17,360 matches
-
cea mai mare colonie din lume de petrel de furtună european ("Hydrobates pelagicus"), o păsare nocturnă migratoare. Numărul de păsări marcate atinge 30 000 de exemplare. Primii oameni care au venit aici au adus cu ei și animalele domestice, precum oile, vacile, caii, câinii și pisicile. Au eliberat și pești de apă dulce, ca păstrăvii și somonii, în lacuri. Acum există o creștere semnificativă în numărul iepurilor sălbatici, a șoarecilor și șobolanilor, aceștia din urmă aduși de diversele vapoare, în special
Insulele Feroe () [Corola-website/Science/300721_a_302050]
-
Insulele Feroe. Un periodic anual, "Fróðskaparrit", este publicat. Prin munca societății a fost înființată Universitatea Feroeză, Fróðskaparsetur Føroya. Mâncarea tradițională feroeză se bazează în principal pe carne, sos brun și cartofi și, în general, se folosesc puține legume proaspete. Carnea de oaie este baza a majorității felurilor de mâncare, una dintre gustările cele mai populare fiind "skerpikjøt", carne de oaie fezandată, uscată de vânt. Adăpostul de uscare, "hjallur", este o trăsătură comună în majoritatea caselor feroeze. Alte mâncăruri tradiționale sunt "ræstkjøt" (carne
Insulele Feroe () [Corola-website/Science/300721_a_302050]
-
tradițională feroeză se bazează în principal pe carne, sos brun și cartofi și, în general, se folosesc puține legume proaspete. Carnea de oaie este baza a majorității felurilor de mâncare, una dintre gustările cele mai populare fiind "skerpikjøt", carne de oaie fezandată, uscată de vânt. Adăpostul de uscare, "hjallur", este o trăsătură comună în majoritatea caselor feroeze. Alte mâncăruri tradiționale sunt "ræstkjøt" (carne fezandată de oaie), "ræstur fiskur" (pește fezandat), "havhestur" (specie de pescăruș). După sângerosul grindadráp (vânătoarea de balene), o
Insulele Feroe () [Corola-website/Science/300721_a_302050]
-
a majorității felurilor de mâncare, una dintre gustările cele mai populare fiind "skerpikjøt", carne de oaie fezandată, uscată de vânt. Adăpostul de uscare, "hjallur", este o trăsătură comună în majoritatea caselor feroeze. Alte mâncăruri tradiționale sunt "ræstkjøt" (carne fezandată de oaie), "ræstur fiskur" (pește fezandat), "havhestur" (specie de pescăruș). După sângerosul grindadráp (vânătoarea de balene), o specialitate este "grind og spik", balenă și grăsime. Peștele proaspăt apare deseori în dieta locală, alături de păsările de mare, precum papagalul artic și ouăle lor
Insulele Feroe () [Corola-website/Science/300721_a_302050]
-
ating acest stadiu de evoluție (agricultură și mod de viață sedentar) aproximativ 4500 î.Hr. Se folosește termenul de 'Formative' în arheologia americană. Agricultura neolitică timpurie se rezumă la un număr limitat de plante, iar domesticirea animalelor se rezumnă doar la oi si capre.Cu aproximativ 7000 ani î.Hr. începe domesticirea vacilor și porcilor, stabilirea unor așezări permanente și producerea ceramicii. Nu toate aceste caracteristici ale neoliticului au apărut în aceeași ordine peste tot în lume. De exemplu, societățile neolitice din Orientul
Neolitic () [Corola-website/Science/300748_a_302077]
-
mult spre nord, cuprinzând și nordul actualei comune Gura Teghii. Comuna Goidești avea 1370 de locuitori ce trăiau în 312 case; în ea funcționau 4 mori de apă, 3 pive, 2 dârste, o cășerie la Viforâta, 4 stâne mari de oi și 2 biserici. În 1925, comuna Brăești avea aceleași trei sate, și în plus cătunul Piatra, comuna având o populație de 1798 de locuitori. În același timp, comuna Goidești avea satele Brătilești (noua reședință), Fundata, Goidești, Ivănețu, Plaiu Nucului, Ploștina
Comuna Brăești, Buzău () [Corola-website/Science/300798_a_302127]
-
Gura Teghii este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Furtunești, Gura Teghii (reședința), Nemertea, Păltiniș, Secuiu, Vadu Oii și Varlaam. Se află în extremitatea nord-vestică a județului, la limitele cu județele și , în Munții Penteleu și Munții Vrancei. Comuna grupează mai multe sate de munte de pe malurile Bâscăi Roziliei, și ale afluenților ei, Bâsca Mare și Bâsca Mică
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
Aceste localități sunt, în ordine, din aval în amonte: Păltiniș, Furtunești, Nemertea, Gura Teghii, Varlaam, ultimul aflându-se în apropierea confluenței Bâscelor. Pe valea Bâscăi Mici, comuna mai are două sate foarte mici, izolate și aflate la altitudini mari: Vadu Oii și Secuiu. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Gura Teghii se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,88%). Pentru 2,12% din populație, apartenența
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
