161,927 matches
-
hidrominerală este extrem de veche, ea fiind exploatată pentru prima dată în apropierea orașului Forli (Italia). În acest scop a fost amenajat un puț cu ape termale care datează din perioada neolitică. Trebuie subliniat faptul că dezvoltarea hidrologiei ca știință a mers în paralel cu dezvoltarea tehnicii de folosire a apelor. Prin urmare, primele observații hidrometrice sunt legate de folosirea apei pentru irigarea terenurilor (4.000 ani B.P., before present). În acest caz egiptenii au făcut o serie de însemnări cu privire la regimul
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
descrierea religiilor preistorice, În diversitatea lor, cu ramificațiile și rădăcinile lor, ar fi aceea care pornește de la prezent sau de la trecutul apropiat pentru a se aventura apoi În trecutul Îndepărtat. Această sugestie nu este nouă. După R.R. Marett (1935), dacă mergem din prezent Înspre trecut, urmele principalelor instituții umane, religia Înainte de toate, persistă până la dispariția lor comună În același punct În care dispare și omul. Dar ceea ce lui Marett și contemporanilor săi li se părea a fi un Început brusc, care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Când se vorbește despre acțiuni și simboluri, și mai ales de cuvinte și gesturi, se are În vedere o varietate aproape infinită de atitudini și obiecte: rugăciuni, povestiri, revelații; a sta În picioare, a se apleca, a Întinde brațele; a merge, a dansa, a cânta, a cădea În transă; a deplasa obiecte liturgice, a purta Însemne; a aduce ofrande, a jertfi ș.a.m.d. Dar acțiunile și simbolurile, locurile și momentele sacre, specialiștii cultului se pot materializa În sens arheologic. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
subcapitolul 8). Mai dificil este să discutăm despre gândirea religioasă acolo unde lipsesc vestigiile iconografice sau „artistice”, acolo unde un astfel de fir al Ariadnei lipsește. Una dintre problemele de nerezolvat este relația dintre religie și practicile funerare. Dacă se merge Înapoi pe firul evoluției culturale, aproape toți cercetătorii vor fi de acord că primele urme ale religiei coincid cu primele morminte făcute cu intenție: dar este corect? Existența mormintelor dovedește existența religiei? Acest lucru nu este verosimil din moment ce etnologia și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și trec”. Chiar și monumentele funerare sunt o garanție caducă și: „Nu vine nimeni de Dincolo să ne spună despre felul lor (?) și despre lucrurile lor și să ne liniștească inimile până să ajungem și noi În locul În care au mers ei”. De aceea, „urmează-ți inima atât cât trăiești! Unge-ți capul cu mir, Împodobește-te cu pânzeturi albe, parfumează-te cu miresme exotice adevărate, din acelea pe care le oferi zeului”. Moartea nu mai este o trecere către o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trebuie cercetat de un tribunal. Astfel: Nu există nici un cuvânt Împotriva regelui pe pământ, Între oameni - nu există vreo vină a sa În cer, Între Zei - regele a Îndepărtat cuvântul care Îi stătea Împotrivă - regele l-a distrus pentru a merge În cer. (302) Sau cu o referire clară la responsabilitatea suveranului pentru toată creația, nu doar pentru natura umană sau divină: Nu există acuzator viu al regelui - nu există nici un acuzator mort al regelui, nu există nici un acuzator gâscă Împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Redgedet șsoția preotuluiț a Început să simtă durerile nașterii, iar nașterea era grea. Atunci Maiestatea lui Raxe "Ra" spuse... lui Isisxe "Isis", Neftixe "Nefti", Meskhentxe "Meskhent", Heqetxe "Heqet" șcele două zeițe ale nașteriiț și lui Khnumxe "Khnum" (zeul creator): „O, mergeți și o despovărați pe Redgedet de cei trei copii care sunt În pântecele ei și care vor exercita această demnitate benefică șdomniaț În toată această țară, care vă vor construi temple, vor jertfi din belșug pe mesele voastre pentru ofrande
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care sunt În pântecele ei și care vor exercita această demnitate benefică șdomniaț În toată această țară, care vă vor construi temple, vor jertfi din belșug pe mesele voastre pentru ofrande, vor face să prospere altarele voastre...”. Astfel, aceste divinități merseră acolo, după ce se transformaseră În dansatoare, iar Khnum era cu ele și le purta bagajul. Sosiră la casa lui Rauser și Îl găsiră În picioare, cu hainele răvășite. Îi arătară colierele și sistrele șîn semn de salutț. Preotul le Însărcinează
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
