161,927 matches
-
se recunoaște diferența contraria profund instinctul centralizator și misiunea autoimpusă a corpului ofițeresc spaniol: consolidarea statului. Tot ce era specific basc (limba, obiceiurile, politica) a fost reprimat cu agresivitate În anii lui Franco. În ciuda propriilor instincte centripete, dictatorul spaniol a mers până Într-acolo Încât a acordat Navarrei (regiune care nu a fost niciodată atât de clar individualizată precum cea bască sau catalană) drepturi, privilegii și o legislatură proprie, numai pentru a le băga În cap bascilor că ei nu puteau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
patruzeci de milioane. Contactul telefonic Între cele două jumătăți ale Berlinului, practic necunoscut În 1970, ajunsese În 1988 la zece milioane de apeluri pe an. La jumătatea anilor ’80, cei mai mulți est-germani aveau acces liber la televiziunea vest-germană - autoritățile est-germane au mers chiar până la a instala cablu În „valea neștiutorilor” din zona Dresdei (numită astfel pentru că impedimente topografice locale blocau semnalul TV vest-german), În speranța că cetățenii din RDG care puteau viziona programe TV din RFG nu vor mai simți nevoia să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Nu Înțelegeți?”, Încearcă el să le explice șefilor de partid exilați la Paris, care visează Încă la reînvierea speranțelor din 1936. „Spania nu mai este decât o legendă a stângii, un mit al veteranilor. În timpul ăsta, 14 milioane de turiști merg În Spania În fiecare an. Realitatea lumii e Împotriva noastră.” Nu Întâmplător scenariul filmului e opera lui Jorge Semprún, care a fost zeci de ani agent clandestin al comuniștilor spanioli Înainte de a părăsi partidul, șocat de nostalgia fără orizont În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a abandona catehismul radical. Una era să te strâmbi cu subînțeles la auzul numelui lui Stalin (mort de mult și condamnat oricum de propriii săi urmași), și alta să recunoști că de vină nu era omul, ci sistemul. Iar să mergi mai departe, să afirmi că Însuși proiectul utopismului radical era responsabil pentru crimele și fărădelegile leninismului, Însemna să subminezi fundamentele politicii moderne. Istoricul britanic E.P. Thompson, figură legendară pentru generația mai tânără de „comuniști postmarxiști”, Îi scria acuzator lui Leszek
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
naționale de protest. Reacția instinctivă a autorităților - arestarea agitatorilor și izolarea greviștilor - s-a dovedit a fi o greșeală, motiv pentru care ele au Încercat să câștige timp divizându-și adversarii. Într-un gest fără precedent, reprezentanții Biroului Politic au mers la Gdañsk pentru a negocia cu liderii „rezonabili” ai muncitorilor, În timp ce Kuroñ, Adam Michnik și alții de la vârful KOR erau reținuți pentru interogatorii. Dar la Gdañsk au sosit alți intelectuali - istoricul Bronis³aw Geremek, avocatul catolic Tadeusz Mazowiecki - pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
păstra controlul asupra evenimentelor, se simțea obligat să aleagă calea de mijloc ori de câte ori era posibil, Încurajând idei noi pentru ca apoi să alunece din nou În brațele conservatorilor din partid, În timp ce reformiștii radicali precum Iakovlev sau Boris Elțîn Îl presau să meargă mai departe. Aceste oscilări, ezitarea lui Gorbaciov de a urmări până la capăt logica idieilor, dorința de a nu merge prea departe ori prea repede i-au dezamăgit pe mulți dintre admiratorii săi de la Început. Renunțând la monopolul de putere și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
apoi să alunece din nou În brațele conservatorilor din partid, În timp ce reformiștii radicali precum Iakovlev sau Boris Elțîn Îl presau să meargă mai departe. Aceste oscilări, ezitarea lui Gorbaciov de a urmări până la capăt logica idieilor, dorința de a nu merge prea departe ori prea repede i-au dezamăgit pe mulți dintre admiratorii săi de la Început. Renunțând la monopolul de putere și inițiativă al partidului, Gorbaciov și-a redus Însă și propria influență. Ca urmare, el a fost obligat să formeze
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Wolf și alți intelectuali est-germani au lansat un apel „Pentru țara noastră” - pentru salvarea socialismului și a Republicii Democrate Germane, protestând ferm Împotriva a ceea ce Heym descria drept „gunoiul poleit” al Occidentului. Bärbel Bohley, figura conducătoare În Neues Forum, a mers până la a califica deschiderea Zidului drept „nefericită” pentru că Întârzia „reforma” și precipita alegerile Înainte ca partidele și electoratul să fie „pregătite”. Ca mulți intelectuali „contestatari” din RDG (fără a mai vorbi despre admiratorii lor vest-germani), Bohley și colegii ei nutreau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era atât de timorată Încât până și inițiativa anticomunistă trebuie să fi venit tot de