Priporului din orașul Nehoiu. De la Nemertea, drumul județean continuă spre Brăești, nefiind însă foarte practicabil. De la Nemertea, pe valea Bâscăi Roziliei, un drum comunal de 5,7 km duce la satele Gura Teghii și Varlaam. De la Varlaam, în satele Vadu Oii și Secuiu, și spre cabana de vânătoare de la pichetul Cocianu se poate ajunge doar pe drumuri forestiere. Cea mai apropiată stație de cale ferată este gara Nehoiașu, de pe calea ferată Buzău-Nehoiașu. Comuna este legată prin curse regulate care parcurg valea
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
unor sate astăzi dispărute (Lunca Pârciului, Roscoi, Argăsălești) devenite astăzi parte a altor sate. Alte așezări au fost întemeiate de oieri și țărani din sudul Ținutului Secuiesc (actualul județ Covasna), fie că au fost etnici români (ca în satul Vadu Oii) sau maghiari (ca în satul Nemertea). Proprietatea în devălmășie a moșnenilor a intrat în conflict cu cea a boierilor proprietari în zonă, din familiile Persescu, Borănescu și ulterior Maican, care au încercat în secolul al XIX-lea să dezvolte turismul
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
În secolul al XIX-lea, comuna era organizată ca punct de graniță, tineri din sate, împreună cu grăniceri recruți păzind granița cu Moldova (în 1855) la Furul Mare, Furul Mic, Mușa și Mușica, și cea cu Austro-Ungaria (în 1870) la Vadu Oii, Poiana din Cale, Balabanu, Valea Bălescului, Cocianu și Băltița. Tot la Cocianu a fost deschis și un punct de trecere a frontierei cu Austro-Ungaria, deschis traficului muncitorilor de la întreprinderea Göetz de la Nehoiu, muncitori cărora primăria le elibera permise de trecere
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
pronunțat, atunci apărând mai multe școli și, în 1938, căminul cultural. În 1931, satul Varlaam a fost trecut pentru prima oară în componența comunei Gura Teghii și tot atunci s-a certificat oficial apariția așezărilor forestiere montane Secuiu și Vadu Oii, aflate la acea vreme încă în componența comunei Goidești. La instaurarea regimului comunist, proprietățile au fost naționalizate, iar pământurile au fost colectivizate, formându-se „GAC Unirea”. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul Cislău al regiunii Buzău, și apoi
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
a fost inclusă în raionul Cislău al regiunii Buzău, și apoi (după 1952) al regiunii Ploiești; după aceea, în 1968, comuna a fost rearondată județului Buzău și înființată în forma actuală, cu satele Furtunești, Gura Teghii, Nemertea, Păltiniș, Secuiu, Vadu Oii și Varlaam. Turismul a intrat în declin, iar în anii 1980 organizația turistică de stat ONT vorbea doar despre unele perspective de construire a unei cabane pe vârful Penteleu și a unei păstrăvării. După ce a aflat detalii despre zonă la
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
unde se încearcă revitalizarea tradiției băilor în zer datând din perioada stațiunii antebelice. Pe lângă pensiunile private din Varlaam, Direcția Silvică Buzău a companiei de stat Romsilva întreține două cabane de vânătoare: cabana Coceanu, pe râul Bâsca Mare, și cabana Vadu Oii, pe Bâsca Mică. Denumirea comunei provine de la numele principalului său sat, denumit astfel după pârâul Tega. Toponimul "Tega" este considerat într-un articol de Gavril Fulgeriș a fi de origine dacă, cu sensul de "râpă", dar această ipoteză este infirmată
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
procurau de la Brașov. Cămășile purtate de localnici erau din cânepă, un brâu colorat de lână și un chimir; peste cămașă ei îmbrăcau vara laibărul (o vestă scurtă din dimie) și un suman scurt, iar iarna pieptare (bunde din blana de oaie, înfundate la piept și încheiate peste umar si la subsioară) și cojoace scurte pe sub sumanul scurt sau un suman lung peste care se încingeau. Legăturile cu Transilvania s-au manifestat și ele în ciuda izolării comunei, mocanii aducând din Brașov mintene
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
interes local. Nouă dintre acestea sunt situri arheologice: situl „La Huioabă” de la Sărata Monteoru, cel de la „Hula Pităresei” de la sud de satul Valea Puțului Merei, cel de la vest de satul Dealu Viei, cel de la Izvoru Dulce, cel de la Movila Drumul Oilor și cel de la Movila de la Baltă (ambele lângă Lipia), așezarea geto-dacică de pe Dealul Călugărului de lângă satul Merei, necropola din epoca migrațiilor de la sud de satul Ogrăzile, și amplul sit arheologic de la Nenciulești. Cinci sunt monumente de arhitectură: biserica de lemn
Comuna Merei, Buzău () [Corola-website/Science/300825_a_302154]
-
