17,527 matches
-
treia oară. În prezent, în mănăstire viețuiesc 5 călugări. necesită în prezent lucrări de restaurare, reabilitare și reconversie, dar și reparații curente și lucrări de conservare. Biserica de lemn din Brădicești este valoroasă prin stilul arhitectural, similar bisericilor rusești medievale. Arhitectul Smaranda Gâlea consideră proporția și volumetria acesteia ca fiind deosebit de importante, lăcașul de cult fiind unica biserică de lemn din zonă cu aceste proporții. Edificiul are următoarele dimensiuni: lungime - 16,60 m, lățime maximă în naos - 6 m și înălțimea
Biserica de lemn din Brădicești () [Corola-website/Science/317501_a_318830]
-
12x5,4 metri), prima liturghie ținându-se în Duminica Floriilor din anul 1997. La 1 mai 1998 s-a pus piatra de temelie a noului lăcaș de cult, al cărui proiect de construcție a fost elaborat de către Doru Ghiocel Olaș, arhitectul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. După mai bine de un an, la 11 noiembrie 1998 (de sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Mina) s-a săvârșit prima liturghie în noua biserică de către IPS Arhiepiscop Pimen Zainea al Sucevei și Radăuților, împreună cu un sobor
Biserica Sfântul Mina din Suceava () [Corola-website/Science/317526_a_318855]
-
care 1798 români și restul maghiari. Locuitorii comunei au fost iobagi pe moșiile grofilor din Toldal și Gornești, Toldalagy și Teleky. Biserica parohială din comuna Băla, județul Mureș, este construită din anul 1883, în locul celei dispărute anterior anului 1698, de către arhitectul Gheorghe Donaub din Bistrița, cu contribuția credincioșilor din comuna Băla, fiind adusă de la Teaca, tencuită și modificată. Iconostasul bisericii s-a efectuat de către cioplitorul Sandu Cotoară din comuna Băla, sub îndrumarea preotului paroh de atunci, fondatorul parohiei Băla, Dănilă Rusu
Biserica de lemn din Băla () [Corola-website/Science/317575_a_318904]
-
(n. 1908 - d. 1991), a fost un arhitect român de origine aromana și teoretician al arhitecturii românești care a avut contribuții esențiale atât în creația de arhitectură, cât și în protejarea, restaurarea și valorificarea monumentelor istorice. Adept al arhitecturii clasice moderne, nemulțumit de înstrăinarea față de tradiția de construcție
Constantin Joja () [Corola-website/Science/317605_a_318934]
-
terminarea studiilor în anul 1934 contactul cu arhitectura veche românească. Pentru această nu s-a lăsat inspirat de construcțiile reprezentative ale palatelor sau ale bisericilor, ci de casele anonime de la țară sau din orașe. Impulsurile câștigate au fost prelucrate de arhitect în lucrările lui mai târzii, printre care vile, conace, imobile de locuit sau lucrări în domeniul restaurării monumentelor istorice. Interesul pentru forme de arhitectură, adânc ancorate în istorie, se transformă curând în pasiunea vieții lui întregi. Constantin Joja a parcurs
Constantin Joja () [Corola-website/Science/317605_a_318934]
-
dispărute. Profund impresionat de originalitatea lor, de varietatea și actualitatea lor, el a încercat să descifreze valorile absolute ale acestui limbaj arhitectural și să-l facă cunoscut publicului larg prin conferințe, expoziții sau publicații. Cu toată activitatea lui practică de arhitect, analiza să se axează mai puțin pe aspectele tehnice sau funcționale și deloc pe un vocabular decorativ. El a căutat mesajul estetic, conținutul filosofic și poetic al unei arhitecturi, în accepția de artă, arta că oglindă a identității naționale. Ideile
Constantin Joja () [Corola-website/Science/317605_a_318934]
-
intensității luminoase pe sticlă fenestrației totale. Se naște astfel o orchestrație de expresii a diferitelor sentimente și atitudini mentale care au prezidat la conceperea acestei arhitecturi impregnate de lirismul poporului." Hanul cu Tei a fost restaurat la începutul anilor '70, arhitectul Constantin Joja reușind să redea aerul autentic al secolului 19 prin reconstituirea aproape exactă a fațadelor, refacerea curții cu pavajul din dale de piatră sau folosirea obloanelor grele la ferestre, a felinarelor și a decorațiunilor specifice.
