16,876 matches
-
Univers din București. Traduceri noi au fost realizate de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Portretul oval” în volumul "Portretul oval", editat în 2014 de Editura MondoRo din București). Ideea centrală a povestirii rezidă în relația confuză dintre artă și viață. În „Portretul oval”, arta și dependența față de aceasta sunt descrise ca fiind în cele din urmă criminale, responsabile pentru
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
2012 de Editura Polirom din Iași) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Portretul oval” în volumul "Portretul oval", editat în 2014 de Editura MondoRo din București). Ideea centrală a povestirii rezidă în relația confuză dintre artă și viață. În „Portretul oval”, arta și dependența față de aceasta sunt descrise ca fiind în cele din urmă criminale, responsabile pentru moartea tinerei soții. În acest context, se poate pune semnul egal între artă și moarte, în timp ce relația dintre artă și viață este considerată
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
viață este considerată, prin urmare, ca o rivalitate. Potrivit teoriei lui Poe, rolul poeziei ca formă de artă este crearea ritmică de frumusețe, iar subiectul cel mai poetic din lume este moartea unei femei frumoase (vezi „The Philosophy of Composition”). „Portretul oval” sugerează că frumusețea femeii a condamnat-o la moarte. Poe sugerează în povestire că arta poate dezvălui caracterul malefic sau vinovat al artistului, îl poate subjuga pe artist și chiar poate distruge viața pe care a modelat-o în
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
-o la moarte. Poe sugerează în povestire că arta poate dezvălui caracterul malefic sau vinovat al artistului, îl poate subjuga pe artist și chiar poate distruge viața pe care a modelat-o în artă. Povestirea a inspirat elemente din romanul "Portretul lui Dorian Gray" (1891) al lui Oscar Wilde. Cu cinci ani înainte de publicarea romanului, Wilde a lăudat expresia ritmică a lui Poe. În romanul lui Wilde, portretul dezvăluie treptat caracterul malefic al subiectului său și nu cel al artistului. O
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
pe care a modelat-o în artă. Povestirea a inspirat elemente din romanul "Portretul lui Dorian Gray" (1891) al lui Oscar Wilde. Cu cinci ani înainte de publicarea romanului, Wilde a lăudat expresia ritmică a lui Poe. În romanul lui Wilde, portretul dezvăluie treptat caracterul malefic al subiectului său și nu cel al artistului. O intrigă similară este folosită și în povestirea „The Birth-Mark” (1843) a lui Nathaniel Hawthorne. Există elemente similare în "Prăbușirea Casei Usher", precum pictorul, iubita/modelul său într-
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
The Birth-Mark” (1843) a lui Nathaniel Hawthorne. Există elemente similare în "Prăbușirea Casei Usher", precum pictorul, iubita/modelul său într-un cadru de la distanță și mai ales obsesiile lor cu privire la obiecte neînsuflețite care sunt vii (casa familiei Usher, pictura în „Portretul oval”). Cineastul francez Jean Epstein a făcut în 1928 "La Chute de la Maison Usher", care combină ambele povestiri. Artistul Richard Corben le-a combinat în filmul său din 2012, după ce le-a adaptat pe fiecare dintre ele. Regizorul francez Jean-Luc
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
Portrait" (2002) a lui Lance Tait este inspirată de povestirea lui Poe. Laura Grace Pattillo a scris în "The Edgar Allan Poe Review" (2006): „[Tait] preia narațiunea lui Poe și o transformă într-un dialog ce intrigă între Model și Portret. Starea de spirit a piesei este un pic diferită față de cea din lucrarea originală a lui Poe și nu reiese clar la sfârșit dacă Modelul va muri de fapt (la propriu sau la figurat), la fel ca în povestirea lui
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
Our Union" nu era un ziar respectabil „din punct de vedere literar”, el plătea foarte bine. Prima traducere în limba română a fost publicată sub titlul „Hop-Frog” în ziarul "Națiunea", anul X (1891), nr. 2527-2533, împreună cu „Cărăbușul de aur” și „Portretul oval” într-o serie intitulată „Povești năzdrăvane”. Povestirea a fost tradusă apoi de către „Șt. P.” (cel mai probabil Ștefan Petică) sub titlul „Hop-Frog” și inclusă în volumul "Scrisoarea furată, Ruina casei Usher, Pisica neagră, Portretul oval și alte povestiri extraordinare
Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți () [Corola-website/Science/325636_a_326965]
-
