161,927 matches
-
cele din urmă acțiunile converg spre un incident menit să distrugă echilibrul leibnizian constituit. De exemplu, Felecan, protagonistul din Singuri, moare călcat de camionul șoferului Panait. Accidentul devine însă posibil în urma conjugării a numeroase acte aparent disparate ale personajelor. Maxim, mergând cu bicicleta, întâlnește camionul și șoferul vrea să-l ocolească, dar nimerește peste Felecan, căruia tocmai atunci îi vine ideea să traverseze strada pentru a rupe o piersică din pomul de peste drum. De la distanță contribuie la accident și alte personaje
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
murmurul marilor plânsetul țărilor. Prin lumea aievelor cântecul Evelor. Prin vuietul timpului glasul nimicului. Prin zvonul eonului bocetul omului. (Blaga, 2010 : 437) Ce qu'entend l'unicorne Par le monde des contes des messages la ronde. Par le murmure des mers des pays leș pleurs. Par le monde des étants des Èves le chant. Par la rumeur du temps la voix du néant. Par le bruit de l'éon la complainte de l'homme. (Miclău, 1978 : 547) À une analyse rapide
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
strigat prelung deasupra întâielor ape. Tu vécus jadis sur des fonds de mer et le feu solaire tu *l-aș de près contourné. Dans leș forêts flottantes tu criais longuement au dessus des eaux premières nées. Jadis au fond des mers tu aș vécu, tu aș contourné de près le feu solaire. Dans leș forêts flottantes tu aș crié longuement sur leș eaux premières. Pasăre ești ? Sau un clopot prin lume purtat ? Făptura ți-am zice, potir fără toarte, cântec de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de quelques verbes et expressions : " a cuprinde " (" serrer dans șes bras ") ; " a frânge mijlocul " (littéralement : " briser la taille ") ; " a săruta " (" embrasser "). Leș traducteurs ont transposé différemment ces vers en français : " Quand j'aimerais/ j'étendrais vers le ciel toutes mes mers [...]/pour le saisir,/pour serrer să taille,/pour embrasser șes étoiles étincelantes. " (Donnez-moi un corps, ô montagnes) (Miclău, 1978 : 229) ; " Lorsque j'aimerais, je tendrais vers le ciel toutes mes mers [...]/pour l'étreindre,/să taille l'écraser/et baiser
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
j'aimerais/ j'étendrais vers le ciel toutes mes mers [...]/pour le saisir,/pour serrer să taille,/pour embrasser șes étoiles étincelantes. " (Donnez-moi un corps, ô montagnes) (Miclău, 1978 : 229) ; " Lorsque j'aimerais, je tendrais vers le ciel toutes mes mers [...]/pour l'étreindre,/să taille l'écraser/et baiser șes brillantes étoiles. " (Vous, leș montagnes, donnez-moi un corps) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 101) ; " Quand j'aimerais/Je porterais toutes leș mers vers le ciel, [...]/Vers le ciel pour l'embrasser à en
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
soulignons.) 1000 V. Idem, p. 117 : Se știe că scriitorii mai nutresc în general și astăzi ambiția de a îmbogăți limba literară cu cuvinte locale, regionale. Am găsit că o asemenea aspirație trebuie retezata în fața lui Faust. Străduințele mele nu mergeau atât spre vocabularul îmbelșugat, cât spre întrebuințarea nuanțata, neobișnuită uneori, a unui vocabular de circulație generală printre români. Ceea ce urmăream nu era cuvântul pitoresc, rar, a cărui semnificație trebuie căutată în Dicționarul limbii, ci îmbinarea nouă de cuvinte, câri umblă
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
paragraful 1.1) și anume, că în orice acțiune managerială elementele comune și esențiale se referă la problematica resurselor umane. Urmărind definiția dată managementului, vom putea distinge o etapă de „conducere premanagerială” care acoperă o perioadă îndelungată din istoria societății, mergând chiar, până în epoca premergătoare capitalismului industrial (fazele cooperației simple și a manufacturii). Conducerea premanagerială și-a găsit o prezentare „clasică” în lucrările lui Adam Smith, pentru care sistemul piețelor era suficient în așa-zisa „autoreglare”, ceea ce s-a numit ulterior
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
pe măsură ce se desfășoară<footnote A se vedea și Nica, Elvira, op cit., pp. 214-216. footnote>. Am putea spune că relațiile publice (și cu publicul) capătă, în cazul administrației publice, caracterul unui „dialog social” specific. „Sub un aspect general, dialogul social merge mai departe în sectorul public (în raport cu sectorul privat), căci el asociază sindicatele”143 în realizarea diverselor activități (sindicatele salariaților administrației publice sau o serie de organizații neguvernamentale ca reprezentante ale publicului). Capitolul 2 Strategii și politici de MRU 2.1
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
Evaluarea strategiei. Scopul evaluării strategice constă în a elabora o imagine asupra situației reale a organizației ca un tot în relațiile sale cu lumea „din afară”, ce va formula răspunsuri la întrebări de genul: unde ne aflăm?; unde dorim să mergem?; cum intenționăm să ajungem?; avem capacitatea de a realiza schimbările necesare? etc. (schema 22). Schema 22. Factori probabili a influența evaluarea strategică<footnote Ibidem, p. 83. footnote> Alegerea reprezintă elementul central al formulării strategiei. Alegerea strategică - are la bază o