la comuniști. Un astfel de scepticism e absolut nefondat: toate dovezile care au ieșit la lumină de atunci sugerează că pe 17 noiembrie securitatea cehă a mers pur și simplu prea departe. Nu a fost nici un „complot” cu scopul de a forța mâna clicii conducătoare. În 1989, poporul cehoslovac și-a luat soarta În mâini. Cazul României a fost cu totul altul. Acolo, pare incontestabil că o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai greu de Împăcat. Mai mult decât oricine, francezii erau sincer tulburați de colapsul aranjamentelor familiare și stabile din Germania și din Întregul bloc comunist 4. Prima reacție a Parisului a fost Încercarea de a bloca unificarea germană - Mitterrand a mers până la a vizita RDG În decembrie 1989, prefăcându-se că susține suveranitatea germană. El a refuzat invitația lui Helmut Kohl de a participa la ceremonia ce marca redeschiderea Porții Brandenburg și a Încercat să Îi convingă pe conducătorii sovietici că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
contrabandei și al spălării de bani. Cum Transnistria asigură 90% din electricitatea Moldovei, noii conducători aveau o resursă economică legitimă cu care puteau șantaja Chișinăul. Independența Transnistriei nu a fost recunoscută de Moldova sau de altcineva: nici măcar Moscova nu a mers atât de departe Încât să acorde oficial legitimitate regiunii separatiste. Dar clivajul din mica Moldovă prefigura problemele mai mari care urmau să apară câteva sute de kilometri mai la est, În Caucaz. Aici, neînțelegerile dintre armeni și azeri, complicate de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prin persoana lui, singurul simbol al idealului unei Cehoslovacii unite, federale. Dar Václav Havel nu mai era la fel de popular - și, prin urmare, influent - cum fusese cu numai doi ani Înainte. În prima sa călătorie oficială ca președinte, el nu a mers la Bratislava, ci În Germania - o mișcare logică, dacă ne gândim la vechea animozitate ceho-germană și la nevoia Cehoslovaciei de a Încheia alianțe cu țările occidentale, dar un pas greșit, oricum, din punctul de vedere al sensibilității slovace. Iar Havel
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de federație. Opinia internațională era scindată: Washingtonul sistase orice ajutor economic pentru Iugoslavia din cauza măsurilor aplicate de sârbi În Kosovo, dar se opunea tendințelor secesioniste. Cu câteva săptămâni Înainte de vizita președintelui Bush la Kiev, secretarul de stat James Baker a mers la Belgrad În iunie 1991 și a asigurat conducerea țării că Statele Unite sprijină o „Iugoslavie unită și democratică”. Dar, În acel moment, o Iugoslavie „unită și democratică” era deja un oximoron. La cinci zile după declarația lui Baker, atât Slovenia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
se scurge În buzunarele prietenilor și susținătorilor președintelui. Investițiile străine aminteau așadar nu de efortul postbelic susținut prin care s-a reconstruit Europa Occidentală, ci de implicarea intermitentă a sectorului privat după acordurile de la Versailles: investițiile se făceau când totul mergea bine și erau retrase când vremurile deveneau tulburi 15. Așadar, ca și În trecut, est-europenii au intrat În competiție cu Vestul de pe poziții inegale: pe de o parte, ei nu dispuneau de capital local și piețe externe; pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aceeași perioadă, numărul spectatorilor din cinematografe scăzuse cu doar 77% În Polonia, 71% În Republica Cehă și 51% În Ungaria. În Slovenia nu se Înregistrase, practic, nici un regres. Aceste statistici sugerează o legătură directă Între prosperitate și dispoziția de a merge la cinema și confirmă explicația oferită de un sondaj de opinie din Bulgaria pentru declinul numărului de spectatori la cinema: după căderea comunismului, oferta cinematografică se Îmbunătățise... dar oamenii nu Își mai permiteau costul biletelor. În situația dată, transformarea economică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tuturor adversarilor săi politici compromiși ca foști colaboraționiști. Anticipând acest tip de comportament, Michnik și alți disidenți au fost de părere că era mai bine să se tragă pur și simplu o linie finală după era comunistă și să se meargă mai departe. Din consecvență, Michnik s-a opus În anul 2001 eforturilor de a-l inculpa pe fostul președinte comunist Jaruzelski (În vârstă de 78 de ani la acea dată) pentru că ordonase În 1970 să se tragă În muncitorii greviști
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În care ea n-ar fi nici pe departe statul-națiune cel mai mic sau cel mai sărac. Dar nu se știe dacă majoritatea scoțienilor, după ce și-au asigurat o oarecare aparență de independență și ceva din substanța ei, țin să meargă mai departe. Constrângerile geografice și demografice, precum și lipsa de resurse naturale care au făcut Scoția dependentă de Regatul Unit sunt neschimbate; iar la sfârșitul anilor ’90, În Scoția, ca peste tot, naționalismul și-a pierdut suflul. Nu același lucru se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
