17,300 matches
-
învins. Dar, după părerea autorului italian, lucrurile ar trebui privite alegoric în acest episod, deoarece Vulcan simbolizează dorința carnală învinsă, firesc, de rațiune. În aceeași manieră alegorică trebuie privită și acțiunea Circei de a-i transforma pe bărbați în animale, pasiunea degradându-l pe om, deposedându-l de rațiune, de ceea ce este caracteristic firii umane. Lauda adusă studiului literelor nu putea lipsi, de aceea evocarea poetesei romane Cornificia îi prilejuiește autorului șansa de a le lăuda pe femeile care se dedică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
visează că se trezește într-o frumoasă dimineață de primăvară într-un splendid castel medieval și că participă la o vânătoare. Prin introducerea acestui cadru ne oferă imaginea unei civilizații perfecte, armonioase, în care orice activitate, chiar și jocul vânătorii (pasiunea cinegetică este comună cu cea a naratorului boccaccesc), își cunoaște propriile sale reguli, și unde totul este făcut cu grație și stil. Elementul fantastic nu putea lipsi: un cățel îl ghidează în vis pe narator spre adâncul unei păduri, un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
179 dispărută, Dalba 645 (în textul original White, traducere englezească a numelui francez Blanche, pe care îl purta ducesa), prin a cărei dispariție Fortuna i-a luat „tot ce-i mai bun”646, dar și noblețea și grația pe care pasiunea lor nu a uitat niciodată să le cultive. Ceea ce este interesant ține de faptul că durerea pierderii și a plângerii femeii iubite duce la rememorarea unor imagini din trecut încărcate de bucurie 647. „Ampla descriere extrem de laudativă a ducesei, deși
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
imitație, o pastișă, și se îndreaptă spre parodie, negreșit autorul englez a compus opera cu intenția de a satiriza. Tot ce aparent este sacrificiu și iubire devotată în comportamentul celor zece femei descrise, se dovedește, la o analiză mai atentă, pasiune oarbă, lipsă de discernământ și de măsură, dependență bolnăvicioasă. Lauda lor devine, subtil, o ironie, mitul purității și al exemplarității este din nou demistificat. Multe astfel de martire pe tărâmul dragostei sunt niște sinucigașe patetice. Cleopatra nu poate supraviețui fără
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ca ultima alternativă a unei femei care este violată, abandonată sau altfel agresată în cadrul unei relații amoroase, sau care, asemenea personajului Alceste, se sacrifică pentru soțul ei. [...] Antoniu reprezintă eroul matur feminizat lamentabil și în cele din urmă distrus de pasiunea sa necontrolată, Piram este un adolescent care nu ajunge la maturitate deoarece se grăbește pe acest periculos drum al iubirii înainte de a fi capabil să prevadă pericolele pe care le poate întâmpina.”710 Primele două legende sugerează că adevărata bărbăție
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care nu le pot controla și incapabili de a-și dirija propriul destin 712), se transformă în violatori (Tereu abuză de Philomela în mod inexplicabil, nemotivat, poate chiar involuntar, dintr-o dorință brutală; Tarquin o violează pe Lucreția dintr-o pasiune care poate fi cumva explicabilă, aceea a unei competiții masculine, ce îndeamnă la concupiscență și violență 713 ). Pe lângă această imagine, oarecum deplorabilă, pe care ne-o oferă, femeile apar într-o lumină mai avantajoasă, dețin o mai mare putere politică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
patriarhală, așa cum de altfel am mai subliniat, nu acordă valoare principiului feminin, perceput ca irațional, obedient, servil, și insistă pregnant asupra diferenței dintre sexe și asupra puterii masculine ce trebuie să domine. Personajele feminine din cadrul poemului, care se dăruie cu pasiune bărbaților îndrăgiți, nu sunt de fapt atrase de virilitate sau de ineditul alterității, ci de aspectul temporar sau aparent de feminizare al acestora, de pasivitatea, frumusețea, vulnerabilitatea și dependența pe care aceste personaje masculine o afișează. Eroul trebuie să fie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
astfel de istorisiri. În două dintre personajele sale este drapată figura sa și a persoanei iubite, pe care o consideră inteligentă în a le identifica. În cele din urmă invocă zeița dragostei pentru a o investi din nou cu forța pasiunii pe aleasa inimii sale. O confirmare în plus că este vorba, în primul rând, despre o poveste de dragoste, o avem și în sonetul conclusiv, în care femeia iubită de narator dă numele poemului, nu doar epicul Teseida, ci și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