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
la noile nevoi organizaționale sau doar de a preda cunoștințe organizaționale pentru sisteme noi de operații, într-o strategie de investiții care consideră dezvoltarea personalului, ca egală ca importanță cu introducerea de noi tehnologii (...). Necesitatea pregătirii profesionale trebuie, desigur, să meargă dincolo de medierea abilităților necesare stăpânirii unui spectru larg de sarcini de muncă; ea trebuie, de asemenea, să cuprindă competența de a modela procesele de muncă însele; în final, nu numai priceperea profesională, ci, de asemenea, cunoștințele metodologice și competența socială
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
Dacă primul aspect ar putea fi exprimat prin conceptul de management bazat pe competențe negociate (paragraful 1.6), al doilea se desfășoară (ar trebui să se desfășoare) în cadrul unor practici de tipul dialogului social. „Într-un mod general, dialogul social merge mai departe în sectorul public, în raportul cu ceea ce reprezintă cadrul juridic al sectorului privat, căci el asociază sindicatele la actul managerial al carierei individuale”<footnote Bartoli, Annie, op. cit., p. 32. footnote>. „Dubla relație cu publicul” (paragraful 1.6) proprie
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
care derivă din analiza postului și se determină din descrierea acestuia. Analizele combinate au în vedere primele două tipuri de analize și sunt folosite frecvent în practica managerială din domeniul resurselor umane, deoarece, pe lângă analiza aspectelor importante ale postului, analistul merge mai departe, deducând cunoștințele, abilitățile, trăsăturile sau alte cerințe necesare titularului postului. Analizele strategice vizează dinamica posturilor și influența schimbărilor asupra conținutului muncii și a naturii posturilor. Analiza posturilor existente la un anumit moment într-o organizație furnizează o serie
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
acesta pare cât se poate de nefericit, deoarece accentuează mai mult investigarea preliminară a materialelor și face, sau pare să facă, o distincție greu de susținut între materialele care trebuie "investigate" si cele care sunt ușor accesibile. De exemplu, când mergi la British Museum să citești o carte rară, faci "cercetare", dar când stai acasă într-un fotoliu și citești o reeditare a aceleiași cărți s-ar părea că procesul mintal care are loc este diferit, în cel mai bun caz
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
corect dihotomia clasică. Am arătat că pictorii simboliști utilizează elemente specifice tradiției, de la tradiția în pictură a decorativismului bizantin, la elemente de folclor, conferindu-le însă un caracter modern, adică simbolist, care le înstrăinează în diferite grade de contextul specific, mergând până la esențialismul sculpturii brâncușiene, așa cum se reflectă, de pildă, în Pasărea măiastră. Un astfel de dialog între tradiția picturii bizantine, care include și o viziune ortodoxistă și tema favorită decadentismului, cea a lui diminutio capitis, o regăsim în pictura Ceciliei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de sensibilitate decadentă. Huysmans relevă caracterul "blasfemic" al operei lui Moreau și un sens secret al transcendenței prin violarea celor mai grave interdicții identificând sursa sublimului decadent, sinteză a romantismului cu spiritul sadian trecută prin filtrul isteriilor și nevrozelor moderne: "Mergând la izvoarele etnografice, la originile mitologiilor, ale căror sângeroase enigme le compara și descifra, adunând laolaltă și topind într-una singură legendele provenite din Extremul Orient, metamorfozate de credințele altor popoare, el justifica astfel fuziunile sale arhitectonice, amalgamurile luxoase și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
expresie 65. În opinia lui Rodolphe Rapetti, această descoperire devine o marcă a abordării böckliniene a temelor legate de antichitatea greacă cu mitologia aferentă. "Transpoziția böckliniană" își găsește echivalentul nu cu mult mai târziu în pictura lui Gustav Klimt, care merge mai departe cu arheologia estetică, în cultura preclasică, cultura miceniană. Dacă Rapetti sesizează la Böcklin un accent nietzschean "în această căutare a luminii mediteraneene care corespunde întoarcerii în leagănul civilizației"66, în Viena Fin-de-siècle. Politică și Cultură 67, Carl Schorske
