161,927 matches
-
modelate; mola salsa. VI. Acțiuni/acte (actiones) 1. Limba și limbajul corpului: (a) a vorbi - a cânta (singur/În grup: cu/fără instrumente); (b) a acoperi/descoperi capul; a se Îmbrăca/dezbrăca („haina nouă”); (c) a urca (pe Capitoliu); a merge Împrejur ( În jurul câmpurilor, orașului, pompa); a dansa; (d) a se pleca, a Îngenunchea, a se prosterna. 2. A observa: zborul păsărilor; culoarea, locul, direcția fulgerului; viscerele, forma, culoarea, desenul lor. 3. A dărui/oferi („a sacrifica”): a lua (din locul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
confecționeze chiar și obiecte decorative pentru statuile zeilor, cum ar fi colierele sau inelele pentru nas și pentru degete (Abodah Zarah 1, 8). Modul de a fi al unei imagini divine este Înțeles În manierele cele mai diferite. Gama posibilităților merge de la un simplu trunchi de lemn până la „statuile Însuflețite care au percepție sensibilă și sunt locuite de spirit”1. Imaginile pot vedea, Își pot roti privirea, pot asuda, vorbi. Oamenii le contemplă În rugăciune, iar de cealaltă parte, zeii, În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
le atingă prin intermediul acestui ritual: satisfacere et placare/volens et propitius: „a satisface și a Îmblânzi/a face binevoitor și favorabil”; În concluzie: a ajunge la o situație ordonată și pacifică (pax). Într-o comedie a lui Plaut, Înainte de a merge la casa lui Venusxe "Venus" ca să jertfească un animal, tinerele se Întreabă: Sunt haec omnia quae ad deum pacem opportet adesse?/„Sunt aici toate lucrurile trebuincioase pentru pacea cu zeii?”, adică „pentru sacrificiul nostru” (Plaut, Poenulus 252 sqq.). Scopul special
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu un factor (Yerkes, 1952, p. 5). 4. ISTORIA INTELECTUALĂ A RELIGIEI ROMANETC "4. ISTORIA INTELECTUALĂ A RELIGIEI ROMANE" 1. Mit („fabula”), literatură, artătc "1. Mit („fabula”), literatură, artă" a) Intenția Studiul „istoriei intelectuale (Geistesgeschichte) a religiei romane” Înseamnă să mergem În căutarea aspectelor artistice și literare, filozofice și docte care caracterizează istoria religiei romane. Așadar obiectul unei astfel de cercetări Îl constituie: religia artiștilor și a literaților, așa cum o descriu, o trăiesc și o imaginează ei; religia filozofilor, a juriștilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
spre deosebire de alte popoare, atinse doar marginal de puternicul val grec din prima perioadă elenistică, chiar dacă mai târziu au fost antrenate În amalgamul perioadei imperiale, se află zone Întregi, ca Grecia Magna și Sicilia, de pură tradiție greacă ale cărei origini merg până În secolele VIII-VII Î.Hr. Și asta fără să vorbim despre Etruria, cu istoria ei de contacte seculare cu Grecia și Răsăritul, În timp ce Roma, În expansiunea ei treptată În peninsulă, s-a deschis deja În perioada monarhică și În primele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
religioase orientale și grecești, primatul evident al acestora din urmă În elaborarea unor noi și originale viziuni ale lumii fiind, de altfel, recunoscut. În acest sens, este exemplară Întâmplarea fondatorului școlii Porticului, Zenon, semit, fiu al unui negustor cipriot care, mergând des la Atenaxe "Atena" din cauza activității lui, Îi aducea În dar tânărului „multe cărți socratice” (Diogenes Laertios, Vitae, VII, 31), trezind În el acea dragoste pentru filozofie care, peste câțiva ani, Îl va Împinge să se stabilească la Atena (312
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
limitează și este Încredințată evaluării personale a cercetătorului. De la Începuturile epocii elenistice la edictul lui Teodosius din 392 d.Hr., care interzice practicarea cultului păgân, istoria religiei grecești, deși Își menține fizionomia individuală, se intersectează În largă măsură sau măcar merge În paralel, din motivele enunțate mai sus, cu istoria religioasă a lumii antice. Așadar, este cu neputință, cu atât mai mult În spațiul limitat al acestei abordări, să pretindem că oferim un cadru exhaustiv, ca să nu spunem complet. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
necesar să distingem timpuri și Împrejurări, dincolo de faptul că trebuie să pătrundem În intențiile și În convingerile intime ale personajelor ce fac obiectul cultului și ale adoratorilor lor. Se poate observa doar că acest cult Îmbracă forme destul de variate ce merg de la asimilarea regilor și reginelor elenistice, Împăraților și Împărăteselor și a altor membri ai familiei imperiale cu o zeitate sau alta a panteonurilor tradiționale la o asociere a acestora cu zeitățile titulare ale sanctuarelor și cu practicile rituale celebrate În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