străbate întreg poemul.”746 Tânăra devine un trofeu pe care cei doi bărbați doresc să și-l asume, are un rol inactiv în această poveste de iubire, dar și în societate: „Personalitatea Emiliei nu este una capabilă să inspire o pasiune nobilă. Este fermecătoare, fără îndoială, dar nimic mai mult de atât. Aceasta nu este în întregime vina ei, deoarece este doar premiul pentru care bărbații luptă. Dar, așa cum ilustrează și scena turnirului, joacă numai rolul pe care ceilalți se așteaptă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
joace șah sau table, semn că voința femeii nu era cu totul de necombătut. și pentru că femeile îndurerate vrând-nevrând atrag atenția asupra lor, scutierul Aurel se îndrăgostește de cea rămasă singură, și, în cel mai autentic mod cavaleresc, își mărturisește pasiunea cântând elegii, rondeluri, balade. Dorigena, fidelă soțului, nu răspunde tuturor acestor avansuri, nu dă glas ispitei de a ceda unui alt bărbat („Dar jur pe Dătătorul meu de viață/ Că nu voi fi necredincioasă soață/ Cu fapta sau cuvântul niciodată
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ei de ființă subordonată nu se mai face auzită, obediența în fața principiului masculin este desăvârșită. La început respinsese orice încercare de cedare în fața lui Aurel. Decide chiar să aleagă sinuciderea, decât să-i capituleze celui care manifesta pentru ea o pasiune atât de intensă. Este clar că femeia nu nutrește nicio dorință pătimașă, nu are gânduri ascunse, dorințe disimulate într-un refuz aparent. Ceea ce se remarcă este jena cu care se supune acestei întâlniri concupiscente la care este împinsă de soț
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Owen, art. cit., p. 295. 836 Ibidem, p. 297. (trad. n.) 837 Pamela E. Barnett, art. cit., pp. 156-157. 224 Personajul feminin vorbește metaforic, bărbații o interpretează literal: răspunsul pe care îl oferă, la insistențele lui Aurel, că va ceda pasiunii lui doar o dată cu dispariția rocilor trebuia privit simbolic: natura înconjurătoare nu putea fi deturnată de la cursul ei firesc, la fel și sentimentele femeii, care aveau o profunzime aparte. Proba impusă de ea simboliza, dintru-început, imposibilul, deci un refuz desăvârșit. I-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dar și a propriului părinte. De altfel, comportamentul tuturor personajelor pare ilogic, de neacceptat într-o societate modernă: tânăra trebuie să-și piardă viața pentru a-și menține castitatea. Fecioria reprezenta pentru Părinții Bisericii o stare angelică, apatheia, lipsa oricărei pasiuni concupiscente. Castitatea este strâns legată de doctrina referitoare la Fecioara Maria, cea care a ridicat păcatul Evei, și astfel darul fecioriei a căpătat o valoare însemnată, mai ales pentru femei. Căința reprezenta reîntoarcerea la o stare a purității, la acea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
viorea,/ Încât și-un crai ar fi primit-o-n pat,/ și-ar fi nuntit-o orice om bogat.”907 Remarcăm comparațiile cu elemente din cadrul natural sau din viața cotidiană, simpliste în felul lor, amintind de creațiile orale, dar denotând pasiunea autorului englez pentru amănuntul semnificativ, particularizant, cu toate acestea inovatoare, prin multitudinea lor, pentru epoca în care se redactează opera. Portretul făcut personajului feminin, în această povestire, este cel mai lung și mai reușit din punct de vedere stilistic, dând
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
scuza în niciun fel. Boccaccio este îngăduitor cu plăcerile senzuale, dar nu face rabat atunci când este vorba despre istețime. Donnele demonicate constituie un trofeu mult râvnit datorită frumuseții, pe care parcă nici nu o conștientizează uneori, declanșând serii lungi de pasiuni, care se soldează cu violente omoruri (II. 7, IV. 3). Povestirea a treia a zilei a patra este tragică în felul ei, deoarece gelozia unei donne demonicate, Ninetta, o determină să-și ucidă soțul, ceea ce-l face pe ducele Cretei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Dianei și în Filocolo [tot opere de tinerețe ale lui Boccaccio, n. n.] personajele erau abstracțiuni, asemănătoare cu personificările din alegorii. Aici, deși suntem departe de un portret psihologic complex, caracterizările sunt mult mai realiste, deoarece se mișcă doar pe tărâmul pasiunii mundane. Troiolo, ca și Florio, eroul din Filocolo, este tânăr, romantic și nobil în tot ceea ce face; dar în același timp este portretizat ca fiind labil și nehotărât. Ar fi incapabil să o seducă pe Criseida dacă ar fi lăsat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o putem regăsi în cantare sau în alegoriile vremii. La început este sinceră în grija de a-și păstra 951 Ibidem, p. 31. (trad. n.) 952 Ibidem, p. 32. (trad. n.) 257 onorabilitatea, gingașă și angelică, ca o fecioară, în pasiunea ei pentru Troiolo, manifestând un regret real în legătură cu plecarea din tabăra troienilor. În același timp însă, devine calculată în decizia de a se dărui bărbatului care o râvnea cu înfocare, realistă în momentul în care conștientizează nevoia plecării spre tatăl
