16,803 matches
-
română. Iată răspunsul lui Kogălniceanu: "Puteți să ne zdrobiți, dar nu ne veți dezarma niciodată". Bismarck, stînjenit, a dezaprobat comportamentul rușilor, iar R. Poincaré, prieten al Rusiei, spunea: Mi se face rușine cînd mă gîndesc cum ați fost obligați să cedați Basarabia ca să vă cumpărați libertatea"20. Orice s-a întîmplat de atunci încoace nu a întărit încrederea românilor în vecinul lor de la răsărit. Iorga credea în dictonul lui Napoleon că politica externă a unei țări este determinată de geografia ei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la curent cu situația. Cu cîteva luni înainte de răscoală, a scris un articol cutremurător: Nu lăsați țăranul la vedere, ascundeți-l!176. Unii din corespondenții lui au fost martori la scene în care poliția îi obliga pe țărani să-și cedeze în tren locurile (pentru care plătiseră) în favoarea unor persoane din clasele superioare 177. Tot ei îl informaseră pe Iorga asupra abuzurilor lui Mochi Fischer pe pămînturile stăpînite de acesta mult înainte de răscoala ce avea să izbucnească în locurile acelea 178
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
maghiară, Iorga și-a exprimat indignarea față de "absurditatea idealului maghiar al unui stat exclusiv maghiar, pe care acești grofi feudali, cîțiva magistrați megalomani și evreii încearcă să-l instituie atacînd ultima redută a naționalismului românesc, Biserica Unită Română." Vaticanul a cedat presiunilor, numind la Hajdùdorog un episcop ungur, ceea ce Iorga considera că însemna deznaționalizare forțată. Capii Bisericii Unite Române nu au fost consultați; studenții români de la Seminarul Teologic din Oradea erau exmatriculați dacă vorbeau românește, iar Blajul urma să se cheme
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
V. Madgearu, I. Mihalache sau Brătienii), au fost prezentați într-o lumină nefavorabilă în biografia lui Iorga în ceea ce privește rolul lor în aceste negocieri 108. Prin primăvara lui 1918 a fost semnat un tratat de pace. Dobrogea de Sud a fost cedată Bulgariei și fîșii strategice întinse din lanțul carpatic au revenit Ungariei. Noul guvern de la București, sub conducerea lui Alexandru Marghiloman (după toate indiciile), era la fel de convins de victoria Aliaților ca și Iorga; încheiaseră acest tratat de pace ca un fel
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
curînd le îndeplinește pînă la capăt". Iorga și-l amintea pe profesorul său A. D. Xenopol diferențiind activitățile istorice, literare și politice". "Eu nu văd nici o discrepanță între ele". După care urma: Cred că în societatea noastră încă nestabilizată, unde oamenii cedează unui entuziasm ieftin pentru unire în căutarea unor recompense materiale ieftine și ușor de obținut de la viață, istoricul nu trebuie să uite să le amintească tot timpul de tradițiile naționale, să poarte mărturie în țările străine despre unitatea națiunii noastre
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aproape ultima persoană căreia Brătianu i-ar fi făcut publicitate gratuită invitîndu-l să facă parte din delegația română. La Conferința de Pace s-a declanșat disputa dintre România și Iugoslavia asupra Banatului. În 1916, Antanta, supusă unor presiuni puternice, a cedat României întregul Banat, ca preț al intrării ei în război. Mai multe variante de granițe au fost prezentate delegației române la Versailles. Cea franceză și cea engleză erau cele mai favorabile revendicărilor românilor, granițele propuse de americani erau mai puțin
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
erau foarte aproape de realizarea unei fuziuni cu Maniu. Argetoianu chiar a formulat un acord intitulat "cele zece puncte ale fuziunii". Au existat conflicte de personalitate între Iorga și Maniu: urma oare ca Iorga să devină președintele partidului? (Maniu i-a cedat la un moment dat președinția, apoi și-a retras oferta). Urmau să fie doi președinți ai partidului? Erau dispute și în privința "Neamului românesc"201. Plus că a ieșit la iveală ura lui Iorga față de Stere. Toate acestea au domolit entuziasmul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să dispară? Este oare înfrîngerea definitivă? Nu!... Orice s-ar întîmpla, flacăra rezistenței franceze nu trebuie să se stingă și nu se va stinge!... Franța a pierdut bătălia, dar Franța nu a pierdut războiul! Guvernanții de circumstanță au putut capitula, cedînd panicii, uitînd de onoare și lăsînd țara pradă servituții. Cu toate acestea, nimeni nu este pierdut. Nimic nu este pierdut, pentru că războiul acesta este un război mondial"6. În ultimă instanță, Charles de Gaulle (și Iorga!) vor fi cei reabilitați
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
