa cartonașul galben pentru avertisment și cartonașul roșu pentru eliminare. În 1966 Aston a introdus și practica de a desemna un arbitru substitut care să poată lua locul arbitrului oficial în cazul unei absențe neprevăzut (pe motive bine întemeiate) a oficialului. (pratică, care s-a dezvoltat și s-a cristalizat în așa-zisul "Al patrulea om"). A propus și să se indice precis în „Regulamentul de fotbal” presiune atmosferică
Ken Aston () [Corola-website/Science/304357_a_305686]
-
zisul "Al patrulea om"). A propus și să se indice precis în „Regulamentul de fotbal” presiune atmosferică pe care trebuie să o aibă mingea. În 1974 a introdus tabele de schimbare a jucătorilor care să permită atât jucătorilor cât și arbitrului să înțeleagă mai repede cine sunt jucătorii în cauză. Aston a devenit apoi membru al Football Association și maestrul director al „American Youth Soccer Organisation”. În 1997 a fost numit Membru al Ordinului Imperiului Britanic pentru serviciile sale aduse fotbalului
Ken Aston () [Corola-website/Science/304357_a_305686]
-
1900, Ungaria și Suedia din 1906. ajunge și peste ocean, în S.U.A., unde John Robinson organizează prima echipă, „Boston Athletic Association”, în anul 1888. Primul regulament de înot și polo s-a publicat în anul 1931, iar prima școală de arbitri a luat ființă în anul 1934. După al doilea război mondial, jocul de polo pe apă a evoluat continuu. În România, primele echipe de polo au apărut la Cluj, Timișoara, Târgu Mureș. Cu ocazia zilei marinei, în anul 1924, la
Polo pe apă () [Corola-website/Science/312577_a_313906]
-
de Secretarul General FIFA Jérôme Valcke. Grupele au fost trase la sorț de fostul căpitan al Angliei David Beckham și de personalități ale sportului african: Haile Gebreselassie, John Smit, Makhaya Ntini, Matthew Booth și Simphiwe Dludlu. FIFA a selectat următorii arbitrii pentru Campionatul Mondial: Începând cu turneul din 2006, lotul fiecărei echipe pentru Campionatul Mondial este alcătuit din 23 de fotbaliști. Fiecare națională participantă trebuie să își anunțe loturile finale până la data de 1 iunie 2010. Echipele pot înlocui jucători în
Campionatul Mondial de Fotbal 2010 () [Corola-website/Science/312692_a_314021]
-
este un serial de televiziune american, a cărui acțiune se desfășoară în Statele Unite ale Americii în timpul marii crize economice. Povestea prezintă lupta dintre bine și rău, precum și conflictul dintre liberul arbitru și destinul fiecărui individ. În serial se regăsesc elemente ale religiei creștine, combinate deseori cu gnosticism. Filmările s-au desfășurat în Santa Clarita, California și în alte locuri din sudul Californiei. "" a fost produs de rețeaua americană HBO și a
Carnivàle () [Corola-website/Science/312036_a_313365]
-
din turneu: Țara Galilor și Irlanda în 1909 și Scoția în 1910. În același an, Franța este admisă în întrecere, aceasta devenind "Turneul celor cinci națiuni", prima ediție fiind câștigată de Anglia. La 1 ianuarie 1913 în timpul meciului Franța-Scoția, spectatorii atacă arbitrul întâlnirii pentru a-și exprima nemulțumirea. Poliția este nevoită să intervină iar în urma incidentului Scoția declară că refuză pe viitor să mai joace contra Franței în condițiile în care meciurile trebuie să se desfășoare sub protecția poliției. Scoția refuză să
Turneul celor Șase Națiuni () [Corola-website/Science/311512_a_312841]
-
a devenit în 2002 World Wrestling Entertainment. Austin este unul dintre cele mai mari legende din WWF/E deținând de 6 ori titlul WWE și învingând nume precum The Rock, Undertaker, Kane, Lesnar, Jericho și alții. El a fost și arbitru la bătălia de la Wrestlemania 23 , câștigând atunci Bobby Lashley împotriva lui Umaga, protejându-l pe Donald Trump , iar Vince Mcmahon fiind râs în cap.A fost arbitru la cyber sunday 2008 între Chris Jericho și Batistă. În 2009 la Wrestlemania
