18,714 matches
-
de lângă radio. Și în serile următoare, la fel. La Budapesta, evenimentele se succedau uluitor: Imre Nagy abolește sistemul partidului unic, cere neutralitate pentru Ungaria și, peste vreo două săptămâni, la 1 noiembrie, retrage țara din Pactul de la Varșovia. Asta umple paharul pentru ruși, care invadează cu trupele lor Ungaria și ocupă Budapesta, Imre Nagy se refugiază la ambasada Iugoslaviei și în locul său se instalează János Kádár, acesta justifică intervenția militară sovietică și întoarce țara pe făgașul ei comunist... Săptămâni cruciale pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
De fiecare dată lăutarii stăteau pregătiți undeva în apropiere și de fiecare dată tovarășul Cameniță îi chema: se uita încruntat pe sub sprâncenele stufoase la Novăceanu și ăsta pricepea fără nici un cuvânt. Repertoriul lăutarilor cuprindea exclusiv muzică populară, romanțe, cântece de pahar. Neapărat, totdeauna, trebuiau să fie prezente cele mai cunoscute soliste din zonă. Tov Cameniță cunoștea melodiile și adeseori le intona în felul său mormăit. La sfârșit, urca într-un dormitor anume amenajat, însoțit de cântărețe. Avea o bărbăție de taur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
privit pe băiat fără să se arate surprins sau deranjat de brusca și ciudata lui apariție. Biță încerca să-i explice ceva, dar nu reușea din pricina emoției și a efortului fizic epuizant. -Liniștește-te, trage adânc aer în piept, bea un pahar cu apă, așază-te pe un scaun! l-a învățat profesorul de latină pe Biță. După câteva minute, băiatul a fost în stare, în sfârșit, să lege cuvintele: -Tovarășe profesor, eu și prietenul meu Mircea, Mircea Popescu, am dat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
din piept. A aprins lumina, și-a dat seama că totul se petrecuse în vis, nu de-adevăratelea, și s-a mai liniștit. Și-a șters nădușeala cu dosul palmei bătătorite și s-a dus în bucătărie să bea un pahar cu apă. Apoi și-a luat bricheta și pachetul de țigări, a ieșit pe terasa casei și s-a așezat direct pe treptele de marmură de la intrare. Și-a aprins o țigară și a tras cu poftă fumul în plămâni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
orele 16,30. La orele 17,00, el apare în alte haine decât treningul albastru cu care venise din pușcăria rusocomunistă din Transnistria. Soția i-a pregătit cartofi prăjiți, prima masă în libertate a patriotului român Ilie Ilașcu. Bem un pahar de șampanie, adus de noi, cei veniți să-l vedem. Ilie Ilașcu abia reușește să guste din cartofi, că este sculat de la masă, asaltat de către ziariști, reporteri de televiziune, astfel că masa se amână. Mă întrebam unde au stat ascunși
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
După ce psihiatrul își termină discursul, confrații lasă capetele-n jos ca, și cum trebuie să-și amintească urgent un anume lucru, iar acesta întârzie. „Hai noroc, și când ne-o fi mai rău, ca acum să ne fie!“, zice ridicând paharul sculptorul de dinți și măsele. „Câtă dreptate poți să ai - spune chirurgul ridicând paharul -, hai să trăim!“ Torționarii morți tineri În anii de după război, unii intelectuali și-au oferit necondiționat serviciile rușilor. N-au spus: „O s-o omor și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să-și amintească urgent un anume lucru, iar acesta întârzie. „Hai noroc, și când ne-o fi mai rău, ca acum să ne fie!“, zice ridicând paharul sculptorul de dinți și măsele. „Câtă dreptate poți să ai - spune chirurgul ridicând paharul -, hai să trăim!“ Torționarii morți tineri În anii de după război, unii intelectuali și-au oferit necondiționat serviciile rușilor. N-au spus: „O s-o omor și pe mama, dacă mă puneți șef!“, dar era clar c-ar fi făcut-o. Mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care trebuie suportat. Noroc că fostul coleg al îngerului, cel care i se adresează cu „Mișu“, pune punctul pe i, și lașii, vânduții, impurii și invitații cu burți mari rămase de pe vremea lui Ceaușescu pot să-și umple din nou paharele. „Acum îmi dau eu seama - spune fostul coleg - de ce-și târa Mișu picioarele când muta de colo-colo reflectoarele și dispărea când îți era lumea mai dragă la WC sau la bufet. Lupta în felul său, integru, cu comunismul, întârzia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