practicilor religioase păgâne, supuse, alături de fundamentele mitice legate de ele, unui proces de reinterpretare substanțială În lumina unor principii ale spiritualismului platonic (Imn către Regele Soarexe "Soare", Imn către Mamaxe "Mama" zeilor). În sfârșit, recuperarea practicilor teurgice În linia ce merge de la Iamblichos la Proclus exprimă Într-o manieră mai evidentă voința de a Înzestra păgânismul - Înțeles ca albie comună În care puteau converge diferitele și diversificatele curente religioase ale numeroaselor contexte naționale ale zonei din jurul Mării Mediterane - cu o liturgie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
preoții oficianți și de participanții la rit. Pregătirea cuprindea o purificare meticuloasă cu ajutorul apei atât a ingredientelor, cât și a instrumentelor folosite În cadrul ritului. La fel ca În cazul ritualurilor focului, și pentru haoma există numeroase elemente comune indo-iraniene, care merg uneori până În cele mai mici detalii. Aceste elemente sunt semnificative și În ceea ce privește ritualurile de purificare, ce atribuiau proprietăți dezinfectante și purificatoare urinei bovine (În avestică, goama¶za; În pahlavi, g½m¶z), folosită În ritul zoroastrian al „marii purificări” (În pahlavi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
același timp, se va pune problema dacă legăturile respective pot fi interpretate ca o conservare a unei tradiții religioase comune sau ca elemente Împrumutate de slavi din alte culturi. O serie de cercetări aprofundate, care pornesc de la Meillet (1926) și merg până la Benveniste (1967) și Jakobson (1970), au pus În evidență o strânsă legătură În privința inovațiilor cu lexicul religios iranian; vom cita situațiile cele mai clare luând, de aici Înainte, rusa ca unic exponent al slavei și omițând celelalte limbi slave
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pământ și studiau felul În care un cal sacru le atingea cu copitele. Pentru a prezice succesul sau eșecul unei expediții militare, la Szceczcin era folosit Într-un fel de slalom un cal negru. Acesta era legat și trebuia să meargă printre nouă lăncii Înfipte În pământ: dacă nu se ferea sau nu le lovea, succesul era asigurat. Și la Arcona apare un cal Într-un rit profetic care prevestea rezultatul unei expediții militare sau a vreunei alte acțiuni riscante: previziunile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să reconstituie vechiul panteon; a se vedea, de exemplu, studiul lui Biezais (1972) despre familia zeilor cerești la letoni. În cadrul Europei, regiunea baltică a fost ultima zonă creștinată; În cea mai mare parte, creștinarea oficială, deși târzie (pentru Lituania se merge până În 1387), o precede cu mult pe cea efectivă: este suficient să ne gândim că, la sfârșitul secolului al XVI-lea, țăranii din Samogizia erau, În realitate, Încă păgâni. Episcopul Merkelis Giedraitis, scriindu-i În 1587 superiorului general al iezuților
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
eroului”; Haudry, 1987, p. 290). Este dificil de precizat care este valoarea acestei explicații; oricum, faptul că Mënes(i)s a fost o zeitate legată de război reiese clar din cântecele populare („Unde alergi Mënesis, cu măciuca ta de stele? Merg la război, fug la război, ca să-i ajut pe tineri.”). Și Perk¿nasxe "Perku>nas", al cărui nume, după cum am văzut, este derivat de la stejar, are În mod clar conotații războinice. El era zeul furtuniixe "zeul furtunii" și al fulgerelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
războinice. În ceea ce privește cea de-a treia funcție - cea legată de producție, bunăstare, sănătate, plăceri sau de sfera economică În sens larg -, putem, fără Îndoială, să repartizăm aici perechea de gemeni „fii ai lui Diëvas”, care, În cântecele populare, cultivă pământul, merg la vânătoare și pescuiesc; această identificare este Întărită și de paralele tipologice, deoarece și panteonul altor popoare indo-europene cunoaște perechi de gemeni ca exponenți ai funcției a treia: Dioscurii În Grecia, Așvinxe "Așvin" În India, Freyrxe "Freyr" și Freyjaxe "Freyja
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ar fi o informație etimologică sau faptul de a activa În domenii aproximativ analoage, În timp ce unica identificare ce pare cu adevărat convingătoare, cea a galicului Lugusxe "Lugus" cu irlandezul Lugxe "Lug", comportă o serie amplă și sigură de elemente care merg de la identitatea etimologică la extinderea atestată a cultului și la paritatea funcțiilor. Dar, așa cum spuneam, astfel de cazuri nu sunt frecvente. Spre deosebire de religia germanică medievală, În cazul căreia datorită bogăției izvoarelor putem examina fiecare divinitate În parte, Încadrând-o În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Dôn" este comparabil etimologic cu cel al zeiței irlandeze Danuxe "Danu", despre care vom vorbi mai jos. În plus, personajul cu numele Gofannonxe "Gofannon" poate fi identificat cu irlandezul Goibniuxe "Goibniu", meșterul divin. Dar, după cum se vede, nu se poate merge mai departe de recunoașterea unor nume divine și epitete. Desigur, foarte puțin se poate recupera și din povestirea Barnwenn fiica lui Llyr. Protagonistul este Bendigeidfranxe "Bendigeidfran" („Brânxe "Brân" cel binecuvântat”), fratele lui Manawydanxe "Manawydan" și nepotul lui Beli Mawr. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
