17,527 matches
-
și dat ei ca un cadou de nuntă. Situat la vest de Peterhof, vila Sergievka a devenit refugiul de familie favorit. Ducesa și soțul ei și-au petrecut luna de miere acolo și între anii 1839 și 1842 au comandat arhitectului Stackensneider să-l reconstruiască. Marea Ducesă și soțul ei aveau înclinații artistice și erau activi în cauze caritabile și artistice. Soțul Mariei a devenit bine cunoscut ca om de știință în Rusia. Era interesat de știință și a studiat tehnologia
Marea Ducesă Maria Nicolaevna a Rusiei (1819–1876) () [Corola-website/Science/318245_a_319574]
-
oră fixă cântă Oda Bucuriei de Ludwig van Beethoven. Clădirea este declarată monument istoric, cu . Edificiul impozant al noii primării, finalizat în anul 1875, a fost proiectat de către constructorul pestan Lechner Odon, câștigătorul unui concurs la care au participat 17 arhitecți. Terenul de 1200 de stânjeni pătrați (4320 mp), pe care trebuia construită îndrăzneala stilistică renascentistă - cerută și acceptată de către prospera burghezie și moșierime locală - aparținuse "Oficiului Salin" (Sărăriei). Pe locul viitoarei primării se termina "Piața Principală", în prelungirea căreia se
Palatul Administrativ din Arad () [Corola-website/Science/318336_a_319665]
-
la Uniunea Europeană melodia cântată la ore fixe a fost schimbată în imnul Europei. De la înălțimea balconului din turnul patrulater pot fi admirate rondourile vegetale decorative dinspre bulevard care flanchează piațeta de marmură. Compoziția decorativă a acesteia a fost concepută de arhitectul arădean Miloș Cristea, în deceniul al nouălea al secolului XX. Singura modificare de la fațada principală a constituit-o decorarea frontonului de la baza turnului principal (succesiunea, în timp, a stemelor orașului: după 1875, după primul război mondial, după anul 1968 și
Palatul Administrativ din Arad () [Corola-website/Science/318336_a_319665]
-
Șir (n. 20 octombrie 1632 - d. 25 februarie 1723) a fost unul dintre cei mai buni și apreciați arhitecți englezi ai tututror timpurilor, arhitect și realizator a în , respectiv a numeroase clădiri seculare din Marea Londra după din 1666. Capodoperă să arhitecturală, Catedrală Saint Paul, a fost terminată în 1710. Educat în limbile latină și engleză și studiind la
Christopher Wren () [Corola-website/Science/319527_a_320856]
-
Șir (n. 20 octombrie 1632 - d. 25 februarie 1723) a fost unul dintre cei mai buni și apreciați arhitecți englezi ai tututror timpurilor, arhitect și realizator a în , respectiv a numeroase clădiri seculare din Marea Londra după din 1666. Capodoperă să arhitecturală, Catedrală Saint Paul, a fost terminată în 1710. Educat în limbile latină și engleză și studiind la Oxford University, Wren a fost
Christopher Wren () [Corola-website/Science/319527_a_320856]
-
Capodoperă să arhitecturală, Catedrală Saint Paul, a fost terminată în 1710. Educat în limbile latină și engleză și studiind la Oxford University, Wren a fost un om de stiinta remarcabil al timpului său, excelând că astronom, geometru, matematician, fizician și arhitect. Fondator al prestigioasei Royal Society, al cărei președinte a fost între 1680 și 1682, a fost deopotrivă apreciat ca om de știință de către alți doi mari savanți comtemporani lui, Șir Isaac Newton și Blaise Pascal. Unul din prietenii lui Wren
Christopher Wren () [Corola-website/Science/319527_a_320856]
-
președinte a fost între 1680 și 1682, a fost deopotrivă apreciat ca om de știință de către alți doi mari savanți comtemporani lui, Șir Isaac Newton și Blaise Pascal. Unul din prietenii lui Wren, Robert Hooke, un alt mare savant și arhitect al timpului său, a afirmat despre Christopher Wren, "De pe vremea lui Arhimede, rareori s-au întâlnit într-un singur om atâta perfecțiune așa cum sunt o mană atât de talentata și o minte atât de filozofica" (conform citatului, "Since the time
Christopher Wren () [Corola-website/Science/319527_a_320856]
-
orașului: cimitirul din Montmartre în nord, cimitirul de Est, cimitirul Montparnasse în sud, si, în vestul orașului, cimitirul Passy. Prefectul Parisului a decretat transformarea a 17 de hectare din Mont-Louis în cimitir (cimitirul de Est). Proiectarea cimitirului a fost încredințată arhitectului neoclasic Alexandre-Théodore Brongniart în 1803. În funcția să de Inspector general șef al secției a doua a lucrărilor publice din departamentul Senei și orașul Paris, Brongniart a schițat marile axe ale cimitirului, sub forma unei grădini imense amenajate în stil
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
