17,038 matches
-
Casa Învățătorului este o clădire situată pe strada Învățătorului din Cluj-Napoca (în spatele Teatrului Național). Clădirea a fost construită în perioada 1902-1903 pe baza planurilor realizate de arhitecții Herczeg Zsigmond și Baumgarten Sandor. În această clădire, inițial a funcționat un cămin pentru elevii școlii de învățători și pentru studenții care erau copii de învățători. Pe perioada primului război mondial în clădire a funcționat un spital militar. După al doilea război mondial aici a fost unul dintre sediile Facultății de Științe Economice
Casa Învățătorului din Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/307313_a_308642]
-
În afară de aceste activități, el s-a mai ocupat și de instituțiile de învățământ, sanitare și culturale din oraș, de păstrarea și punerea în valoare a tuturor monumentelor de artă și istorice. Printre realizările în acest domeniu menționăm construirea de noi cămine studențești, de licee cu profil industrial și a Casei de Cultură a Sindicatelor.
Ioan Manciuc () [Corola-website/Science/307329_a_308658]
-
de pădure, predominând cernoziomurile. În raionul Hotin funcționează 12 întreprinderi industriale și 39 ferme agricole sub diferite forme de organizare. În raionul Hotin există 38 școli, 10 instituții de învățământ preșcolar și o școală tehnică. În afară de acestea, mai există 32 cămine culturale, 37 biblioteci școlare și 24 de săli de cinema. De asemenea, funcționează aici o vastă rețea de facilități medicale: 7 spitale, 7 clinici, 6 ambulatorii și 29 cabinete medicale . Conform recensământului din 2001, majoritatea populației raionului Hotin era vorbitoare
Raionul Hotin () [Corola-website/Science/307359_a_308688]
-
activitatea 29 societăți comerciale. În raionul Adâncata există 46 de instituții de învățământ, dintre care 25 școli de limbă ucraineană, 20 școli de limba română și o școală de limba rusă. Ființează aici 33 instituții de cultură (dintre care 10 cămine culturale și 23 cluburi culturale), un cinematograf și 38 biblioteci rurale. De asemenea, funcționează aici un spital raional cu o capacitate de 370 paturi, 3 spitale rurale, 10 ambulatorii medicale și 20 cabinete medicale, plus 13 farmacii sub toate formele
Raionul Adâncata () [Corola-website/Science/307357_a_308686]
-
Paul Morand în volumul "Bucarest" scrie că tot ce știe despre arhitectură i se datorează lui George Cantacuzino. Facultatea de arhitectură a Universității din Iași îi poartă numele. 1931 - Sala Ileana, București 1932 - desene, București 1933 - Muzeul Toma Stelian 1939 - Căminul Artei (Crețulescu) 1942 - Librăria italiană 1947 - Sala Armand 1956 - Sala Parcului Herăstrău (3-5 octombrie), acuarele și picturi. Adrien van Tieghem, Pierre Josserand, "Dictionnaire des literatures", tome I, PUF, 1968. J-P. Midant, "Dictionnaire de l'architecture du XXe siècle", Fernand Hazan
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
anul VI, nr. 9. 1940 - „Arhitectura românească după restaurație”, în "Revista Fundațiilor regale, "anul VII, nr. 6. 1944 - „Cronica plastică”, în "Viața românească, "anul XXXVI, nr. 11. - „Un fel de bilanț”, în "Viața românească, "anul XXXVI, nr. 11. - „Expozițiile de la Căminul Artelor”, în "Viața românească, "anul XXXVI, nr. 12. - „Hendryk van Loon: Istoria artelor”, recenzie, în "Viața românească, "anul XXXVI, nr. 12. 1945 - „Pallady - text de Ionel Jianu, Ed. Căminul Artei: Maeștrii ai pictruii contemporane”, recenzie, în "Viața românească, "anul XXXVII
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
de bilanț”, în "Viața românească, "anul XXXVI, nr. 11. - „Expozițiile de la Căminul Artelor”, în "Viața românească, "anul XXXVI, nr. 12. - „Hendryk van Loon: Istoria artelor”, recenzie, în "Viața românească, "anul XXXVI, nr. 12. 1945 - „Pallady - text de Ionel Jianu, Ed. Căminul Artei: Maeștrii ai pictruii contemporane”, recenzie, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 1-2. - „Cronica plastică: Salonul Oficial (alb și negru) Sala Dalles”, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 1-2. - „Expoziția Pallady, Pătrașcu, Tonitză, Șirato (Căminul Artelor)”, în "Viața românească, "anul