Constantin Joja () [Corola-website/Science/317605_a_318934]
-
fost introduse în 1684 în calitate de "parchet de menuiserie" ("parchet din lemn"), pentru a înlocui pardoseala de marmură care necesită spălata constant și care avea tendința de a putrezi grinzile de sub podelele. Astfel de "parchet en lozange" a fost remarcat de arhitectul suedez Daniel Cronström la Versailles și la Grand Trianon din 1693. Cherestea contrastanta în culori și material, cum ar fi stejar, nuc, cireș, tei, pin, arțar, etc., este uneori folosită, iar pentru tipuri mai scumpe, este utilizat mahon bogat colorat
Parchet (material de construcție) () [Corola-website/Science/317668_a_318997]
-
ca o magistrală pentru locomotive cu abur. Ceremonia de inaugurare pentru muncă a avut loc la 7 decembrie 1892, prezentată de către Căile Ferate Imperiale de Stat. Construirea sistemelor feroviare a început doar în 1894. În calitate de consultant pentru designul artistic este arhitectul Otto Wagner, acesta stabilind numărul de stații de permise în Art Nouveau. Aceste stații în parte, există și astăzi și depun mărturie în special suburbiile din linia de astăzi U6. Alfred Horn face legătura între costul ridicat al acestei arhitecturi
Metroul din Viena () [Corola-website/Science/317674_a_319003]
-
În plus față de culoarea pentru fiecare linie, ele au propriile lor elemente de design distinctive. Este vorba de stațiile de pe linia U3, unde multe prezintă un desig artistic. Un exemplu este stația Schweglerstraße, aici fiind date indicii despre istoria mediului. Arhitecții Wilhelm Holzbauer, H. Marschalek, G. Ladstätter și Bernd Gantar, au dezvoltat împreună un grup de arhitecți pentru metrou (AGU), un sistem unic de panouri, care caracterizează cele mai multe stații. Toate componentele de un tip sunt construite în conformitate cu utilizarea lor similară și
Metroul din Viena () [Corola-website/Science/317674_a_319003]
-
vorba de stațiile de pe linia U3, unde multe prezintă un desig artistic. Un exemplu este stația Schweglerstraße, aici fiind date indicii despre istoria mediului. Arhitecții Wilhelm Holzbauer, H. Marschalek, G. Ladstätter și Bernd Gantar, au dezvoltat împreună un grup de arhitecți pentru metrou (AGU), un sistem unic de panouri, care caracterizează cele mai multe stații. Toate componentele de un tip sunt construite în conformitate cu utilizarea lor similară și au zone de platformă, pasaje, scări și coridoare. Acestea includ panouri de informare și sistem de
Metroul din Viena () [Corola-website/Science/317674_a_319003]
-
iluminate și stabilesc în mod clar zona de pistă de la o zonă periculoasă, care este păstrată în întuneric. Platformele au fost concepute cu benzi de lumină continuă, astfel încât granița dintre cele două domenii este în mod clar văzută. În plus, arhitecții au proiectat stații individuale, caracteristice unor considerente funcționale. Nu este concepută de către AGU, stația Karlsplatz și statiile de pe linia U2, care au primit un mare design personalizat. Pe linia U4, sunt două stații (Schönbrunn și Stadtpark) de cale ferată a
Metroul din Viena () [Corola-website/Science/317674_a_319003]
-
statii existente în oraș, au fost modificate în cadrul procesului de conversie la metrou, unde statiile originale precum Ober-St.-Veit, Kettenbrückengasse, Friedensbrücke, persistă. Pe linia U6, cele mai multe din fostele clădiri ale stațiilor de tramvai, concepute între anii 1894 - 1900 de către arhitectul Otto Wagner, sunt la fel ca înainte. Metroul vienez are trei tipuri de material rulant. Liniile de metrou U1, U2, U3 și U4 au două tipuri de material rulant: Vechile tipuri U/U1/U2 (introduse în 1972) și noile tipuri