1850. Acestea i-au permis să crească de la 17 de hectare (175,800 m2) la 43 de hectare (439,300 m2) pentru cele 70 000 de morminte, 5300 copaci, o sută de pisici și două milioane de vizite. Iluștri sculptori și arhitecți vor face din acest loc un muzeu din secolul al XIX-lea: printre ei, Guimard, Garnier, Visconti, Paillard și Barris. Biserică și portalul principal al timpului (Boulevard de Menilmontant) au fost proiectate de arhitectul neoclasic Étienne-Hippolyte Godde în 1823 și
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
două milioane de vizite. Iluștri sculptori și arhitecți vor face din acest loc un muzeu din secolul al XIX-lea: printre ei, Guimard, Garnier, Visconti, Paillard și Barris. Biserică și portalul principal al timpului (Boulevard de Menilmontant) au fost proiectate de arhitectul neoclasic Étienne-Hippolyte Godde în 1823 și 1825. David d'Angers a creat cele mai multe monumente din "Cartierul mareșalilor Imperiului". În timpul Comunei din Paris, în mai 1871, Père Lachaise a fost scena unui adevărat război civil, din cauza locației sale strategice pe colina
Cimitirul Père-Lachaise () [Corola-website/Science/319543_a_320872]
-
(în ) este unul dintre cele mai faimoase muzee germane. Edificiul a fost realizat începând cu anul 1815 de arhitectul german Leo von Klenze pe baza schițelor lui Karl von Fischer. Se găsește în "Königsplatz" și este o clădire de prestigiu în stil neoclasic. Promotorul construcției edificiului a fost viitorul rege Ludovic I, care voia să dea o nouă sistematizare
Gliptoteca de la München () [Corola-website/Science/319782_a_321111]
-
cunoscut și ca Victor G. Stephănescu (n. 14 martie 1877 - d. 1950) a fost un arhitect român, adept al stilului neoromânesc, care a proiectat o serie numeroasă de edificii în diferite orașe din România în prima jumătate a secolului al XX-lea. A fost fiul compozitorului George Stephănescu, figură marcantă a muzicii românești și întemeietorul Operei
Victor Ștefănescu () [Corola-website/Science/319028_a_320357]
-
în prima jumătate a secolului al XX-lea. A fost fiul compozitorului George Stephănescu, figură marcantă a muzicii românești și întemeietorul Operei Române. A urmat studiile de arhitectură la Paris, de unde s-a întors la București în 1901. A fost arhitect șef al expoziției jubiliare din 1906, participând la amenajarea Parcului Carol I din București. Arhitectul Victor G. Ștefănescu a fost însărcinat cu controlul tehnic și administrativ al lucrărilor la Arcul de Triumf din București, care au început în aprilie 1935
Victor Ștefănescu () [Corola-website/Science/319028_a_320357]
-
marcantă a muzicii românești și întemeietorul Operei Române. A urmat studiile de arhitectură la Paris, de unde s-a întors la București în 1901. A fost arhitect șef al expoziției jubiliare din 1906, participând la amenajarea Parcului Carol I din București. Arhitectul Victor G. Ștefănescu a fost însărcinat cu controlul tehnic și administrativ al lucrărilor la Arcul de Triumf din București, care au început în aprilie 1935 și au durat un an și jumătate.
Victor Ștefănescu () [Corola-website/Science/319028_a_320357]
-
regele Ludovic al VII-lea, căruia Thomas Becket i-a dedicat capela. Fontainebleau era una dintre reședințele favorite ale lui Filip Augustus (Filip al II-lea) și Ludovic al IX-lea. Creatorul actualului edificiu a fost Francisc I, în timpul căruia arhitectul Gilles le Breton a construit cea mai mare parte a clădirilor din "Cour Ovale", incluzând "Porte Doree", intrarea sudică. Regele i-a invitat de asemenea în Franța pe arhitectul Sebastiano Serlio și pe Leonardo da Vinci. Galeria lui Francisc I
Castelul Fontainebleau () [Corola-website/Science/319067_a_320396]
-
IX-lea. Creatorul actualului edificiu a fost Francisc I, în timpul căruia arhitectul Gilles le Breton a construit cea mai mare parte a clădirilor din "Cour Ovale", incluzând "Porte Doree", intrarea sudică. Regele i-a invitat de asemenea în Franța pe arhitectul Sebastiano Serlio și pe Leonardo da Vinci. Galeria lui Francisc I, cu frescele ei înrămate în ștuc de către Rosso Fiorentino, realizate între 1522 și 1540, a fost prima galerie din Franța bogat decorată. Prin urmare, la Fontainebleau, Renașterea a fost
Castelul Fontainebleau () [Corola-website/Science/319067_a_320396]
-
Abbate. "Nimfa de la Fonatinebleau" a lui Benvenuto Cellini, comandată pentru castel, este la Luvru. O altă campanie de construcție în scopul extinderii a fost intreprinsă de regele Henric al II-lea și Caterina de Medici care i-au angajat pe arhitecții Philibert Delorme și Jean Bullant. La castelul Fontainebleau al lui Francisc I și Henric al II-lea, regele Henric al IV-lea a adăugat curtea care îi poartă numele, "Curtea Prinților", cu învecinată "Galerie a Dianei de Poitiers" și "Galeria