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
text de Ionel Jianu, Ed. Căminul Artei: Maeștrii ai pictruii contemporane”, recenzie, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 1-2. - „Cronica plastică: Salonul Oficial (alb și negru) Sala Dalles”, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 1-2. - „Expoziția Pallady, Pătrașcu, Tonitză, Șirato (Căminul Artelor)”, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 1-2. - „Expoziția sculptorului Medrea (Facultatea de Arhitectură)”, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 1-2. - „Realismul în artă și subiectul în pictură”, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 3-4. - „Reclădirea Teatrului Național”, în "Viața
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
nr. 1-2. - „Realismul în artă și subiectul în pictură”, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 3-4. - „Reclădirea Teatrului Național”, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 5-6. - „Pictura - Câteva tablouri de Campigli la Librăria Italiană. Expoziția Ciucurencu, M. Nistor, Iser, la Căminul Artelor”, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 5-6. - „Cronica plastică: Expoziția de la Fundația Dalles (Marilena Pătrașcu-Riegler, Dna Diaconu), Căminul Artelor (Galeria Kretzulescu) Sculptura: Militza Petrașcu; Pictură: Bălașa Cantacuzino, Elvira Geblescu, Rodica Maniu”, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 5-6. - „Note
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 5-6. - „Pictura - Câteva tablouri de Campigli la Librăria Italiană. Expoziția Ciucurencu, M. Nistor, Iser, la Căminul Artelor”, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 5-6. - „Cronica plastică: Expoziția de la Fundația Dalles (Marilena Pătrașcu-Riegler, Dna Diaconu), Căminul Artelor (Galeria Kretzulescu) Sculptura: Militza Petrașcu; Pictură: Bălașa Cantacuzino, Elvira Geblescu, Rodica Maniu”, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 5-6. - „Note de vacanță. Despre peisajul românesc”, în "Viața românească, "anul XXXVII, nr. 7-8-9. - „Academia de Arte frumoase”, în "Viața românească
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
anul XXXVIII, nr. 1. - „Expoziția pictorilor români cari au lucrat în Franța”, în "Viața românească, "anul XXXVIII, nr. 1. - „Cronica plastică: O expoziție ideologică: Maxy (sala Dalles), în "Viața românească, "anul XXXVIII, nr. 2. - „Ateneul Român: Ileana Rădulescu, O. Angheluță; Căminul Artelor: Sorin Ionescu”, în "Viața românească, "anul XXXVIII, nr. 3. - „Construirea operei române”, în "Viața românească, "anul XXXVIII, nr. 4-5. - „Cronica plastică: Pictura”, în "Viața românească, "anul XXXVIII, nr. 6-7. In numărul I, 1939 - „Declarație” (G. M. Cantacuzino, O. Doicescu
George Matei Cantacuzino () [Corola-website/Science/308548_a_309877]
-
cu Margret Virginia Martin, cunoscută drept Virginia. Johnny Nash, cum a fost numit de familie, s-a născut la Sanatoriul Bluefield, și a fost botezat la Biserica Episcopală. Era „"un băiețel unic, singuratic și introvertit"”, dar a crescut într-un cămin iubitor, care i-a arătat multă afecțiune și i-a cultivat geniul. Doi ani și jumătate mai târziu, pe data de 16 noiembrie 1930, a venit pe lume sora lui John, Martha. Bluefield, un oraș mic într-o zonă geografică
John Forbes Nash, Jr. () [Corola-website/Science/308530_a_309859]
-