Metroul din Viena () [Corola-website/Science/317674_a_319003]
-
Pentru prima dată, "Pietà" a fost găzduită la capelă Santa Petronilla, un mausoleu român aflat lângă transeptul sudic al bazilicii Sfanțul Petru, pe care cardinalul o alesese drept capelă unde vor avea loc funerariile sale. Capelă a fost demolată de către arhitectul Donato Bramante în timpul reclădirii bazilicii. Conform spuselor lui Giorgio Văsari, la scurtă vreme după instalarea "Pietà" în capelă, Michelangelo a auzit unele remarci cum că ar fi lucrarea unui alt sculptor, Cristoforo Solari, nu a sa. De supărare, Michelangelo a
Pietà (Michelangelo) () [Corola-website/Science/317701_a_319030]
-
al Quattrocento-ului din Italia de Nord. Însemnată este contribuția sa la crearea spațiului compus în perspectivă. Primele mărturii despre viața artistului se datorează lui Giorgio Vasari, care îi pomenește anul nașterii în ""Viața celor mai iluștri pictori, sculptori și arhitecți"" din 1550. Conform istoricului florentin, Andrea a fost fiul unui tâmplar cu numele Biagio de pe Isola di Craturo și a dat dovadă încă din copilărie de un talent deosebit la pictură și desen. Mantegna a fost, începând cu anul 1441
Andrea Mantegna () [Corola-website/Science/317681_a_319010]
-
Castelul a fost construit în anul 1696, pentru Sophie Charlotte de Hanovra, soția lui Frederic al III-lea, Prinț Elector de Brandenburg, ca reședință de vară. Pe atunci era situat la 7 km de Berlin. Prințul l-a însărcinat pe arhitectul Johann Arnold Nehring cu construirea lui, dar acesta moare la câteva luni de la începerea lucrărilor. Munca lui fiind continuată de Martin Grünberg. Castelul era pe atunci mult mai mic. El a fost extins spre sud de Andreas Schlüter. După încoronarea
Castelul Charlottenburg () [Corola-website/Science/318080_a_319409]
-
se regăsesc în lucrările lui Pappus din Alexandria (secolul al IV-lea d.Hr.) care, referindu-se la rezultatele lui Apoloniu din Perga, introduce conceptul de raport anarmonic. Studiul geometriei proiective este reluat mai târziu de către matematicieni ca Pascal sau arhitecți ca Gérard Desargues în secolul al XVII-lea, ca acest domeniu să fie teoretizat și predat în școli la sfârșitul secolului al XVIII-lea de către Gaspard Monge. Jean-Victor Poncelet, prin lucrarea sa, "Traité des propriétés géométriques des figures", conferă un
Geometrie proiectivă () [Corola-website/Science/318095_a_319424]
-
(n. 28 iunie 1871, București - d. 29 septembrie 1928, București) a fost un arhitect român. Fiul lui Dumitru Berindey (1832-1884), arhitect și ministru al Lucrărilor publice în Cabinetul Ion Ghica (1870-1871) și al Anei (1849-1931), născută Slatineanu, a început studiile în București, frecventând pentru scurtă vreme cursurile Școlii de poduri și șosele. În 1887
Ion D. Berindey () [Corola-website/Science/318236_a_319565]
-
(n. 28 iunie 1871, București - d. 29 septembrie 1928, București) a fost un arhitect român. Fiul lui Dumitru Berindey (1832-1884), arhitect și ministru al Lucrărilor publice în Cabinetul Ion Ghica (1870-1871) și al Anei (1849-1931), născută Slatineanu, a început studiile în București, frecventând pentru scurtă vreme cursurile Școlii de poduri și șosele. În 1887, Ion D. Berindey a plecat la Paris
Ion D. Berindey () [Corola-website/Science/318236_a_319565]
-