Castelul Fontainebleau () [Corola-website/Science/319067_a_320396]
-
lui George Simon a fost acordat postum străzii "Jägergasse" din sectorul vienez 22, Leopoldstadt (1877), care a devenit "Sinagasse". Șină a avut merite mari în înființarea Institutului Politehnic (în prezent Universitatea Tehnică) din Viena. De asemenea, l-a însărcinat pe arhitectul Theophil Hansen cu construcția observatorului din Atena (1845) precum cu planificarea unei universități în capitala greacă. Pentru extinderea Bisericii Grecești din Viena l-a angajat tot pe arhitectul Teophil Hansen, care își desfășura activitatea la Atena. Colaborarea fructuoasa cu Hansen
Gheorghe de Sina () [Corola-website/Science/319088_a_320417]
-
în prezent Universitatea Tehnică) din Viena. De asemenea, l-a însărcinat pe arhitectul Theophil Hansen cu construcția observatorului din Atena (1845) precum cu planificarea unei universități în capitala greacă. Pentru extinderea Bisericii Grecești din Viena l-a angajat tot pe arhitectul Teophil Hansen, care își desfășura activitatea la Atena. Colaborarea fructuoasa cu Hansen l-a determinat pe acesta din urmă să se stabilească la Viena, unde a realizat proiectul clădirii Consiliului Imperial din Viena, actuala clădire a Parlamentului Austriei. Gheorghe Șină
Gheorghe de Sina () [Corola-website/Science/319088_a_320417]
-
de la otomani în timpul războiului ruso-turc din anii 1877-1878. Monumentul fost inaugurat la 29 aprilie 1928, la a 10-a aniversare a unirii Basarabiei cu România, montat pe un soclu din piatră extrasă din cariera de la Cosăuți, proiectat de E. A. Bernardazzi, arhitectul orașului Chișinău, și de inginerul G.A. Levițchi. Monumentul avea, în total, 11,20 metri înălțime. Soclul era compus din 5 pietre monolite și avea 6 metri înălțime. Statuia are 5,20 metri înălțime. Pe fațada principală a soclului era
Statuia lui Ștefan cel Mare din Chișinău () [Corola-website/Science/319118_a_320447]
-
cel Mare a fost restaurat în anii 1942 și 1945, iar în anul 1990 de către Combinatul de Restaurare al Ministerului Culturii din Moldova. În 1990, monumentul a fost reamplasat. Noul soclu a fost executat tot din piatră de Cosăuți de către arhitectul Eugen Bernardazzi, fiul lui Alexandru Bernardazzi. O dată cu reinstalarea monumentului, au fost restabilite și inscripțiile inițiale.
Statuia lui Ștefan cel Mare din Chișinău () [Corola-website/Science/319118_a_320447]
-
, cu hramul Sfânta Treime, a fost construită cu sprijinul Casei Regale a României, după planurile arhitectului Victor Ștefănescu. Lucrările au fost începute la 28 martie 1921 și au fost finalizate la mijlocul lunii septembrie 1922, la 8 octombrie având loc sfințirea și primirea hramului Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, în memoria primului întregitor al românilor și patron
Catedrala Încoronării din Alba Iulia () [Corola-website/Science/319124_a_320453]
-
înălțat ca parte din proiectul lui Charles Barry de construcție a unui nou palat, după ce vechiul Palat Westminster a fost distrus de incendiu în noaptea de 16 octombrie 1834. Noul Parlament a fost construit în stil neogotic. Deși Barry era arhitect-șef al Palatului, el a apelat la Augustus Pugin pentru a proiecta turnul cu ceas, turn ce se aseamănă cu alte turnuri proiectate de Pugin, printre care se numără cel de la Scarisbrick Hall. Proiectul turnului cu ceas a fost ultimul
Big Ben () [Corola-website/Science/319188_a_320517]
-
care el se deplasează. Adăugarea sau înlăturarea unei monezi modifică viteza ceasului cu 0,4 secunde pe zi. La 10 mai 1941, un bombardament german a deteriorat două dintre fețele ceasului și unele părți din acoperiș, precum și sala Camerei Comunelor. Arhitectul Sir Giles Gilbert Scott a proiectat un nou corp de clădire cu cinci etaje. Două etaje sunt ocupate de sala Camerei, inaugurată la 26 octombrie 1950. În ciuda bombardamentelor, ceasul a funcționat cu exactitate și clopotele au bătut în permanență de-
Big Ben () [Corola-website/Science/319188_a_320517]
-
și încurajează elevii să exploreze arhitectură și conceptele inginerești navale." "SeaPerch este sponsorizat de către Oficiul de Cercetări Navale, ca parte a Responsabilității pentru Ingineria Navală Națională (NNRNE = Național Naval Responsibility for Naval Engineering), iar programul este gestionat de către Societatea de Arhitecți Navali și Ingineri Marini ( Society of Naval Architects and Marine Engineers)." "Centrul MATE (Marine Advanced Technology Education) folosește ROV-urile pentru a-i învăța pe cei din școala generală, liceu și facultate, să-și îmbunătățească abilitățile științifice, tehnologice, inginerești, si
Vehicul subacvatic controlat de la distanță () [Corola-website/Science/319238_a_320567]