capitol a fost găsit la Hermopolis, sub picioarele Maiestății acestui zeu vestit, pe o cărămidă smălțuită din Egiptul de Sus, scris chiar de zeu, În timpul Maiestății regelui Mikerinos, cu glasul drept; este din partea principelui Hardedef, care l-a găsit În timp ce mergea să inspecteze templele. În centrul acestui material, care, pe ansamblu, are un caracter destul de coerent, se găsesc, ca niște infiltrări sporadice, texte care Îmbogățesc cadrul concepțiilor religioase egiptene și care s-au transmis doar aici. Unul dintre acestea este capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
drumului prin deșert o statuie a sa Împreună cu formulele Împotriva pericolelor ce pot apărea pe acest drum3; Ramses I pune o statuie de-a sa În templul lui Amonxe "Amon" pentru a interpreta pentru zeu dorințele și rugăciunile celor care merg În sanctuar 1. Acest rege-zeu a Înțeles vremurile În care a trăit și nu s-a dăruit numai cultului oficial, ci și pietății oamenilor de rând, născuți din experiența imperială și care fuseseră excluși la Tell el Amarna. Această regalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al celor din Îngusta Vale a Nilului. În acest fel, cel mai simplu dintre miturile egiptene a cunoscut un orizont de civilizație mult mai amplu și a avut rezonanțe ecumenice. S-a cercetat Îndelung dacă de la speculația teologică s-a mers la alte experiențe (cum ar fi cea gnostică) și s-a ajuns la unele concluzii justificate 2. Dar preferăm să ne oprim aici, În zorii unei experiențe care depășește cu mult sarcina noastră. BibliografieTC "Bibliografie" Allen, J.P. (1988), Genesis in
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că Iștar se Îndrăgostește de eroul Ghilgameș, care Însă o disprețuiește și o „blestemă”, considerând-o prea dezinvoltă În iubirile ei: Într-adevăr, Întotdeauna ajunge să-și renege iubiții și să se poarte urât cu ei. Când, aproape isterică, zeița merge să se lamenteze tatălui ei Anuxe "Anu"(m) pentru refuzul lui Ghilgameș, i se răspunde că eroul nu a făcut decât să „enumere faptele tale Înjositoare și rușinoase”. Inanna/Iștarxe "Iștar" este considerată fiică a zeului cerului Anuxe "Anu"(m
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În Asiria, mai ales În mileniul I Î.Hr., cultul lui Assurxe "Assur" nu a fost niciodată preluat În Babilon. În schimb, Assur ajunge să fie venerat, mai târziu, la aramei, sub numele de Assirxe "Assir". Ascensiunea lui Assurxe "Assur" merge În tandem cu ascensiunea politică a Asiriei. În secolul al XIII-lea Î.Hr., acesta primește deja atributele lui Enlilxe "Enlil" și este invocat adesea Înaintea lui. În capitală, zeul Assur Înlocuiește cultul lui Enlil luându-i acestuia și soția
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Începutului mileniului al II-lea Î.Hr., se povestește că zeița mamă Nammuxe "Nammu" Îi cere fiului său Enkixe "Enki", zeul Înțelepciunii, să creeze omul adică să Îi conceapă un model. Enki Îl alcătuiește și o trimite pe Nammu să meargă Împreună cu Ninma¿xe "Ninmah~" (aici considerată probabil soția lui Enki) și cu alte șapte divinități feminine, și să realizeze această lucrare „făcând un amestec dintr-un bulgăre de pământ lângă malul lui Apsûxe "Apsû"” (rând 31). Nima¿ creează din lut
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
IV-lea, care descriu substituția simbolurilor aniconice ale zeului furtunii cu imagini ale taurului 3. Chiar și reprezentarea lui Șarruma de la Yazilikaya, ca un tăuraș la picioarele mamei și ale tatălui său, Însoțită de inscripția „vițelul lui Teșup”, pare să meargă tot În această direcție. Collins (1989) nu crede În existența elementelor zoomorfe, conform cărora animalul „sacru” trebuie considerat un simbol al zeului și nimic mai mult. Problema nu pare să se pună și În cazul altor animale, precum leul, asociat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-lea Îl acuză de asemenea practici pe pe adversarul său Armaxe "Arma"-Tar¿unta. Efectele vrăjilor negative se manifestă ca o „legătură” care Îl ține pe cel lovit de puterile malefice; de aici derivă o serie Întreagă de situații care merg de la boală la neputință, avort, foamete, molimă și moarte. Puterile răului sunt indicate de hitiți cu expresii ca „ochi răi (= răuvoitori)”, „limbi rele”, „salivă rea”, „sperjur” etc. Suma faptelor care constau În manipulări și recitări de formule, bazate pe principiile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la o petrecere de zeul-Soarexe "Soare", nu reușesc să se sature și să-și potolească setea. Atunci, zeii „mari și mici” Împreună cu vulturul, invitat de zeul-Soare, Îl caută, dar fără succes; nici zeul furtuniixe "zeul furtunii", tatăl lui Telipinu, care merge să-i ceară sfat zeiței ¾anna¿annaxe "H~annah~anna", nu reușește să-l găsească. În schimb, Îl găsește albina trimisă de ¾anna¿anna, În ciuda Îndoielilor exprimate zeul furtunii; dar mânia lui Telipinu este cumplită și numai ritualul magic, recitat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lor lingvistică, dar și religia sunt semitice, cel puțin din ceea ce rezultă din izvoarele noastre, iar divinitățile filistene par să fie asimilate aproape total de cele locale cu nume semitice. Panorama care se poate construi este destul de săracă și nu merge mai departe de Însemnările fragmentare În legătură cu divinitățile și templele lor. În Biblie, zeul lor național este Daganxe "Dagan", adorat mai ales la Ghaza (Judecători 16, 23) și la Ashdod (1 Sam 5,1 sqq.). Înrudit cu vechiul zeu sirian Dagan