Stone Cold Steve Austin () [Corola-website/Science/311751_a_313080]
-
precum The Rock, Undertaker, Kane, Lesnar, Jericho și alții. El a fost și arbitru la bătălia de la Wrestlemania 23 , câștigând atunci Bobby Lashley împotriva lui Umaga, protejându-l pe Donald Trump , iar Vince Mcmahon fiind râs în cap.A fost arbitru la cyber sunday 2008 între Chris Jericho și Batistă. În 2009 la Wrestlemania 25 el s-a retras motivul fiind accidentările tot mai frecvente. A deținut de 6 ori centura WWF Championship,de 4 ori centura la echipe, o dată centura
Stone Cold Steve Austin () [Corola-website/Science/311751_a_313080]
-
pierdut. Seară următoare,la RAW,Austin a fost concediat de către Eric Bischoff.De atunci,el a avut doar apariții episodice,până în anul 2007,limitându-se doar la prezente în concursuri pentru băutuori de bere,si de 2 ori a fost arbitru special la Wrestlemania XX,în meciul dintre Brock Lesnar și Goldberg,iar la Wrestlemania 23,a fost arbitru în meciul Bobby Lashley/w Donald Trump vs Umaga/w Vince McMahon într-un Hair vs Hair Match.Ultima apariție și-a
Stone Cold Steve Austin () [Corola-website/Science/311751_a_313080]
-
apariții episodice,până în anul 2007,limitându-se doar la prezente în concursuri pentru băutuori de bere,si de 2 ori a fost arbitru special la Wrestlemania XX,în meciul dintre Brock Lesnar și Goldberg,iar la Wrestlemania 23,a fost arbitru în meciul Bobby Lashley/w Donald Trump vs Umaga/w Vince McMahon într-un Hair vs Hair Match.Ultima apariție și-a făcut-o la SummerSlam 2007,unde a avut un concurs de băut bere cu Montel Vontavious Porter,câștigându
Stone Cold Steve Austin () [Corola-website/Science/311751_a_313080]
-
corabie în Norvegia pentru a o aduce pe prințesă. Prințesa nu a suportat grelele condiții de trecere a mării, astfel a murit pe drum iar marii seniori scoțieni începuseră să-și dispute dreptul asupra coroanei. Edward, l-a ales ca arbitru, pe John Balliol, care fusese încoronat la Scone, cerându-i noului rege să-l recunoască drept suzeran. Când Edward a anunțat că un împricinat, a cărui cerere a fost respinsă de curtea scoțiană, va putea în viitor să facă apel
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
scurtă vreme a devenit clar pentru toatâ lumea că majoritatea populație formată din germani respingeau concesiunile făcute Poloniei și despărțirea de Germania. Profesorul Burckhardt, Înaltul Comisar al Ligii Națiunilor în Danzig constata în 1939 că trebuie să joace rolul de arbitru în disputele germano-poloneze care nu păreau că se mai termină. În mai 1933, NSDAP (naziștii) a câștigat alegerile locale din oraș. Cu toate acestea, naziștii au cucerit numai 57% din voturi, mult mai puțin decât cei 75% pretinse de Liga
Orașul Liber Danzig () [Corola-website/Science/311128_a_312457]
-
pentru a se evita formarea unor discrepanțe între diferitele categorii umanie și pentru a preîntâmpina stările conflictuale, de criză. Dacă principiul fundamental al liberalismului clasic era neintervenția statului, Fărcășanu considera că statul nu se poate complace doar în postura unui arbitru neutru, lăsând la voia întâmplării mecanismele economiei de piață. Statul trebuie să-și asume un rol activ de evitare a unor inechități și decalaje flagrante. În viziunea lui Fărcășanu, liberalismul trebuia să realizeze un mediu favorabil dezvoltării personalității în societate
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