împreună cu „Cărăbușul de aur” și „Portretul oval” într-o serie intitulată „Povești năzdrăvane”. Povestirea a fost tradusă apoi de către „Șt. P.” (cel mai probabil Ștefan Petică) sub titlul „Hop-Frog” și inclusă în volumul "Scrisoarea furată, Ruina casei Usher, Pisica neagră, Portretul oval și alte povestiri extraordinare", editat de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca, Craiova, 1897. Au urmat alte patru traduceri după cum urmează: „Hop-Frog” (în "Romînia muncitoare", anul III (1908), seria II, nr. 47, p. 2; nr. 48, p. 2
Hopa-Hop sau opt urangutani înlănțuiți () [Corola-website/Science/325636_a_326965]
-
ce conține scurtături către cele mai utilizate patru funcții ale telefonului: apelarea, mesajele, browserul și camera. Prin același gest, bara de lansare rapidă este accesibilă și din cadrul ecranului de blocare. Nokia N9 include o tastatură QWERTY virtuală atât în mod portret, cât și landscape. Tastatura beneficiază de feedback haptic și poate fi utilizată folosind gesturi swype asupra tastelor: pentru tastarea unui cuvânt anume, utilizatorul mișcă degetul asupra literelor ce îl compun, în ordine. Printr-un swype din stânga sau dreapta pe suprafața
Nokia N9 () [Corola-website/Science/325651_a_326980]
-
ziarul "Romînul", anul XXXIII, 1889, 9 decembrie, p. 1250; 12 decembrie, pp. 1261-1262. Povestirea a fost tradusă apoi sub titlul „Pisica neagră” de „Șt. P.” (cel mai probabil Ștefan Petică; inclusă în volumul "Scrisoarea furată, Ruina casei Usher, Pisica neagră, Portretul oval și alte povestiri extraordinare", editat în 1897 de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca din Craiova) și de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas (publicată în vol. "Scrieri alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
viața de zi cu zi a omenirii" a fost fondată în anul 1999, după modelul celebrei serii franceze "La Vie quotidienne". În peste 10 de ani de existență editura a publicat peste 110 de cărți, fiecare dintre ele fiind un "portret" istoric al unei anumite epoci ("Viața de zi cu zi în Moscova secolulului al XIX-lea", " Viața de zi cu zi în Moscova medievală."), profesii ("Viața de zi cu zi a forțelor speciale ruse", " Viața de zi cu zi a
Editura Molodaia Gvardia () [Corola-website/Science/325823_a_327152]
-
deși există unele și în alte țări, precum statuia lui Masaryk de pe Embassy Row din Washington, D.C., precum și în Parcul Midway Plaisance din Chicago și în grădina de trandafiri a Parcului Golden Gate din San Francisco. O placa cu un portret al lui Masaryk este amplasată pe un perete din orașul Rahău (Ucraina), pe locul unui hotel în care a locuit pentru un timp (1917-1918). Există, de asemenea, un bust al lui Masaryk, ridicat în anul 2002 în Piața Druzhba Narodiv
Tomáš Garrigue Masaryk () [Corola-website/Science/325821_a_327150]
-
în anul 1885 sub titlul „Căderea casei Usher” în ziarul "Epoca". Povestirea a fost tradusă apoi de „Șt. P.” (cel mai probabil Ștefan Petică) și inclusă sub titlul „Ruina casei Usher” în volumul "Scrisoarea furată, Ruina casei Usher, Pisica neagră, Portretul oval și alte povestiri extraordinare", editat în 1897 de Institutul de Editură Ralian și Ignat Samitca din Craiova. O altă traducere a fost realizată de Ion Vinea și publicată sub titlul „Prăbușirea Casei Usher” în vol. "Scrieri alese" (vol. I
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
ascunsă a lui Holmes și incapacitatea / refuzul de a accepta relațiile sentimentale. Sfârșitul violent al răufăcătorului, inclusiv apăsarea răzbunătorului cu călcâiul pe fața cu ochelari a lui Milverton, este adaptat cu fidelitate, dar Holmes și Watson nu văd la sfârșit portretul asasinului lui Milverton, pentru ca asasina să fie identificată. Deviind de la povestirea originală, Holmes are o părere foarte diferită cu privire la sfârșitul cazului. El îi cere lui Watson să nu scrie nimic despre acest caz, considerând că ar avea urmări neplăcute, în timp ce
Aventura lui Charles Augustus Milverton () [Corola-website/Science/325031_a_326360]
-
-o sterilă. De aceea, bucuria a fost și mai mare când, la patruzeci de ani, Lee a devenit mama. A născut un băiat, Antony, printr-o cezariană planificată dinainte. Tatăl ei, Theodore, care era un fotograf amator, priceput și dedicat portretelor nude, a introdus-o pe Lee și frații ei în lumea fotografiei de la o vârstă fragedă, arătându-i și aspectele tehnice ale artei. La vârsta de 19 ani, a fost oprită pe strada de către cel care a înființat revista Vogue
Lee Miller () [Corola-website/Science/325049_a_326378]
-
îi ruineze carieră de model. În 1929, s-a îndreptat spre Paris cu intenția de a se întâlni cu Mân Ray și a studia cu el. Faima lui Mân Ray s-a răspândit în America datorită colaborării la Vogue cu portrete de scriitori, artiști și celebrități sofisticate. Cu adresa lui în mână, a mers spre locuința sa, însă atunci când a ajuns portarul clădirii a anunțat-o că Mân Ray a plecat pentru întreg sezonul estival la Biarritz. Debusolata, Lee Miller a
