18,350 matches
-
din niște cărți pe care alți oameni nu le pricep și nu le știu citi.” După ce absolvă „școala de solomonărie”, acești vrăjitori primesc „Cartea solomonarului”, plină de descântece, cu ajutorul cărora pot lega cu frâul și călări prin văzduh pe balaurii norilor. Numiți În descântece „dușmanii creștinilor”, solomonarii sunt respectați și temuți de țăranii români, pentru că „ei stăpânesc vânturile și norii, se duc unde le e voia, Încăle când pe balauri, care Îi duc sus În văzduh. Când le vine pofta, stârnesc
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
solomonărie”, acești vrăjitori primesc „Cartea solomonarului”, plină de descântece, cu ajutorul cărora pot lega cu frâul și călări prin văzduh pe balaurii norilor. Numiți În descântece „dușmanii creștinilor”, solomonarii sunt respectați și temuți de țăranii români, pentru că „ei stăpânesc vânturile și norii, se duc unde le e voia, Încăle când pe balauri, care Îi duc sus În văzduh. Când le vine pofta, stârnesc norii sau Îi Împrăștie, porun cesc vremii rele să se oprească deasupra unui ținut și să zdrobească cu grindina
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Numiți În descântece „dușmanii creștinilor”, solomonarii sunt respectați și temuți de țăranii români, pentru că „ei stăpânesc vânturile și norii, se duc unde le e voia, Încăle când pe balauri, care Îi duc sus În văzduh. Când le vine pofta, stârnesc norii sau Îi Împrăștie, porun cesc vremii rele să se oprească deasupra unui ținut și să zdrobească cu grindina bucatele de pe câmp ale oamenilor, prăpădindu-le câteodată și vitele” <endnote id="(161, pp. 104-105 ; 35, pp. 141-148 ; 14, pp. 166-259 ; 578
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
semn Îi lasă numai papucii În urma lui. Aici apoi rămâne șapte ani, dar nu e singur, căci mincinoși sunt destui. Unii Însă nu vreau să rămână acolo, se Îndărătnicesc sau prin șiretenie vreau să scape ; pe aceștia „Îi risipește” balaurul [norilor], Îi lasă calici ori chiar morți (credință din Bucovina ; <endnote id="cf. 35, p. 146"/>). De sărbătorile jidovești trebuie să ploaie. Atunci când jidovii s-adună și intră la cușcă, se pun pe rugăciuni și nu mănâncă decât pască plămădită cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
altfel decît Ibrăileanu. Ne-a încîntat totuși, dar nu ne uimea ca Ibrăileanu. L-am primit în sufletul nostru cu toată simpatia, dar noi nu puteam intra într-al lui. Era nespus de individualist, suspicios. Era un munte inaccesibil, din cauza norilor care-l învăluiau din toate direcțiile. Nu vedeam nici o cărare să-i ajungem în vîrf. Cînd și-a desfășurat celelalte cursuri: Poezia lucrurilor , Romantismul european , Impresii asupra literaturii spaniole se îndepărta treptat de noi, deși niciodată nu uita literatura noastră
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
coborâre vertiginoasă, parcă într-o competiție de viteză cu un adversar nevăzut. Din când în când câte o camionetă prăfuită apare din direcția opusă, moment în care ambele încetinesc cu scrâșnet de frâne, apoi trec unul pe lângă celălalt într-un nor de praf, aproape atingându-se dar păstrând o viteză respectabilă. Privesc în jur la restul călătorilor majoritatea moțăie sau discută impasibil, fără să dea atenție faptului că ne îndreptăm ca un bolid spre hăul fără fund. Respir adânc și reflectez
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
depista că mesajul nu este pozitiv. Alfonso privește flacăra în șoc, apoi îmi spune cu voce egală: „Dacă pleci mâine ai să ai un accident rău pe drumul de întoarcere și cei dragi ție vor plânge. Ai intrat într-un nor de energie rea.” Rămân fără cuvinte și după un timp întreb pierit cum pot evita norul de energie rea. Îmi răspunde că trebuie să rămân liniștită, fără să mă urc în niciun autovehicul și fără să ies la șosea, timp
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
egală: „Dacă pleci mâine ai să ai un accident rău pe drumul de întoarcere și cei dragi ție vor plânge. Ai intrat într-un nor de energie rea.” Rămân fără cuvinte și după un timp întreb pierit cum pot evita norul de energie rea. Îmi răspunde că trebuie să rămân liniștită, fără să mă urc în niciun autovehicul și fără să ies la șosea, timp de șapte zile. După care, va trebui să mai întrebăm spiritele. Contemplez perspectiva de a rămâne
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