km și 127,5 m. După ce a terminat, și-a dat seama că ar fi trebuit să scrie invers, dar comisia a fost mulțumită și s-a trecut la testul propriu-zis, care consta în adunări și scăderi de farfurii și pahare, cum ar fi „Dacă ai de spălat 11 farfurii și spargi două, câte ți se rețin din leafă?“. Vasile B. a scăzut 2 din 11 și răspunsul corect a fost 9, răspuns pe care comisia l-a punctat maxim, măsurându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
avea Vasile B. și-i dădeau întâlnire la un club gay -,a răspuns românește la toate în același fel: „Pe mă-ta, dobitocule“. Președintele comisiei i-a strâns mâna și l-a felicitat pentru doctorat. „Veți spăla cești, farfurii și pahare la bufetul companiei douăsprezece ore zilnic și veți fi plătit numai două, dar cu salariu occidental. Românii trebuie ajutați să se integreze, oricât de mult ne-ar costa asta.“ 832 516 de picături Trei zile la rând, m-am uitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
urinare de la bandă -, vă rog eu frumos, vorbiți mai pe ocolite, că mă abțin greu și vă stric treaba!“ „Chiar așa, bre - îl susține și contabila Stela -, suntem și femei p-acilea.“ Mofluz, însă și cumva consolat după al doilea pahar de țuică, domnul Milică trece direct la idei. „După părerea mea, zice el solemn - lumea trebuie să vadă că e un produs județean deosebit. Eu partea tehnică v-o las vouă, însă la treaba patriotică mă bag. Când apucă omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
își dă pe față caracterul: „Șapte sute e tocmai bine. Ce păcate să avem noi? Ce, suntem parlamentari, miniștri, șefi de partide? Niște pârliți. Nici măcar amantă nu mai am. Zău, Mitică, îți spun eu, merge și cinci sute.“ Dacă întorci un pahar Dacă întorci un pahar cu gura în jos, găsești tot ceea ce cauți și, mai ales, tot ceea ce te-a făcut să înnebunești căutând și n-ai găsit înainte de a-l întoarce. S-ar spune că nu contează ce fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
caracterul: „Șapte sute e tocmai bine. Ce păcate să avem noi? Ce, suntem parlamentari, miniștri, șefi de partide? Niște pârliți. Nici măcar amantă nu mai am. Zău, Mitică, îți spun eu, merge și cinci sute.“ Dacă întorci un pahar Dacă întorci un pahar cu gura în jos, găsești tot ceea ce cauți și, mai ales, tot ceea ce te-a făcut să înnebunești căutând și n-ai găsit înainte de a-l întoarce. S-ar spune că nu contează ce fel de pahar întorci. Însă doamna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Dacă întorci un pahar cu gura în jos, găsești tot ceea ce cauți și, mai ales, tot ceea ce te-a făcut să înnebunești căutând și n-ai găsit înainte de a-l întoarce. S-ar spune că nu contează ce fel de pahar întorci. Însă doamna Ghiborțea, în loc să întoarcă, precum îi era obiceiul, unul de sticlă ordinară, așa cum făcea întotdeauna când își rătăcea ochelarii sau cheile, a întors unul din serviciul de cristal primit cadou în urmă cu patruzeci de ani, la nuntă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cheile, în schimb a dat peste niște scrisori de dragoste ale unei verișoare de-a doua pentru Mișu al ei. De uimire, doamna Ghiborțea n-a mai știut ce face. Cu o mână umbla prin scrisori, iar cu cealaltă întorcea paharele de cristal din serviciu. Și tot felul de lucruri despre care uitase de mult că există au început să apară unde se aștepta mai puțin. Fotografii din tinerețe, un inel de care era sigură că-l pierduse într-un hotel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
un porc libidinos, doamna Ghiborțea era mai preocupată de aspectul științific al întâmplării decât de dovezile de adulter. Doamna Ghiborțea și-a pus întrebarea dacă, de-a lungul secolelor, de când oamenii observaseră că exista o legătură cauzală între întorsul unui pahar cu fundu-n sus și lucrurile pierdute, întorsese vreodată cineva două. Mai mult, dacă întorsese cineva în același timp și alte recipiente decât pahare, ca să constate până unde mergea puterea întorsului. Doamna Ghiborțea a întors o oală de supă și, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