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și a seducției erotice deja din Iliada, care În Teogonia lui Hesiod aparține Însă generației Titanilor, născută din spuma mării fecundată de membrul castrat al lui Uranusxe "Uranus" (Teogonia, 188-200). În acest fel, Afrodita se dovedește o putere primordială care merge dincolo de ordinea impusă de Zeus, lovește orice făptură Însuflețită și Își folosește puterea până și asupra „tatălui zeilor și al oamenilor”. Cu toate acestea, și ea este Într-un anumit fel supusă rânduielii olimpiene atunci când, În Iliada (V, 370 sqq
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la sfârșitul veacului al VI-lea Î.Hr., Theagenes din Rhegium a propus citirea În cheie alegorică a povestirilor tradiționale. În schimb, e probabil ca Heraclit, poate la Începutul secolului al V-lea Î.Hr., respingând modelele tradiționale, să fi mers până acolo Încât să Își scrie opera În proză; Între timp identifica divinitatea cu lumea, Îi făcea pe oameni și pe zei să descindă din „conflict” și sustrăgea nașterea cosmosului lucrării zeilor, și celei a oamenilor. Într-o perspectivă analoagă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
după prima fermentare, era bun de băut, se celebra o altă sărbătoare, caracterizată de o atmosferă de libertate fără limite. Erau aloele, sărbătoarea de iarnă a treieratului care Îi cinstea Împreună pe Demetraxe "Demetra", Coraxe "Cora" și Dionysosxe "Dionysos". Credincioșii mergeau În procesiune până la Eleusis, unde femeile celebrau o secretă ceremonie nocturnă În cursul căreia trăgeau după ele falusuri, se dedau la acte obscene și pregăteau mese acoperite de tot felul de mâncăruri și turte În formă de organe genitale. Caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al morților și al zeilor infernului, dar și enàgisma pentru Heraxe "Hera" sau pentru Zeusxe "Zeus". În orice caz, sacrificiul olimpian, thysìa, constituia actul religios cel mai semnificativ pentru societatea greacă. O procesiune conducea animalul În fața altarului, procesiune În fața căreia mergea o tânără fecioară ce purta un coș În care, ascuns Între pâini, turte și cereale, se găsea cuțitul de jertfă, màchaira. După invocații și rugăciuni și după ce erau așezate pe altar boabe de cereale și victima, oficiantul tăia un smoc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În cinstea Marilor Zeițe din Andania și Megalopolis, dacă nu chiar cele ale Herei la Argo. Totuși, modelul suprem, tà mystèria, tout court, pentru atenieni, erau Misteriile de la Eleusis, un târgușor la câțiva kilometri de Atenaxe "Atena", unde cetățenii atenieni mergeau În procesiune solemnă pentru a le celebra pe Demetraxe "Demetra" și Coraxe "Cora" În fiecare an, În luna boedromion, la Începutul toamnei, Între septembrie și octombrie. Sărbătoare panelenică din calendarul atenian, misteriile erau așezate sub jurisdicția arhontelui-rege. În prezența hierofantului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În Tesalia. Orfismul, care nu a fost niciodată o biserică, nu numai că nu a cunoscut un teritoriu privilegiat În care să se stabilească, dar el a fost marginal și ca alegere ideologică de viață, lăsând urme, câteodată Îndoielnice, care merg din Grecia Magna, la Derveni, În apropiere de Salonic, și până la Olbia, la Mareaxe "Marea" Neagră. În toate cazurile, era vorba de un stil de viață care Îi deosebea pe partizanii acestei doctrine de ceilalți greci. Și cum aceștia refuzau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Învățat toți” (F 10). Critica le este adusă lui Homer și Hesiod din motive morale: aceștia le-au atribuit zeilor tot ceea ce este supărător și blamabil printre oameni (F 11). Așadar, sunt atacate nu cultele oficiale, ci „teologia poeților”. Xenofan merge până la abolirea divinației sau până la a da o explicație naturală fenomenelor meteorologice, folosind un fel de alegoreză fizică (F 32): „Ceea ce numim curcubeu este și el un nor care se Înfățișează purpuriu, roșu și verde”. Un fel de theologia negativa
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]