că nu par să se uite la drum dar mai și accelerează ca nebunii, de regulă în curbe periculoase). Nu știu ce să răspund, decât că am decis că voi pleca pentru a-mi continua călătoria spre Peru. Nu simt nimic din norul negru care aparent mă înconjoară, în schimb simt puternic că este timpul să-mi iau rămas-bun de la Chiguilpe. Mă conduc cu toții la autogară, ne îmbrățișăm, promit să păstrez legătura și mă urc ciudat de liniștită în autobuzul de Quito. Posibilitatea
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
marele public pe care vrea să-l impresioneze. Dacii e o continuă demonstrație de forță : Cotizo, tînărul care a fost ales ca jertfă pentru Zamolxe (și e fiul lui Decebal însuși), stînd întins pe o lespede, aproape de Sfinx, sub un nor vinețiu, cu puțin înainte de a fi aruncat în sulițe ; dacii sărbătorind sacrificiul în felul lor sălbatic ; generalul Fuscus decimîndu-și legiunea înfrîntă. Demonstrația nu mai pare atît de convingătoare cum putea să i se pară unui spectator de atunci, dar lipsa
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
an, și a știut să se apropie de sufletele noilor veniți. Muzica a fost la ea acasă. S-a cântat extraordinar. Nu am cuvinte să mă exprim. Pe lângă corurile frumoase, imnurile cântate cu sala au fost încântătoare. În special ,,Printre nori de osanale” și ,,El vine iar”, imn cântat atât pe limba lor maternă cât și pe românește, alternativ (Cântareaîn anexa de la sfârșitul cărții). Acum, după bucuria evenimentului, e liniște la Filadelfia... Dar nu va dura mult. Cele 40 de suflete
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
rămâne lângă Domnul. Mi-au trimis scrisori, mesaje, telefoane și chiar m-au vizitat. M-am liniștit atunci când am primit câteva rânduri pe care le voi prezenta mai jos, intitulate: NU TE LĂSA ÎNVINS! - Când cerul tău este închis și nori negri amenință cu o ploaie torențială și simți că nu ai un acoperământ... - Amintește-ți că dincolo de nori este un soare care încă mai strălucește și nu va întârzia să se arate și să-și împrăștie razele sale. - Amintește-ți
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
am primit câteva rânduri pe care le voi prezenta mai jos, intitulate: NU TE LĂSA ÎNVINS! - Când cerul tău este închis și nori negri amenință cu o ploaie torențială și simți că nu ai un acoperământ... - Amintește-ți că dincolo de nori este un soare care încă mai strălucește și nu va întârzia să se arate și să-și împrăștie razele sale. - Amintește-ți că după furtună, întotdeauna lucrurile se calmează! - Când crezi că ai pierdut totul, deoarece vezi doar ruină în jurul
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
9: 12-17: “Și Dumnezeu a zis: “Iată semnul legământului pe care-l fac între Mine și voi, și între toate viețuitoarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci: curcubeul Meu, pe care l-am așezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine si pământ. Când voi strânge nori deasupra pamântului, curcubeul se va arăta în nor; și Eu Îmi voi aduce aminte de legământul dintre Mine și voi, și dintre toate viețuitoarele de
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
și voi, și între toate viețuitoarele care sunt cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci: curcubeul Meu, pe care l-am așezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine si pământ. Când voi strânge nori deasupra pamântului, curcubeul se va arăta în nor; și Eu Îmi voi aduce aminte de legământul dintre Mine și voi, și dintre toate viețuitoarele de orice trup; și apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească orice făptură
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
cu voi, pentru toate neamurile de oameni în veci: curcubeul Meu, pe care l-am așezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine si pământ. Când voi strânge nori deasupra pamântului, curcubeul se va arăta în nor; și Eu Îmi voi aduce aminte de legământul dintre Mine și voi, și dintre toate viețuitoarele de orice trup; și apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească orice făptură...” Și eu sunt o făptură a acestui pământ
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
alții încă n-au aflat-o Sau poate că, mânați de pofta firii, Au răstignit-o și-au abandonat-o. Noi să rămânem totdeauna treji Păzind Betelul ca pe o comoară Până când Domnul, ce-a creat Betelul, Va reveni pe nori, a doua oară. Azi, stând în umbra crucii lui Hristos, Să facem legământul înc-o dată, Să facem juruințe de dreptate, De dragoste și inimă curată, Și să dorim ca viața de credință Să ardă-n răsărit, nu în apus, Ca