întrebarea dacă, de-a lungul secolelor, de când oamenii observaseră că exista o legătură cauzală între întorsul unui pahar cu fundu-n sus și lucrurile pierdute, întorsese vreodată cineva două. Mai mult, dacă întorsese cineva în același timp și alte recipiente decât pahare, ca să constate până unde mergea puterea întorsului. Doamna Ghiborțea a întors o oală de supă și, într-un mod absolut inexplicabil, a găsit în mijlocul patului pe care-l făcuse cu mâna ei o sută de EURO, fapt ce dovedea că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o descoperire mai mare decât scrisorile verișoarei de-a doua, nu a aflat sub ea decât niște gândaci. Așa a și găsit-o domnul Mișu, cu apartamentul răvășit și cu o privire confuză. Domnul Mișu s-a apucat să pună paharele, oalele și ghivecele goale la locul lor, în felul său calm și tăcut. În timp ce se îndrepta spre ultimul pahar, acela cu care soția declanșase teribilul experiment magic, doamna Ghiborțea l-a întrebat: „Ce a fost între tine și verișoară-ta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a și găsit-o domnul Mișu, cu apartamentul răvășit și cu o privire confuză. Domnul Mișu s-a apucat să pună paharele, oalele și ghivecele goale la locul lor, în felul său calm și tăcut. În timp ce se îndrepta spre ultimul pahar, acela cu care soția declanșase teribilul experiment magic, doamna Ghiborțea l-a întrebat: „Ce a fost între tine și verișoară-ta?“. „Fuse și se duse - a răspuns cu un oftat discret domnul Mișu, dar uite ce pahare frumoase de cristal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
îndrepta spre ultimul pahar, acela cu care soția declanșase teribilul experiment magic, doamna Ghiborțea l-a întrebat: „Ce a fost între tine și verișoară-ta?“. „Fuse și se duse - a răspuns cu un oftat discret domnul Mișu, dar uite ce pahare frumoase de cristal ne-a trimis fata la nuntă! Ar trebui să umbli mai atent cu ele, ca să le rămână copiilor.“ Un parizer întreg Orice persoană care face un lucru ce nu poate fi explicat în mod rațional, indiferent despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
îmbătat ca porcul vreodată?“, a insistat bătrânul. Reporterul a răspuns că beat cu adevărat n-a fost niciodată. După mai multe întrebări ale bătrânului, reporterul a admis că, de fapt, nu bea deloc, dar că încearcă să „socializeze“ stând cu paharul în mână din când în când. „Tata era alcoolic“, s-a scuzat reporterul. Genetic, am ceva contra bețivilor. Cu colegii, sunt amabil până li se tulbură privirea. Atunci mă ridic de la masă și dispar.“ „Ei, cam asta e generația - a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
tinereții mele crude I-ați dat încredere, avânt, Cât fost-ati voi atuncia crude Și cât v-am dat eu crezământ? De voi purtat pe drumuri oarbe Am rătăcit tot în zadar... Că însetatul care soarbe Și stropul ultim din pahar, În arsita-mi dogoritoare Sorbit-am tot izvorul viu, Pe care, vai, amăgitoare Mi-l aratara-ti în pustiu... Cand ma pândeau în jur primejdii, Că din vâltoarea lor să ies, În suflet flacăra nădejdii Voi mi-ați aprins-o
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93290]
-
cîte una. În ochii mei, care pun mereu trecutul În ordine și-l creionează În imagini semnificative, reprezentarea simbolică a orașului va rămîne Întotdeauna sub forma unor flăcări Înverșunate. Era ultima zi a șederii noastre și, după numeroase ciocniri de pahare care exprimau frumoasele noastre sentimente de rămas-bun, ne-am Încolăcit sub pături și am adormit. Mult-așteptata sirenă a sfîșiat liniștea nopții, chemîndu-i și trezindu-i pe voluntarii de serviciu, străbătînd chiar pînă la patul lui Alberto, din care acesta a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Și dacă capul a suferit, vor trebui să sufere și membrele. Și el însuși ne-a spus că dacă vrem să fim urmașii lui, să ne luăm crucea, adică suferințele, și să-l urmăm pe dânsul. El și-a băut paharul amar al suferințelor până la fund. Așa trebuie să facem și noi dacă vrem să fim advărați urmași ai săi. Un căpitan francez, într-o luptă a fost rănit greu. A fost dus la spital și acolo îndura chinuri grozave. Câțiva
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ultima mea dorință. Eu vărsându-mi sângele pentru apărarea patriei, m-am arătat un adevărat soldat al ei. Iar acum vreau ca prin suferințele acestea să mă arăt adevărat urmaș al lui Cristos. Ca și el, eu vreau să beau paharul amărăciunilor până la fund. Părinte, nu îngădui ca să mi se împiedice realizarea acestei dorințe”. Iată ce comoară sunt suferințele. Însă cum trebuie să le primim ca să ne folosească, pentru ca să ne învrednicim de toate aceste foloase? Să le primim cu resemnare, lăsându
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]