atît9. Ultimatumul sovietic era concis și lipsit de echivoc, reclamînd transferarea teritoriului în cel mai scurt timp. Așa cum le-a spus Iorga alor lui, la Consiliul de Coroană fuseseră prezente toate "somitățile" regimului. Regele și majoritatea celorlalți au hotărît să cedeze. Potrivit șefului Statului Major, generalul F. Țenescu, care a explicat că România nu avea o aviație militară care să merite acest nume, nu exista nici o șansă de rezistență. În acest moment, a avut loc un schimb de cuvinte între Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
umplea inimile oamenilor. România pierduse în două luni mari teritorii în care majoritatea locuitorilor erau români. În ziua de 30 august nu era ceva neobișnuit să vezi oameni plîngînd pe străzile Bucureștiului. Starea de spirit era revoluționară. Sistemul politic care ceda o treime din teritoriu fără să tragă un foc de armă lăsînd milioane de români pradă unui jug străin (căci un jug avea să fie și încă unul dintre cele mai oneroase), sistemul acela trebuia să plece de la putere! O
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din perioada respectivă relatau o altă versiune. Doamna Liliana și alții își amintesc cît de mult ura Iorga toate acestea; le considera "stupide! Mai mult decît stupide, inutile!" Totul s-a făcut fără știrea lui Iorga. El nu voia să cedeze sub presiune. Mircea îi asigura mereu pe membrii familiei sale că "nici un fir de păr de-al tatei nu va fi atins sau clintit din loc!" ( Datorită legăturilor lui cu legionarii). În timp ce Mircea dădea asigurări că nici un fir de păr
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui Bush față de reformele democrate din această regiune l-a ajutat pe Gorbaciov să creadă că "lăsînd lucrurile să meargă (acolo) de la sine", URSS-ul nu se predă în fața Americii în Războiul Rece. Astfel, atît Bush cît și Gorbaciov au cedat elegant în fața... naționalismului 4. Să ținem minte toate aceste fapte și să punem un moratoriu pe automulțumirea noastră față de decesul Yaltei. Izbucnirile noastre de indignare față de evenimentele din Balcani sînt totodată sintetice. Statele Unite și Occidentul n-ar fi trebuit și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a acestuia și a Magdei Lupescu 58 Așa cum își amintea dna Liliana Pippidi-Iorga, Profesorul Iorga nu voia să poarte acest veșmînt fascist ridicol. Călinescu l-a amenințat că-i va confisca biblioteca la care ținea atît de mult. Iorga a cedat și a îmbrăcat uniforma împotriva voinței sale. A doua zi s-a întîlnit cu jurnaliștii îmbrăcați în uniformele propriei lor corporații. "Purtați uniforme noi, dar aveți încă vechile voastre standarduri morale și profesionale" le-a spus el 59 Roberts, op. cit
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fie expediate În regiuni prielnice. „Epurarea etnică” a existat așadar Înainte ca termenul să fie inventat - și ea nu a suscitat nici pe departe jena sau dezacordul unanim. Excepția, ca de obicei, era Polonia. Rearanjarea geografică a Poloniei (care a cedat Uniunii Sovietice 179.000 de kilometri pătrați la est și a fost recompensată cu 104.000 de kilometri pătrați În teritorii germane de mai bună calitate, la est de râurile Oder și Neisse) a fost spectaculoasă și a avut numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai ales printre cei cu vederi de stânga) ipoteza că o potențială renaștere a fascismului În Europa avea să Înceapă la țară. Chestiunea agrară avea așadar două fațete: prin ameliorarea situației economice a țărănimii, se evita pericolul ca ea să cedeze tentației autoritariste. Primul obiectiv fusese deja atacat imediat după primul război mondial printr-o serie de reforme agrare - mai ales În România și Italia, dar, Într-o oarecare măsură, cam peste tot. Scopul lor a fost redistribuirea marilor proprietăți și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În război, francezii s-au mulțumit să voteze În 1946 pentru Înlocuirea celei de-a Treia Republici cu a patra. Asemenea Legii Fundamentale a Germaniei din 1949, Constituția celei de-a Patra Republici Încerca să elimine riscul ca francezii să cedeze cântecului de sirenă autoritarist sau cezarist - aspirație ce urma să se dovedească a fi total nerealistă... Adunările provizorii sau constituante care au promulgat aceste constituții postbelice au propus referendumuri populare pe teme controversate și au votat reforme instituționale majore, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