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
p. 419. (trad. n.) 259 ironică a autorului la adresa dragostei curtenești. Firul epic, relativ simplu, păstrează în mare parte narațiunea lui Boccaccio, detaliile sunt însă semnificative, iar caracterizările subtile și complexe. „Este un roman psihologic elaborat, îmbinând instincul, umorul, patosul, pasiunea și natura umană.”962 Troilus, fiul lui Priam, al doilea ca importanță după fratele său Hector, desconsideră dragostea și pe cei îndrăgostiți. Plimbându-se, într-o sărbătoare, prin templul Atenei, liber și mândru de acest lucru, o vede pe Cresida
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Cresida, pe care mai mult o conceptualizează. Pandar, un fel de preot al unei religii a iubirii, este văzut tot într-o lumină comică, el are darul de a transforma multe scene, ce s ar dori intime sau pline de pasiune, în adevărate farse. În opera lui Boccaccio, Il Filostrato, Criseida era vinovată de trădare, condamnată, receptată într-o lumină total defavorabilă, ilustrând oarecum misoginismul Evului Mediu. La Chaucer, eroina devine mai credibilă, mai naturală, echilibrată și oarecum motivată în gestul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ofere o definiție dragostei ideale pe care Troil o căuta și pe care credea că a găsit-o”964), vădit vetustă sau cel puțin percepută astfel, și atât de manierat încât lasă impresia că nu este capabil să trăiască o pasiune autentică. Putem remarca o asemănare între personajul Mai, din Povestirea neguțătorului, și Cresida: descrierile celor două femei se realizează utilizând cam aceeași tehnică, în final ele se vor dovedi, moral, incapabile de a se ridica la perfecțiunea portretului fizic anterior
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
trad. n.) 981 „Astfel, de la început până la sfârșit, dragostea dintre Troilus și Cresida este legată de blestemul inexorabil care plutește deasupra cetății. Soarta Troiei este de fapt soarta lor. Povestea lor începe în templu din Palladium; previziunile lui Calcas și pasiunea lor îi desparte; pericolul care plutea asupra orașului o face pe femeie să judece lucid, până când Diomede îi cucerește inima schimbătoare. Tragedia personajului se ivește din tragedia situației, a contextului.” Ibidem, p. 121. (trad. n.) 982 Aldous Huxley, Chaucer, în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
va putea fi detronat din această poziție solidă pe care o deține. Dar femeia va fi cea care va răsturna toată această ordine prestabilită, va produce un dezechilibru în ființa bărbatului mult prea încrezător în forțele proprii. și în noua pasiune care l-a cuprins, Troil rămâne același: stabil, rațional, bine ancorat în locul pe care îl deține. Abia dacă poate lua singur inițiativa de a o curta pe Cresida, are nevoie de un intermediar, de Pandar, pentru a conduce acțiunile, inițiativele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și nu acționează. Pandar este cel care reușește, cu viclenie, afișând dragoste și devoțiune, să-i câștige încrederea și astfel să o conducă, să o arunce efectiv în această poveste de dragoste mai mult regizată cu dibăcie, decât trăită cu pasiune. Pandar, în calitate de unchi, și nu de verișor, ca în poemul italian, își va impune autoritatea masculină dominantă, fiind înzestrat cu mai multă forță persuasivă. Deoarece Cresida nu mai are soț, și nici tată, este firesc ca unchiul să devină cel
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o sută de povestiri, a dat dovadă de echilibru și de amuzament benign la adresa slăbiciunilor firii umane. Textul poate fi înțeles mai bine ca o remedia amoris, un fel de rămas bun literar luat de la temele amoroase și pline de pasiune ale operelor precedente. Este un pamflet amar, în care Boccaccio se referă la femei în tirade violente, care realizează o abolire, o crudă distrugere a tot ceea ce însemna feminitate atrăgătoare și îndrumătoare. Titlul cărții, care a fost îndelung dezbătut, vine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un hiatus față de atitudinea senină a creațiilor tinereții, este scris ca un fel de exemplu moral în care dragostea nu înnobilează, ci corupe, pervertește, devalorizează, nu luminează, ci înnebunește, duce la pierderea rațiunii. Remarcăm o fermă respingere a iubirii ca pasiune. Donna angelicata din 1025 Teodolinda Barolini, op. cit., p. 530. 1026 Alexandru Balaci, op. cit., p. 124. 1027 Judith Serafini Sauli, op. cit., pp. 90-91. 275 tradiția spirituală anterioară devine o văduvă respingătoare și amorală, o donna demonicata, care nu mai este privită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]