FIFA Rodolphe Seeldrayers. Românii au urcat la bordul SS Conte Verde la Genova, francezii au urcat la Villefranche-sur-Mer pe 21 iunie 1930, iar belgienii au îmbarcat la Barcelona. "Conte Verde" l-a dus și pe Rimet, trofeul și pe trei arbitri europeni: belgienii Jean Langenus și Henry Christophe, împreună cu Thomas Balway, un parizian care avea origini engleze. Echipa Braziliei s-a îmbarcat în Rio de Janeiro pe 29 iunie înainte să ajungă în Uruguay pe 4 iulie. Iugoslavia a călătorit cu
Campionatul Mondial de Fotbal 1930 () [Corola-website/Science/311900_a_313229]
-
pe stadioane mici folosite de cluburile de fotbal din Montevideo, Nacional și Penarol, Parque Central, cu o capacitate de 20,000 locuri și Pocitos. Pentru o listă cu loturile echipelor ce au jucat la turneul final, vezi loturile pentru . Cincisprezece arbitri au participat în campionat, dintre care patru europeni - un francez, un român (Constantin Rădulescu care era și antrenorul României), doi belgieni (Henri Christophe și John Langenus) și unsprezece din America - dintre care șase erau Uruguayeni. Pentru a elimina diferențele în
Campionatul Mondial de Fotbal 1930 () [Corola-website/Science/311900_a_313229]
-
campionat, dintre care patru europeni - un francez, un român (Constantin Rădulescu care era și antrenorul României), doi belgieni (Henri Christophe și John Langenus) și unsprezece din America - dintre care șase erau Uruguayeni. Pentru a elimina diferențele în aplicarea Legilor Jocului, arbitrii au fost invitați la o scurtă întâlnire în care să vorbească despre problemele conflictuale din meci. Departe de asta, cei doi care au atras cea mai mare atenție au fost Gilberto de Almeida Rego din meciul Argentina și Franța, în
Campionatul Mondial de Fotbal 1930 () [Corola-website/Science/311900_a_313229]
-
fost invitați la o scurtă întâlnire în care să vorbească despre problemele conflictuale din meci. Departe de asta, cei doi care au atras cea mai mare atenție au fost Gilberto de Almeida Rego din meciul Argentina și Franța, în care arbitrul brazilian a fluierat sfârșitul meciului cu șase minute mai devreme, și bolivianul Ulises Saucedo din meciul Argentina și Mexic, în care Argentina a câștigat cu 6-3. În timpul meciului, Saucedo, care era și antrenorul Boliviei, a acordat trei lovituri de la 11
Campionatul Mondial de Fotbal 1930 () [Corola-website/Science/311900_a_313229]
-
minute mai devreme, și bolivianul Ulises Saucedo din meciul Argentina și Mexic, în care Argentina a câștigat cu 6-3. În timpul meciului, Saucedo, care era și antrenorul Boliviei, a acordat trei lovituri de la 11 metri. Mai jos este o listă cu arbitrii. Arbitrii scriși aplecat au fost tușieri tot campionatul. 13 echipe au fost puse în patru grupe, Grupa 1 conținând patru echipe, iar celelalte conținând doar trei. Două puncte erau acordate la victorie și un punct pentru egal. Dacă două echipe
Campionatul Mondial de Fotbal 1930 () [Corola-website/Science/311900_a_313229]
-
mai devreme, și bolivianul Ulises Saucedo din meciul Argentina și Mexic, în care Argentina a câștigat cu 6-3. În timpul meciului, Saucedo, care era și antrenorul Boliviei, a acordat trei lovituri de la 11 metri. Mai jos este o listă cu arbitrii. Arbitrii scriși aplecat au fost tușieri tot campionatul. 13 echipe au fost puse în patru grupe, Grupa 1 conținând patru echipe, iar celelalte conținând doar trei. Două puncte erau acordate la victorie și un punct pentru egal. Dacă două echipe aveau
Campionatul Mondial de Fotbal 1930 () [Corola-website/Science/311900_a_313229]
-
