161,927 matches
-
destinului ar fi declarați bolnavi), leneșul este bolnav numai prin relativitatea sistemului de referință. Acest aristocrat al lumii parmenidiene se lasă ucis în numele unei teoreze care denunță relativitatea hărniciei și o primejduiește în chiar esența ei. Leneșul care acceptă să meargă la spânzurătoare rămâne astfel în chip sublim fidel esenței sale și moare demn, scăldat în voluptatea repaosului absolut, pe care nici o altă dorință nu l-a putut tulbura și față de care nici o tranzacție nu a fost cu putință. Ca și
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
să pot modifica proiectul din care s-au născut. Mă îndoiesc de ceea ce urmează să fac, așa cum mă îndoiesc de ceea ce am făcut. Această permanentă cumpănire a proiectului în care îmi înscriu viața, această permanentă evaluare a lui (care poate merge până la renunțarea la el), această permanentă verificare a lui prin raport cu ce e bine și ce e rău, drept și nedrept, învechit și înnoitor este semnul inteligenței noastre pământești. Viața unui om inteligent se hrănește din conștiința puținătății certitudinilor
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
fi sigur de tine, de posibilitățile tale. Libertatea nu e altceva decât rezultatul educației în sfera posibilului, dobândirea capacității de a configura și realiza proiecte prin îmbinarea corectă a posibilităților proprii cu posibilul obiectiv. Ca ființă proiectivă, ca acela care merge înaintea sa, omul este desigur liber prin chiar natura sa, dar nașterea proiectului, fermitatea mersului și calitatea țintei depind de buna sau proasta lui așezare în orizontul posibilului. Adaptarea proiectului la condițiile mele de posibilitate și ale lumii în care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
acte cu semne opuse. Mâna poate să dea sau poate să ia. Poate ea vreodată să dea și să ia în același timp? În iubire, regula succesivității lui „a da“ și „a lua“ dispare. Când doi oameni care se iubesc merg mână în mână, mâinile lor dau și iau în același timp și în aceeași măsură. Mâna care se ia pe sine ca altă mână topește distincția dintre „a da“ și „a lua“. Pentru că se dă și se ia pe sine
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
neobosit elan al depășirii, în așa fel încât nimic să nu mi se pară îndeajuns de vast pentru a umple ambiția proiectelor mele. Pot să vreau să fac ctitorii cu nemiluita și vastitatea proiectului și a preluării în proiect să meargă de la „mine“ și de la „altul“ până la „mulți“ și până la omenirea toată. Pot să doresc un cântec vast cât lumea și lumea să îmi pară mică pentru nesațul eului meu. Pe de altă parte, însuși faptul că libertatea se educă implică
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
unei lumi fără repere. Neliniștea existențială pe care o sugerează prăpastia (Abgrund, „realitate fără de temei“) provine din faptul că spiritual și conștient nu se poate trăi decât într-o lume în care spațiul și timpul sunt marcate. Voința de limitare, mergând până la înscrierea fiecărui gest în timp sau până la demarcarea spațiului în care îți propui să te așezi, este un principiu de sănătate spirituală, un chip de a aduce ordine în lume, de a crea un cosmos. Iată de ce prăpastia întunecată
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
o limită (er-grenzen). De aceea, to telos reprezintă o trăsătură fundamentală a ființării, el neînsemnând nici «țintă de atins», nici «scop», ci «capăt», «sfârșit». «Sfârșit» nu este aici defel înțeles într-un sens negativ, ca și cum odată cu el ceva nu poate merge mai departe, nu mai funcționează și încetează. Sfârșitul (Ende) este o sfârșire (Endung) în sensul de «sfârșire plină», desăvârșire (Vollendung). Limita și sfârșitul reprezintă acel ceva prin care ființarea începe să fie.“<ref id=”1”>Einführung in die Metaphysik, Martin
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mor vulpile de ce fluxul conștiinței își întrerupe uneori cursul la suprafață, străbătând spațiile incerte ale unui subconștient bântuit de fantasme spăimoase. Aflat la o răscruce, un tânăr își rememorează viața pentru a se clarifica și a decide cum trebuie să meargă mai departe. Percepții dureroase ale realității, o ambianță ostilă, despărțirea de familie, lipsa reperelor generează o derută permanentă. Personajul pare a se limpezi abia după o serie de întâmplări dure - suferințele și umilințele din timpul stagiului militar, o detenție nedreaptă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