limbii franceze, aparentul monopol al francofonilor asupra puterii și influenței, felul În care elita valonă și-a Însușit toate pârghiile autorității politice și culturale. Naționaliștii flamanzi și-au asumat consecvent un rol comparabil cu cel al slovacilor din fosta Cehoslovacie - mergând până la colaborarea cu ocupantul În al doilea război mondial, În speranța că de la masa nazistă vor pica oarece firimituri de autonomie separatistă. Dar În anii ’60 rolurile s-au inversat: Flandra era prezentată acum de politicienii naționaliști nu după imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Statele membre ale Uniunii Europene, În schimb, rămân unități separate și complet independente Într-o asociație voluntară căreia i-au cedat, În timp, un ansamblu aleatoriu de puteri și inițiative, fără a specifica vreodată principiul asocierii sau până unde va merge această Întreprindere comună. „Bruxelles-ul” - cartier general de un anonimat cum nu se poate mai potrivit pentru o entitate administrativă nedefinită, nici democratică, nici autoritară - guverna numai cu consimțământul guvernelor membre. De la Început, el li se prezentase acestora ca o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
noii laburiști În Marea Britanie) strânseseră bani În ultimii 20 de ani printr-o varietate de metode suspecte: vânzarea unor favoruri, traficul de influență sau, pur și simplu, apelul mai insistent decât În trecut la sponsorii convenționali. În Belgia, lucrurile au mers și mai departe - cum se poate vedea din scandalul Dassault-Agusta. La sfârșitul anilor ’80, guvernul belgian a semnat două contracte prin care se angaja să cumpăre 46 de elicoptere militare de la firma italiană Agusta, respectiv să Încredințeze companiei franceze Dassault
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai interesate să construiască gazoducte și să vândă gaz Uniunii Europene decât să i se alăture. Mulți ruși, inclusiv locuitorii din marile orașe din regiunile vestice, nu se considerau europeni: când călătoreau În Vest, ei spuneau (ca și englezii) că „merg În Europa”. Cu toate acestea, Rusia fusese efectiv o forță În Europa timp de trei sute de ani, iar această moștenire s-a menținut. Oameni de afaceri ruși Încercau să preia bănci letone. Un președinte lituanian, Rolandas Paksas, a fost nevoit
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mândrea Încă, la sfârșitul secolului, cu 900 de abații și mănăstiri (60% din totalul mondial), credința activă era În declin și corelată mult prea strâns cu izolarea, bătrânețea și Înapoierea rurală. În Franța, numai un adult din șapte admitea că merge la biserică și atunci În medie doar o dată pe lună. În Scandinavia și Marea Britanie, cifrele erau și mai scăzute. Creștinismul era În declin chiar și În Polonia, unde cetățenii erau din ce În ce mai surzi la perceptele morale ale ierarhiei catolice cândva atât
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tradiționale - uneori la insistențele familiei, deseori În semn de revoltă față de compromisurile generației anterioare. Reacția autorităților publice, după cum am văzut, a depins Întrucâtva de tradiția locală și de circumstanțe: numai Adunarea Națională franceză, Într-un paroxism de republicanism laic, a mers până la a interzice (cu 494 de voturi pentru și 36 Împotrivă) toate simbolurile religioase În școlile de stat. Dar această măsură adoptată În februarie 2004, deși aparent viza vălul fetelor musulmane, trebuie Înțeleasă Într-un context mai larg și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de lucru european, dar pentru noi funcționează. Jorma Ollila (CEO, Nokia)1 Europenii vor să fie siguri că viitorul nu le aduce noi aventuri. Au avut deja destule. Alfons Verplaetse, guvernatorul Băncii Naționale Belgiene (1996) În America e bine să mergi când ești tânăr și necăsătorit. Când vine vremea să te așezi la casa ta, mai bine te Întorci În Europa. (Om de afaceri maghiar, sondaj de opinie, 2004) Societatea modernă... este o societate democratică ce trebuie analizată fără accese de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Era un adevăr general acceptat că marea cultură păstra În Franța o funcție pedagogică; canonul teatral, mai ales, era inculcat sistematic prin programa națională de Învățământ. Jane Brown, directoarea unei școli londoneze care le-a interzis elevilor În 1993 să meargă cu clasa la reprezentația piesei Romeo și Julieta (pe motiv că piesa este politic incorectă - În cuvintele ei, „ostentativ heterosexuală”), nu ar fi făcut carieră de cealaltă parte a Canalului Mânecii. Sponsorizarea din fonduri publice frapa prin amploare În Franța și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]