trimite nici o delegație la Paris. „Participarea cehoslovacă ar fi interpretată ca o dezmințire a prieteniei cu Uniunea Sovietică și cu restul aliaților noștri. De aceea, guvernul a decis În unanimitate că nu va fi prezent la această conferință.” De ce au cedat cehii? Vecinii lor unguri și polonezi, cârmuiți deja de comuniști sub ochiul grijuliu al Armatei Roșii, nu puteau decât să urmeze „indicațiile” sovietice. Dar În Cehoslovacia, Armata Roșie plecase de mult și comuniștii nu dețineau Încă monopolul puterii. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cârmuiți deja de comuniști sub ochiul grijuliu al Armatei Roșii, nu puteau decât să urmeze „indicațiile” sovietice. Dar În Cehoslovacia, Armata Roșie plecase de mult și comuniștii nu dețineau Încă monopolul puterii. Cu toate acestea, Masaryk și colegii lui au cedat la primul semn de nemulțumire din partea lui Stalin. Dacă partidele necomuniste din Cehoslovacia ar fi insistat pentru acceptarea Planului Marshall, ele ar fi avut de partea lor majoritatea populației (inclusiv numeroși comuniști cehi), iar aplicarea voinței lui Stalin ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Stalin, ceea ce părea logic, din moment ce Armata Roșie avea de departe rolul cel mai important În lupta cu Hitler. Din același motiv, când Churchill a negociat cu Stalin la Moscova, În octombrie 1944, celebrul „acord procentual”, el nu făcea decât să cedeze dictatorului sovietic teritorii pe care acesta avea să pună mâna oricum. În acest acord, schițat În grabă de Churchill și Întins peste masă lui Stalin, care „a bifat cu un creion albastru ”, controlul asupra Iugoslaviei și Ungariei era Împărțit În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
precedentă), cât și interesul lui Stalin pentru capitala Germaniei. Prin urmare, În Germania și În Cehoslovacia (unde armata americană a avansat inițial până la 27 de kilometri de Praga și a eliberat regiunea Pilsen din vestul Boemiei numai pentru a o ceda În scurt timp Armatei Roșii), linia ce separa viitoarea Europă „Vestică” de cea „Estică” a picat mai la vest decât sugera rezultatul luptelor. Dar numai cu puțin: oricât ar fi avansat generalul Patton sau generalul Montgomery, rezultatul final nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dreptul să stăm cu mâinile În sân când poporul bulgar lupta să strivească năpârca”. Dacă În Bulgaria partidul profita de o rusofilie străveche 1, În România poziția comuniștilor era și mai precară. Deși Uniunea Sovietică a restituit României nordul Transilvaniei (cedat sub presiune Ungariei În 1940), Stalin nu intenționa să returneze Basarabia sau Bucovina, ambele incluse În URSS, și nici sudul Dobrogei, alipit acum Bulgariei. Prin urmare, comuniștii români erau constrânși să justifice pierderi teritoriale semnificative, așa cum În perioada interbelică fuseseră
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sa principală era „să mențină controlul efectiv În mâinile delegațiilor naționale... pentru a Împiedica secretariatul (sau un președinte «independent») să acționeze de unul singur... Nici nu se pune problema ca organizația să dea ordine membrilor individuali”. Reticența britanică În a ceda câtuși de puțin controlul național era evident incompatibilă cu rolul CECO, așa cum Îl Înțelegea Monnet. Marea Britanie vedea În Comunitate Începutul unei ingerințe continentale În afacerile insulare, cu implicații pe cât de neclare, pe atât de periculoase. Explicând refuzul Marii Britanii de a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a crimelor naționaliste. El și grupul său („Grupul Trădător de Spionaj și Sabotaj al lui Traicio Kostov”) au fost acuzați În decembrie 1949 de colaborare cu mișcarea fascistă antebelică, spionaj pentru serviciile secrete britanice și conspirație cu Tito. După ce a cedat În cele din urmă sub tortură și a semnat „confesiunea” În care se recunoștea vinovat, Kostov a refuzat În fața Curții să pronunțe textul prestabilit, a retractat public declarațiile smulse de anchetatori și a fost târât afară din sală În timp ce protesta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
colaboraseră strâns la epurarea din ultimii trei ani a colegilor lor: dacă secretarul general era pus sub acuzație, Gottwald Însuși putea fi la rând. Dar sovieticii au insistat, prezentând dovezi false ale legăturilor lui Slánský cu CIA, iar Gottwald a cedat. La 23 noiembrie 1951 Slánský a fost arestat; i-au urmat, În câteva zile, comuniștii evrei de marcă aflați Încă În libertate. Serviciile secrete și-au propus apoi să obțină confesiuni și „dovezi” de la numeroșii lor prizonieri pentru a construi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reali sau Închipuiți. După 1947, pe măsură ce apartenențele politice și intelectuale se anchilozau, Camus a Început să se Îndoiască din ce În ce mai mult de buna-credință a aliaților săi politici - dubii pe care le-a Înăbușit inițial, din reflex, dar și de dragul unității. A cedat În iunie 1947 controlul asupra ziarului Combat, fiindcă nu mai avea certitudinea politică sau optimismul din 1944. În romanul Ciuma, publicat În același an, era clar că autorul nu mai Împărtășea neîndurătorul realism politic al companionilor săi. Tarrou, unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]