urmează după moarte, la fel cum se Întâmplă și cu Varuñaxe "Varun{a" În India, și el zeul lumii de „dincolo”; ne putem gândi la versurile Închinate Într-un imn vedic defunctului: Vai, vai de vechile căi, pe care au mers strămoșii Înaintea noastră. Pe cei doi stăpâni care domnesc și se bucură de toată libertatea, Îi vei vedea: Yamaxe "Yama" și zeul Varuñaxe "Varun{a" (Rig-Veda, X,14,7). Așadar, defunctul nu se va Întâlni doar cu zeul tipic al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Înăuntru se va aprinde o flacără Înaltă”). Personaje care se bucură de rău și provoacă cu obstinație disensiuni se mai Întâlnesc și În alte culturi. Ne putem gândi la Bricciu Limbă-Veninoasăxe "Bricciu Limbă-Veninoasă" care provoacă mereu conflicte Între eroi și merge până la organizarea unui banchet pentru a-i Învrăjbi pe vestiții războinici Cúchulainnxe "Cúchulainn", Loegairexe "Loegaire" și Conallxe "Conall". Dar Bricciu rămâne o ființă umană, nu are puterile supranaturale ale unui zeu, iar relele pe care le provoacă nu au dimensiune
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
printre altele, dacă Într-adevăr a obținut jurământ de la toate entitățile. Iar Frigg recunoaște că nu a cerut să jure unui de vâsc de la vest de Walhalla pentru că era mic și inofensiv. Loki culege o crenguță din acel vâsc și merge la adunare, unde jocul continua; Îi dă crenguța lui Hödrxe "Hödr", fratele orb al lui Baldrxe "Baldr", și Îl Îndeamnă să arunce cu ea În Baldr: ...Baldrxe "Baldr", victimă sângeroasă, fiul lui Odin: se Înălța În mijlocul câmpurilor, tânără și grațioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pericuoasă (Völuspá, 31 sq.) Baldrxe "Baldr" moare străpuns, iar zeii sunt cuprinși de un sentiment de infinită uimire și disperare. Despărțirea de Odin este inevitabilă, deoarece Baldr, nefiind ucis În bătălie, nu poate ajunge În Walhalla: destinul său este să meargă În Helxe "Hel", infernul. Aesir-ii fac o ultimă Încercare de a-l sustrage infernului, iar Hel promite să-l Înapoieze dacă pe pământ Îl vor plânge toate ființele, fără excepție. Însă Lokixe "Loki" reușește să Împiedice și această Încercare de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este cercetarea prevestirilor cailor. Acești cai albi și nepângăriți de nici o muncă făcută pentru oameni, sunt hrăniți pe socoteala obștii tot În pădurile și dumbrăvile acelea; după ce-i Înhamă la un car sfânt, preotul și regele sau mai marii obștii merg pe lângă ei și iau aminte la nechezatul și sforăitul lor. Obiceiul de a folosi cai sacri În scopuri profetice apare și În religia slavă. 12. JERTFATC "12. JERTFA" Mai sunt cunoscute și acte cultuale de alt tip, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
arhaic, semnificația cuvântului era corelată, mai ales În Moldova, de situația socială. Celebrul răspuns din nuvela Alexandru Lăpușneanu, „Proști, proști, dar mulți”, ca și termenul sintetic, de „prostime”, sunt ilustrative. În Neculce găsim următorul fragment menționat de Pompei Gh. Samarian: „mergând cu multă gloată din țară la Poartă, cu mulți boieri și mazili și curteni și cu ceilalți mai proști, preoți și călugări...” (Letopiseți). Abia mai târziu prostia s-a identificat cu oligofrenia. Anterior, pentru oligofrenie exista o terminologie care Încă
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
În sec. al XVII-lea, utilizează termenul de „patima dracului”, Dimitrie Cantemir, peste mai bine de un secol, amintește de năbădac: „Aspis easte În chipul smaragdului, iaste la ceia ce lovesc lovituri și cad jos de se tăvălesc și le merge spumele”. Termenul a circulat și În sec. al XIX-lea - În corespondența privitoare la internările În mănăstiri, bolnavii erau deseori numiți ca „patima de boala copiilor”, sau doar de „patimă”. Melancolia, denumită „inimă rea” (bolnavi de inimă rea), a fost
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
onestitate asupra fundamentelor existenței umane. Cine caută astăzi sensul vieții, fie că este sau nu creștin, nu se poate mulțumi cu răspunsuri gata făcute, cu banalități și cu formule „passe-partout”. Nu se mai poate citi Biblia la fel cum se merge într-un „fast-food” pentru a consuma mâncare gata pregătită, omogenizată și standardizată, care nu variază nici în funcție de sezon, nici de climă, nici de țară, nici de latitudini. Biblia nu oferă răspunsuri „de-a gata” la întrebări gata omologate. Cere o
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]