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În revistă este reprodus un tablou al seriei, Din alte vremuri, tablou care ar putea fi oricând înseriat revivalului medievalist prerafaelit. Cel care servește drept model Ceciliei Cuțescu-Storck este însă Edward Burne-Jones, "un Moreau englez" (C. Philipps), a cărui estetică merge împreună cu o exigență ce limitează dintru început accesul la mesajul operei sale. Cecilia Cuțescu-Storck se va dispensa însă de subiectul mitologic, reținând mai degrabă o notă alegorică de efect decorativ și coregrafia gestuală care întreține o atmosferă de mister. În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu zâne o dramă wagneriană, dintr-un personaj fabulos un tip nemuritor"107. Însă abilitățile invocate mai sus îl recomandă pe pictorul simbolist, în măsură să confere sintetist motivului folcloric relevanța semantică și portanța atistică a unei opere universale. Bachelin merge în direcția dizolvării ierarhiilor cutumiare între artele majore și artele minore, recte, decorative, afirmând egalitatea de principiu a expresiilor artistice fie "într-un obiect de lux sau într-un obiect util". Mai mult chiar, "Prin Artă, prin urmare, înțeleg atât
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că revista era accesibilă celor care doreau s-o consulte. În cazul României, artiștii, consideră istoricul, ar putea să se inspire din flora și fauna țării, din liniile peisajului românesc, dar și din ceea ce expune piața de pește, spre exemplu: "Mergi prin urmare să faci un tur al halei de pește și spune dacă somnii, cega, sturionii nu vă par din faianță de Bracquemont, în porțelan de Copenhaga, în Kakemonos japoneze? Numai de-ar fi să fie un Bracquemont românesc; (...)124
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unei arte naționale primește complementul influențelor stilistice ce caracterizează noile curente artistice europene. Artistul încearcă să depășească stadiul unei simple juxtapuneri stilistice către o sinteză a tradițiilor, autohtonă și europeană, în cazul de față arta bizantină și Jugendstilul. "Personajele nu merg, ci parcă dansează cu pași plutitori. Prin gesturi, costume și colorit, lucrarea amintește de frescele moldovenești. O notă neconcordantă o creează aici cadrul scenei, care înfățișează o pădure cu copaci stufoși ce lasă să se vadă în depărtare un castel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu Himere. Capul lui Eminescu se desprinde rodinian din această masă de trupuri înlănțuite în materie printr-un efort de sublimare estetică, iar Frunzetti înregistrează expresia monstruoasă a dualității constitutive, hibridul, purtând amprenta unei androginii subversive, un "Eminescu-gorgonă". "Marele Paciurea, mergând pe linia obedienței absolute față de dicteul propriei sale fantezii bântuite de himere, făcuse un Eminescu-gorgonă, un cap spectral, de umbră a hadesului, țâșnind lumini din bezna bolgiei lui cu șerpi dantești, înconjurat de alte umbre, contorsionate pe soclu, de Ugolini
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fondator în economia simbolică a imaginarului infantil chipul bufniței prezintă similitudini cu cel al unui copil. În acest caz, putem vedea rapelul regresiv așa cum îl sugerează o altă serie de himere (Himera Văzduhului, Himera Apei etc.) cu mult mai amplu, mergând până la reveriile amniotice, multe dintre himerele sale având un aspect embrionar de fetus al unui specii aparent hominide. Altfel, aspectul marțial al acestei creaturi intimidante evocă interpretări alternative. Penele sunt asemeni unei armuri, iar capul asemeni unui coif cu ceva
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se estompează, chiar dacă Salomeea pare mai degrabă prizoniera propiilor sale afecte, instrumenta lizate politic, iar Judith o femeie virilizată. Direct sau indirect, ambele devin ucigașe, crima lor are o valență sexuală, iar victima este un bărbat. Inocentarea sau demonizarea feminității merg în direcția edificării unei revalorizări a femininului la scara întregii societăți, fapt cum nu se poate mai vizibil în cadrul societății vieneze la sfârșitul secolului XIX, dar care afectează într-o oarecare măsură și România sfârșitului și începutului de secol. Feminizarea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este înfățișată citind și nu bărbatul. Lectura devine astfel o preocupare feminină, un hobby grațios este vorba de lectura de romane -, în cazul bărbatului lectura este presupusă ca studiu sau ca vocație artistică și nu ca loisir. Feminizarea lecturii nu merge până la o feminizare a culturii, ci se păstrează în cadrul tematic al unor preocupări domestic-burgheze, dar și a marcării unei sensibilități particulare, a unei aure feminine de un discret lirism. Reveria, capelă particulară, își are propriul cult, un cult al eu-lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cazul panourilor decorative, ci și al picturii propriu-zise. În același timp, această coregrafie simbolistă care o apropie de pictura lui Ferdinand Hodler sau a prerafaeliților, este în măsură să genereze și un efect decorativ în spațiul unei armonii a suprafeței, mergând spre o ușoară stilizare a gesticulației. Într-un interviu din 1905, remarcând influența pe care o exercita asupra lui Gustav Klimt, Hodler subliniază în mod abil această afinitate, oferind și câteva considerații despre tehnica întrebuințată pentru a obține atât efecte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]