Lee Miller () [Corola-website/Science/325049_a_326378]
-
învârteau Pablo Picasso, Paul Éluard, and Jean Cocteau. După plecarea din Paris și părăsirea lui Mân Ray în 1932, ea s-a stabilit în New York, unde și-a deschis un studio de fotografie, alături de fratele ei mai mic, Erick. Printre portretele pe care le-a realizat eu fost cele ale artistutului suprarealist Joseph Cornell, actrițelor Lilian Harvey și Gertrude Lawrence și echipei afro-americane a operei lui Virgil Thomson-Gertrude Stein în "4 sfinți în 3 acte"(1934). Anul 1934 a adus abandonarea
Lee Miller () [Corola-website/Science/325049_a_326378]
-
trăiască unul dintre cele mai dramatice momente dintre toate. Ea se atașase de puterea de stimulare pe care o are pericolul de moarte în care o punea războiul; pacea a scos la suprafață meschinăria umană și o existență supusă comprimisurilor. Portretul reginei-mamă Elenă a României în Peleș realizat de către Lee Miller a fost publicat în "Vogue" în mai 1946. Ambianța din portret pare decorată în exces, în contrast grăitor cu simplitatea femeii, preocupate și gata să plece. Datorită portretelor oficiale pe
Lee Miller () [Corola-website/Science/325049_a_326378]
-
de moarte în care o punea războiul; pacea a scos la suprafață meschinăria umană și o existență supusă comprimisurilor. Portretul reginei-mamă Elenă a României în Peleș realizat de către Lee Miller a fost publicat în "Vogue" în mai 1946. Ambianța din portret pare decorată în exces, în contrast grăitor cu simplitatea femeii, preocupate și gata să plece. Datorită portretelor oficiale pe care le observase în cafenelele bucureștene sau în birourile ministeriale, Lee a dorit să creeze altceva. Pe regina Elenă a descris
Lee Miller () [Corola-website/Science/325049_a_326378]
-
supusă comprimisurilor. Portretul reginei-mamă Elenă a României în Peleș realizat de către Lee Miller a fost publicat în "Vogue" în mai 1946. Ambianța din portret pare decorată în exces, în contrast grăitor cu simplitatea femeii, preocupate și gata să plece. Datorită portretelor oficiale pe care le observase în cafenelele bucureștene sau în birourile ministeriale, Lee a dorit să creeze altceva. Pe regina Elenă a descris-o că o femeie frumoasă, cu simțul umorului și o mare doză de farmec îmbrăcată în verde
Lee Miller () [Corola-website/Science/325049_a_326378]
-
TBC și SIDA și care a fost prezentat de doctorul Anne Goldfeld. Munca pentru acest proiect au început-o în Cambodia, în anul 2003 și a cuprins și fotografii din Thailanda, Africa și Siberia. Lucrarea a fost însoțită de numeroase portrete din filmul lui Nachtwey, dar și de prezența unor cadre medicale și numeroși oameni de știință care au luat parte la procesul de Antenție! Simpozionul a fost regizat de americanul Asa Mader. 1. www.biography.com 2. Nachtwey a părăsit
James Nachtwey () [Corola-website/Science/325060_a_326389]
-
el le seduce apoi pe doamna Walter (Katherine Emery) și pe fiica acesteia, Suzanne (Susan Douglas). O soartă tragică îl așteaptă. Acest film este al treilea realizat de Albert Lewin pentru George Sanders, după "The Moon and Sixpence" (1942) și "Portretul lui Dorian Gray" (1945). Este vorba incontestabil de unul dintre cele mai mari roluri ale sale, cel al unui arivist care profită de toți, mai ales de femei. Ca și în cele două filme sus-menționate, filmul este în alb-negru, dar
Bel Ami (film din 1947) () [Corola-website/Science/325285_a_326614]
-
unele ediții americane ulterioare ale Memoriilor, în care se omite "Aventura cutiei de carton", acest transfer continuă să apară. Acest pasaj de la început îl dezvăluie pe dr. Watson a fi un admirator pasionat al lui Henry Ward Beecher, al cărui portret îl păstrează la el acasă. Pasajul pare să aibă puțin de-a face cu misterul, fiind destinat în principal pentru a-i permite lui Holmes să atingă un nou vârf al puterilor sale deductive, el citind practic gândurile lui Watson
Aventura cutiei de carton () [Corola-website/Science/324519_a_325848]
-
a fost ales în anul 1510 pentru prima dată ca membru în Asociația negustorilor. Aici l-a întâlnit pe Barthel Bruyn, care făcea parte din breasla pictorilor și care a executat (ca și Stephan Lochner la mijlocul secolului al XV-lea) portretele membrilor asociației. Acesta l-a pictat în anul 1535, când Brauweiler era primar. Portretul realizat de Bruyn este considerat a fi o capodoperă, el aflându-se astăzi printre comorile artistice ale Wallraf-Richartz Museums din Köln. El a realizat și portretul
Arnold von Brauweiler () [Corola-website/Science/324542_a_325871]