scutite, compensându-l cu munca pe care o fac. Satele repartizate pentru munca în topitorii erau Susțiu, Briheni și Sîrbesti. Daturile se făceau cu ocazia diferitelor sărbători, de Paști, de Crăciun. Dijma era percepută pentru stupi (1 din 10), pentru oi și porci (un porc din turmă). Obligațiile de lucru erau: secerat, cosit și caratul lemnelor. Cei din satele Briheni, Susțiu, Sîrbesti și cătunul Ursești, au obligații de a căra săptămânal cărbuni pentru topit fierul, căra lemne și ard cărbunii. Cine
Lunca, Bihor () [Corola-website/Science/300857_a_302186]
-
în primele documente de arhivă în anul 1712, document din care rezultă că era compusă numai din 6 familii. în anul 1713 apare cu 17 familii, având în posesie 26 de boi, 34 de vaci, un cal, 34 porci, 12 oi și unsprezece capre. Tot din același document reiese că erau 17 iobagi pe moșia familiei Telegdi. Nu rezultă din document dacă au mai fost și alte persoane. In anul 1719, satul Bălaia mai este evidențiat cu 10 iobagi, 6 boi
Bălaia, Bihor () [Corola-website/Science/300843_a_302172]
-
a Vuchii) Ocupații: Agricultură, cultivarea cerealelor: grâu și porumb. Cultivarea cânepii pentru producerea firelor necesare țesăturilor din cânepă(trama) și a celor din cânepă și bumbac (misir) Creșterea animalelor: vite cornute, pentru tracțiune, carne și lapte și caii, pentru tracțiune. Oile erau în număr mic și mai mult pentru carne. Din bătrâni se știe că erau oameni care coseau cojoace și bitusi din piele de oaie argăsita(dubita). Petrea lu’Visilic (d.1972) confecționa cușme și cojoace până în anii ‘50 Cea
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
bumbac (misir) Creșterea animalelor: vite cornute, pentru tracțiune, carne și lapte și caii, pentru tracțiune. Oile erau în număr mic și mai mult pentru carne. Din bătrâni se știe că erau oameni care coseau cojoace și bitusi din piele de oaie argăsita(dubita). Petrea lu’Visilic (d.1972) confecționa cușme și cojoace până în anii ‘50 Cea mai mare parte din suprafața de pământ se cultivă cu grâu.Seceratul grâului era o activitate la care participau toți membrii familiei. Legăturile de spice
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
În 1642 satul avea 20 de gospodării, iar în 1695 erau 18 familii și alte 13 case pustii. Un recensământ din anul 1721 consemnează în "Klein-Bistritz" 34 de gospodării, cu arături de 458 de găleți, 105 vite și 40 de oi. În 1750 erau înregistrate 42 de familii de sași, alte 12 văduve și 14 de români, cei mai mulți înregistrați ca păstori, adică fără seșii proprii. Satul înșirat de-a lungul pârâului Valea lui Tănase, cuprinde fronturi compacte cu case solide ridicate
Dorolea, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300874_a_302203]
-
feudal. Se cunoaște însă că, până la sfârșitul secolul al XV-lea, dările românilor stabilite la Dieta de la Turda din 1548 se limitau la quinquagessima ovium, ei fiind scutiți de alte dări. Administrația austriacă stabilește după 1598 dijma din porci și oi, iar dacă erau sub 10 capete se puteau răscumpăra în bani. Românii mai aveau de prestat obligații în muncă și de făcut daruri de sărbători . Stăpânirea otomană a simplificat sistemul de percepere a dărilor, introducând dările globale. O analiză demografică
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
Bălnaca este conscrisă împreună cu alte localități. În consecință am procedat la o împărțire a contribuabililor în funcție de numărul satelor cu care este menționată și după metodologia anterioarei situații ar rezulta, ipotetic, următorul tabel: Locuitorii satului se ocupau cu creșterea animalelor mici (oi, capre) și a albinelor, cultivau cereale (grâu, mei, porumb, orz mixt), dădeau dijma din miei, iezi și stupi, precum și din cereale, având posibilitatea de a răscumpăra o parte din dijmă în bani. De exemplu, în anul 1694 ei răscumpărau 142
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
floarea-soarelui. Din floarea-soarelui, în 1746 se obțin 380 buc, în 1753, 363 buc. Se creșteau animale mari, folosite la munca câmpului: boi, vaci și cai. Sătenii aveau 10 boi în 1713 la 1725 - 22, iar 1753 - 25. Mai creșteau porci, oi, capre, albine. Începe să apară o oarecare stratificare socială a populației, raportată la numărul de animale pe care le creșteau probabil și pentru comerț, așa cum este cazul din 1713 al lui Nicolae David, care avea 20 de oi, ori Săcară
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
creșteau porci, oi, capre, albine. Începe să apară o oarecare stratificare socială a populației, raportată la numărul de animale pe care le creșteau probabil și pentru comerț, așa cum este cazul din 1713 al lui Nicolae David, care avea 20 de oi, ori Săcară Gavril cu 20 de porci. O situație detaliată a inventarului gospodăriilor satului îl prezintă conscripția din 1713: Comparând datele conscripției din 1713 cu cea din 1753, aceasta din urmă dând numai inventarul global al animalelor și cerealelor, se
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]