publice în Cabinetul Ion Ghica (1870-1871) și al Anei (1849-1931), născută Slatineanu, a început studiile în București, frecventând pentru scurtă vreme cursurile Școlii de poduri și șosele. În 1887, Ion D. Berindey a plecat la Paris, unde a frecventat cursurile arhitectului Duray, iar în 1889 a fost admis la Școala Națională Superioară de Arte Frumoase, Secția de Arhitectură. Aici i-au fost profesori Charles Girault, Honoré Daumet, Pierre Esquié. În 1897 a obținut diploma de arhitect oferită de guvernul francez, întorcându
Ion D. Berindey () [Corola-website/Science/318236_a_319565]
-
Paris, unde a frecventat cursurile arhitectului Duray, iar în 1889 a fost admis la Școala Națională Superioară de Arte Frumoase, Secția de Arhitectură. Aici i-au fost profesori Charles Girault, Honoré Daumet, Pierre Esquié. În 1897 a obținut diploma de arhitect oferită de guvernul francez, întorcându-se în țară în același an. Reîntors în țară, Ion D. Berindey a devenit unul din promotorii proeminenți ai stilului arhitectural neo-românesc. Numeroase clădiri de patrimoniu din București au fost proiectate de Berindey, care a
Ion D. Berindey () [Corola-website/Science/318236_a_319565]
-
în același an. Reîntors în țară, Ion D. Berindey a devenit unul din promotorii proeminenți ai stilului arhitectural neo-românesc. Numeroase clădiri de patrimoniu din București au fost proiectate de Berindey, care a fost unul dintre cei mai prolifici și faimoși arhitecți români din prima jumătate a secolului al 20-lea. În perioada iunie 1899 - 29 martie 1901 Ion D. Berindey a fost arhitect-șef al Serviciului Tehnic al Ministerului Afacerilor Interne. Între 14 decembrie 1900 - 11 ianuarie 1905 și între 22
Ion D. Berindey () [Corola-website/Science/318236_a_319565]
-
patrimoniu din București au fost proiectate de Berindey, care a fost unul dintre cei mai prolifici și faimoși arhitecți români din prima jumătate a secolului al 20-lea. În perioada iunie 1899 - 29 martie 1901 Ion D. Berindey a fost arhitect-șef al Serviciului Tehnic al Ministerului Afacerilor Interne. Între 14 decembrie 1900 - 11 ianuarie 1905 și între 22 martie 1916 - 23 ianuarie 1919 a fost ales vicepreședinte al Societății Arhitecților din București. La 1 august 1905 i-a fost încredințată
Ion D. Berindey () [Corola-website/Science/318236_a_319565]
-
iunie 1899 - 29 martie 1901 Ion D. Berindey a fost arhitect-șef al Serviciului Tehnic al Ministerului Afacerilor Interne. Între 14 decembrie 1900 - 11 ianuarie 1905 și între 22 martie 1916 - 23 ianuarie 1919 a fost ales vicepreședinte al Societății Arhitecților din București. La 1 august 1905 i-a fost încredințată direcțiunea Expoziției Generale Române din 1906, fiind numit inspector general al lucrărilor din Câmpul Filaretului, când a fost înființat și Parcul Carol I. Pentru Expoziția Generală Română din 1906, I.D.
Ion D. Berindey () [Corola-website/Science/318236_a_319565]
-
Dacica” a lui Traian, „Getica ” a medicului acestuia, Criton, care l-a însoțit în Dacia, scrierile lui Dios Crysostomos, etc.. Columna lui Traian, monument ridicat la Roma, în forumul lui Traian a fost inaugurată la 12 mai 113 fiind opera arhitectului Apollodor din Damasc. Este o creație originală a artei romane de la începutul sec. II, prezentând totodată un deosebit interes ca izvor istoric. Cauzele războaielor dacilor cu romanii sunt diverse. Istoricii moderni au presupus numeroase cauze posibile, cum ar fi bogățiile
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]