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
rogi să vină în sat, până la mine. Vii și tu cu Maria și să facem actele așa cum am hotărât. A doua zi lucrurile s-au desfășurat așa cum le stabiliseră în casa bătrânească, actele au fost oficializate în scurtă vreme, dar norii necazurilor se adunaseră la orizont amenințând să se prefacă în furtună. Ruxanda fiind din ce în ce mai vlăguită de boală, în scurtă vreme a răposat. Fetele ei, speriate că ar fi avut o boală molipsitoare, nu au catadixit să vină ca să pregătească pentru
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ce scotea două fuioare de aburi pe nări. Se trezi, sări din pat repede și bău două guri dintr-o fiertură de mac după care reuși să adoarmă fără vise urâte. Când se trezi, soarele răsărise și razele luminau un nor ce parcă îl apăsa în jos. Marița gândește iute ce treburi vor mai face azi. în primul rând trebuiau să isprăvească prășitul „deal doilea” la porumbul de la Poarta Lipovei. Bărbatu-său plecase cu vitele la cireadă iar feciorii, Gheorghe și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și colăceii ce se împart la înmormântare. De altfel Costache se înțelesese cu cumnatul Vasile Cocuz care lucra la primăria din Cursești-Deal și l-a chemat la telefonul din Pungești. Nici nu trecuseră bine de moara lui Marcopol și din norii deși începură să cearnă fulgi mari, de zăpadă, parcă ar fi fost lacrimi înghețate. Maria privea cu tristețe fulgii cum se legănau în vânt și-și căutau parcă locul unde să se așeze. Nu era frig; între timp ajunseseră la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ei, ca să supravegheze lucrurile din căruță, nu cumva să se piardă ceva pe drum, când treceau peste vreun hop sau vreo groapă . Emilia privea cu ochii triști dealurile Pungeștiului, pădurea lui Jac Marcopol, islazurile și pădurea statului. Soarele reapăruse printre norii ce se fugăreau, parcă ușurați de povara fulgilor pe care îi sloboziseră pe pământ. Razele luminau Valea Racovei, Valea Gârcenilor, a Dumbrăvenilor precum și dealurile Bogdanei spre pădurea Haragoja. Gândurile Emiliei se învârteau într-un vârtej amețitor. „Bunica, Dumnezeu s-o
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu mama, striga de zor. Cu sprinteneala copilului, ce eram, dau fuga la poartă, curios să aflu ce vrea vecina. N-am făcut nici douăzeci de pași spre poartă, că în urmă aud un bubuit înfundat urmat de un uriaș nor de praf... Căzuse tocmai peretele în jurul căruia mă aflam și eu fusesem la un pas de a mi pierde viața și să nu mai ajung locatar al noii noastre case. Scăpasem teafăr din prima întâmplare primejdioasă vieții mele! În toamnă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mergeam pe drum pe lângă malul unui pârâu în care se reflectau razele soarelui, ce aluneca încet spre asfințit. După un timp oarecare ajung la Bârlad și pe același Bulevard Epureanu poposesc la locul unde știam că se află școala mea. Nori de praf se înălțau în văzduh și nu se vedea altceva decât praf înecăcios pe care simțeam că-l respir. Umblam orbește printre dărâmături și după un timp văd rămasă intactă partea din nordul școlii în care la parter se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
odihneau pe o serie de priveliști demne de cele mai frumoase ilustrate. Către asfințit soarele cobora apropiindu-se de unele înălțimi. Îmbătat de aceste priveliști, văd cu mirare cum spre vârfurile aproape golașe pe care mă aflam urcau spornic niște nori albi ca de vată. Acei nori s-au masat în jurul meu și al celor din jur și urcau tot mai sus. În acești nori de vată, care ne împresurau, stau și privesc un măreț și neuitat apus de soare în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
demne de cele mai frumoase ilustrate. Către asfințit soarele cobora apropiindu-se de unele înălțimi. Îmbătat de aceste priveliști, văd cu mirare cum spre vârfurile aproape golașe pe care mă aflam urcau spornic niște nori albi ca de vată. Acei nori s-au masat în jurul meu și al celor din jur și urcau tot mai sus. În acești nori de vată, care ne împresurau, stau și privesc un măreț și neuitat apus de soare în munți! Mă aflam atunci ca un
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]