terminologia multor enunțuri e accesibilă doar celor cu temeinică pregătire filosofică. Lectura procură, totuși, delicii intelectuale cititorului, prins de farmecul „cantatei” de îndată ce intuiește sensul meditației incluse. Discutând despre rostirea poetică (numită „rost”), cei implicați în dialog depășesc esteticul, chiar gnoseologicul, mergând până la ontic. Ei formulează ultrasavant frământări existențialiste, exprimă algebric coordonate ale experienței cotidiene, exemplificând, bunăoară, noțiuni de teologie tomistă prin comportamente canine (oferite de Zdreanță și Azorică), fac uz de structuralism, semiotică, poetică matematică, persiflând subtil pretențiile acestor discipline de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
îl exprimă pe autor în esențialitatea lui ontologică, în ceea ce are comun cu întreaga fire; îl exprimă adesea fără voia lui, dezvăluind uneori și comunitatea căreia îi aparține el. Pretextul posedă o „structură” doar virtuală. Aceasta constă într-o „întâlnire” mergând până la identificarea creatorului cu el însuși, și totodată cu Lumea, „în bogăția indiviză a precuvântului”. E o identitate primară, care în operă (text) se realizează încă o dată, la alt nivel, nu pur existențial, prin inserția „infinitului de compenetrație al precuvântului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
justifice cuceririle din trecut sau pe cele viitoare. Aceste justificări morale și intelectuale erau adesea ambiții mascate. Oamenii de stat încurajau acest sprijin. Cum rămîne atunci cu obiectivitatea istorică? Tacitus voia să scrie istoria "fără teamă sau favoritism". Ranke a mers pe urmele lui scriind istoria wie es gewesen ist (așa cum a fost). Cu totul altfel se prezintă situația în Europa central-răsăriteană și în România. Aflată la răscruce de drumuri față de monarhiile militare germane, austriece și rusești, acest "pămînt al nimănui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
acum, a emis cîteva decrete ca să îmbunătățească situația iobagilor români. Bunele lui intenții, date fiind ignoranța și suferințele oamenilor, au dus la răscoala sîngeroasă condusă de Horia, Cloșca și Crișan. Trupele imperiale au restabilit ordinea, iar lucrurile au continuat să meargă ca și înainte. Următoarea revoltă a românilor s-a produs în 1848, atunci cînd Lájos Kossuth a unit Transilvania cu Ungaria fără a ține seama de majoritatea populației românești. Astfel că românii au declanșat o revoltă sîngeroasă conduși de Avram
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
forță democratică deținută de cîțiva cu consimțămîntul celor mulți, atunci este rezonabil să presupunem că sarcina celor puțini este să instituie un tampon contra unor asemenea emoții și energii iraționale care îi afectează pe cei mulți". Relevanța observației lui Schorske merge mai departe de Viena și se aplică într-o oarecare măsură și României. Dar în România a existat o asimilare minimă a evreilor deoarece nu era încurajată. Evreii puteau fi naturalizați numai în cazuri excepționale, dar li se cerea să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
spuse: Există loc pentru toți aici, există mîncare și de lucru pentru toți. Românii se mulțumesc să nu facă nimic altceva decît să mănînce, să doarmă și să facă dragoste. Aceasta este firea lor. Evreii și străinii fac țara să meargă înainte. Cei care duc totul în spate cîștigă și bani, nu-i așa? S-ar putea mai curînd spune că românii dau totul și nu iau nimic în schimb". Afirmația lui a fost întîmpinată cu gesturi și exclamații de aprobare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sau ortodox) din flota otomană. Descendenții lui au venit la Botoșani pe la 1750 și au deschis o băcănie. Patronul era Galeongiul Gheorghiu, "Cupețul" (negustor). Gheorghiu a devenit cu timpul Iorgu și în cele din urmă Iorga 3. El nu a mers pe urmele colonilor greci care veneau în România de sute de ani. Aceștia au descoperit că atmosfera era înrudită cu Bizanțul după Bizanț. Întrucît influența grecească era atît de covîrșitoare în eșaloanele de sus ale societății, ei nu se grăbeau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și masă într-un cămin aflat lîngă liceu. Iorga avea rude și în Iași, așa că nu era singur. Gheorghe, fratele lui, era elev la Liceul Militar. Despărțirea de cei doi fii ai ei i-a ușurat viața doamnei Zulnia. Învățătura mergea fără efort, dar viața la cămin era grea pentru Iorga. Elementele de confort oferite de dormitor erau suprasolicitate. În schimb, a reușit să-și facă doi-trei prieteni 29. Aici l-a întîlnit pe unul dintre cei doi prieteni de-ai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ortodoxie pentru diferențele dintre Evanghelii, realitățile Bisericii și comportamentul preoților. Iorga se referea la ea ca la "ortodoxia lipsită de suflet, din care nimic nu a înflorit în ființa noastră"33. Cînd avea 18-19 ani, Iorga a refuzat să mai meargă la biserică pentru că era "socialist militant" și citea scrierile lui Marx și ale prințului Kropotkin 34. N-a uitat niciodată formalismul și uscăciunea învățămîntului religios de la liceu. L-a ridiculizat pe dascălul respectiv, un preot, folosindu-se de o carte