iar Laurent, după ce a fost faultat de Luis Monti, și-a petrecut tot meciul șchiopătând. Oricum ei au jucat mai bine, și putea fi chiar 0-0 dacă Monti nu înscria din lovitură liberă. Meciul a avut și o controversă când arbitrul Almeida Rego a fluierat sfârșitul meciului cu șase minute mai devreme, exact atunci când grancezul Marcel Langiller avea o șansă enormă de a înscrie. Jocul s-a reluat după protestele făcute de jucătorii francezi. Chiar dacă Franța a jucat de două ori
Campionatul Mondial de Fotbal 1930 () [Corola-website/Science/311900_a_313229]
-
Uruguay pentru cea de a doua. Uruguay a făcut o schimbare față de meciul din semifinale. Castro l-a înlocuit pe Anselmo, care s-a îmbolnăvit între timp. Monti a jucat pentru Argentina în ciuda amenințărilor cu moartea primite în ziua meciului. Arbitru a fost belgianul John Langenus, care a fost de acord să oficieze partida doar cu câteva ore înaintea partidei, cerând asigurări cu privire la siguranța sa. Una din cererile sale a fost ca o barcă să fie pregătită în port înainte cu
Campionatul Mondial de Fotbal 1930 () [Corola-website/Science/311900_a_313229]
-
ambele cu aceeași semnificație valorică, totul depinzând de perspectiva din care este analizată problema. Impresia existenței unui conflict între nivelul moral (personl) și cel neurobiologic (subpersonal) duce în mod necesar la întrebarea privind existența unei libertăți în luarea deciziilor ("liberul arbitru"). Atribuirea unei valori morale în luarea unei decizii presupune libertatea de acțiune a persoanei. Acest fapt este reflectat juridic de codul penal în constatarea vinovăției. Mulți reprezentanți ai neuroștiințelor consideră însă că acțiunile omenești sunt produsul modificărilor neuronale din creier
Neuroetică () [Corola-website/Science/311928_a_313257]
-
nu într-alt mod. Dacă o persoană, de exemplu, dă cuiva o lovitură, prin investigații neuroimagistice funcționale se pot constata anumite activități în creier, de unde pornesc semnale către mușchi, prin care se realizează lovitura. Din acest punct de vedere "liberul arbitru" n-ar mai avea nicio semnificație, totul reducându-se la procese neurobiologice determinate. O asemenea poziție are o semnificație enormă în interpretarea normativelor etice. Refuzul libertății în luarea unei decizii implică incapacitatea unei persoane de a acționa după propria sa
Neuroetică () [Corola-website/Science/311928_a_313257]
-
stabili cu siguranță, ideea de pedeapsă devenind astfel incoerentă. Există diverse strategii pentru ieșirea din această dilemă. Majoritatea filosofilor contemporani se situează pe poziția denumită în terminologia recentă de specialitate drept ""compatibilism"". Conform acestui punct de vedere, contradicția dintre liberul arbitru și determinism este doar de suprafață și, la o examinare mai amănunțită, este lipsită de orice substanță. Eroarea fundamentală constă în identificarea libertății cu absența oricărei determinări. Dacă libertatea nu ar fi în niciun chip determinată, atunci voința n-ar
Neuroetică () [Corola-website/Science/311928_a_313257]
-
anulează aparentul conflict dintre libertate și determinism. Acest curent își are originea în filosofia lui David Hume, care considera că libertatatea de acțiune și limitarea luării decizilor datorită diferențelor în trăsăturile de caracter, convingeri și dorințe sunt perfect compatibile, liberul arbitru bazându-se tocmai pe capacitatea luării unei decizii conform dispoziției psihologice de moment. Nu toți cercetătorii sunt de acord cu concluziile compatibiliste. Karl Popper (filosof) și John Eccles (neurofiziolog), în monografia publicată în comun ""The Self and Its Brain"" (1992
Neuroetică () [Corola-website/Science/311928_a_313257]