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și l-a chemat din dormitor pe Frasin Munteanu-Râmnic: "Hai lîngă mine! Nu vreau să fiu singur". Tînărul s-a simțit stînjenit în vreme ce Iorga își descărca sufletul: " Am fost întotdeauna un necredincios. Cînd eram tînăr, mama mea mă obliga să merg la biserică. Nici acum nu sînt credincios". (Unii membri ai familiei Iorga sînt de părere că această ieșire fusese provocată de comportamentul necuviincios al preoțimii în timpul slujbelor de Paști). Apoi, schimbînd subiectul. "Și am o nevastă cere-mi este mamă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cererii și ofertei, ale valorii surplusului care îi aparține muncitorului, ale lacomului capital exploatator și ale jafului pe care îl săvîrșește acesta în fiecare zi", ale viitoarei revoluții proletare și, la capătul drumului, ale salvării: o societate fără clase. A mers pînă la a accepta o "muncă de misionar", "să merg printre oameni, să mă întorc la Botoșani în vacanța de vară, să fac agitație, să răspîndesc crezul". Iorga a reușit să-l convertească pe un fost coleg de clasă, dar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ale lacomului capital exploatator și ale jafului pe care îl săvîrșește acesta în fiecare zi", ale viitoarei revoluții proletare și, la capătul drumului, ale salvării: o societate fără clase. A mers pînă la a accepta o "muncă de misionar", "să merg printre oameni, să mă întorc la Botoșani în vacanța de vară, să fac agitație, să răspîndesc crezul". Iorga a reușit să-l convertească pe un fost coleg de clasă, dar convertirea la marxism nu l-a împiedicat pe acesta să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cineva care lupta pentru bunăstarea a 80 sau 90 % din populație să fie etichetat drept conservator? Lui Iorga nu-i plăceau nici marile orașe industriale, nici arta modernă. Există o vorbă care spune că acela care arată ca o rață, merge ca o rață și măcăie ca o rață este rață. Se pare însă că lipsește ceva aici. Era oare Iorga un conservator sau un naționalist romantic întîrziat care credea în evoluția organică a societății? Pentru el, nu exista nici o entitate
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
gospodăriei lui Iorga. Toată lumea îi spunea Grand'maman; doamna Catinca era ușor ofensată de atitudinea soacrei ei, cu toate că le unea o mare afecțiune. Doamna Zulnia își începea întotdeauna scrisorile cu: "Dragă Catinca și Nicu"124. Dintre copii, fetelor le-a mers mai bine decît băieților. Doamna Zulnia pomenea mereu de descendența ei din neamul Drăghici și dorea ca nepoatele ei să se mărite bine. Mircea era vanitos și egocentrist, nutrind ambiția de a-l înlocui pe Iorga în fruntea partidului și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
la dispoziția oamenilor de rînd, depunînd eforturi aparte ca să-i ajute pe veteranii din Războiul cel Mare. Multiplele sale acte caritabile erau făcute cu discreție, ajungînd rareori să fie cunoscute public. Accepta rar onorarii pentru conferințele pe care le ținea; mergînd cu mașina (așezat lîngă șoferul său), se oferea să-i ducă pe țăranii întîlniți pe drum cu automobilul. În 1907, cînd a fost ales deputat de Iași, a donat orașului 3 000 din cărțile lui pentru fondarea unei biblioteci publice
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
maramureșene 136. Iorga era cunoscut de către românii din Transilvania. O tînără țărancă l-a recunoscut (ca autor al unei cărți despre Transilvania pe care o citise) și i-a spus: Dacă dumneavoastră sînteți autorul acestei cărți, atunci vă sărut sufletul". Mergea împreună cu doamna Catinca în căruțe trase de cai din gospodărie în gospodărie (și din motive economice)137. În 1901 a plecat la Budapesta și s-a adresat românilor transilvăneni care studiau acolo: "Vă aflați într-o bătălie. Luptați!"138 A
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ideile lui Popovici, deoarece nu putea accepta o soluție austriacă și cu atît mai puțin una germană 203. Iorga nu mai era dispus să accepte nici un compromis. Ca orice naționalist sud-est european, era decis să deseneze o nouă hartă. "Vom merge drept înainte spre unitatea națională"204, scria el. Iorga nu s-a lăsat impresionat nici de intelectualul democrat maghiar dr. Oszkàr Jàszi, care propunea o politică conciliantă față de naționalități, nu maghiarizare forțată. În 1913, atunci cînd Partidul Socialist Maghiar a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]