cucerirea Advin-ului, redată de istoricul armean "Sebeos". Tonul, evident, este mult mai empatic vis à vis de populația înrobită sau măcelarită, fiind descrise cu lux de amănunte devastările, incendierile, măcelul ulterior plus cei 35 de mii de sclavi răpiți de la căminele lor. În mod paradoxal dacă e să citim dogmatic istoria ciziei ca redactorii enciclopediilor menționate mai sus, Baladuri descrie și el cucerirea Advin-ului, menționând, cum ne-a obișnuit, tratatul de protecție. Au fost luați sclavi și s-a făcut prăpăd
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
faimoasa Florica Musicescu, profesoara lui Dinu Lipatti și a lui Dan Grigore. A crescut într-o casă vizitată de spirite luminate ale vremii : cărturari, scriitori, muzicieni, actori, pictori. Căsătorită cu Mihai Zapan, doctor în chimie, Cecilia Maria și-a transformat căminul într-o oază de bucurie pentru prietenii pe care ii încântă exclusiv cu creații gastronomice proprii. Pe la începutul anilor '30, nemulțumită de cărțile de bucate existente pe piață, Cecilia Maria Zapan s-a hotărât să demonstreze cu forțe proprii că
Sanda Marin () [Corola-website/Science/308607_a_309936]
-
de cupru, urmând ca la sfârșitul anului 2008 să se poată săvârși serviciile divine publice în noua catedrală. A mutat într-un sediu nou Seminarul Teologic din Caransebeș, unde cadrele didactice și elevii seminariști beneficiază de săli de cursuri moderne, cămin și cantină nou amenajate și utilate la standardele actuale. A reamenajat Centrul Eparhial, a mutat întru-un sediu nou magazinul Diecezana din Caransebeș și a inaugurat alte 5 magazine de obiecte bisericești în cuprinsul Eparhiei. A înființat la Centrul Eparhial
Lucian Mic () [Corola-website/Science/308643_a_309972]
-
protopopiate, 44 parohii, 62 filiale, cu 43 biserici și 5 paraclise, deservite de 34 de preoți); A inițiat apariția foii `Solia" și a `CalendaruIui eparhial Solia` care apar până azi; A pus buzele reședinței eparhiale `Vatra Românească", cu o fermă, cămin pentru bătrâni și un început de mănăstire. Locțiitor de episcop al Cetății Albe-Ismail (1941-1944), director al Internatului teologic din București (1944 - 1945) Locțiitor de episcop al Maramureșului cu reședința în Sighet (1945-1946), pensionat în 1948 și închinoviat la catedrala `Reîntregirii
Policarp Morușca () [Corola-website/Science/308681_a_310010]
-
este întregit și revizuit sub titlul "O viață dedicată artei". se stinge din viață în 1969 la București. După căsătorie, Cecilia și Frederic Storck construiesc în colaborare cu arhitectul Alexandru Clavel imobilul de pe Str. Vasile Alecsandri, nr.16, care devine căminul familiei. Construcția este încheiată în 1911, iar între 1913 și 1917 artista decorează interiorul cu numeroase picturi murale de inspirație simbolistă având ca subiect figuri feminine și o vegetație luxuriantă. Alege să picteze în encaustică, nu în tradiționala frescă, deoarece
Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/308694_a_310023]
-
și Lidia (născută Crisicova), de loc din regiunea Harcov - Ucraina, au fost cantonieri de cale ferată, stabiliți în Căinari (1907). În cele două sate basarabene în care a fost învățător, tatăl a ridicat cu concursul sătenilor clădirile de școală, înființând cămine culturale, dotate cu biblioteci și aparate de radio, la care era ascultată duminica slujba religioasă transmisă de la Patriarhia Română din București, iar, în restul săptămânii, programele postului național. Unicul său frate, Vladimir Coloșenco, absolvent de gimnaziu comercial, a executat o
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
tehnic de calitate la Fabrica de Rulmenți din Bârlad (1 octombrie 1956 - 15 mai 1957; 1 noiembrie 1959 - 30 septembrie 1960), profesor de limba și literatura română la Școala generală Tutova - Vaslui (1 septembrie 1965 - 31 octombrie 1968), director de cămin cultural în aceeași localitate (1965-1966) și profesor de literatură universală la Colegiul Național „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad (1968-1969). A fost apoi bibliograf la Biblioteca municipală „Stroe S. Belloescu” din Bârlad (1 noiembrie 1968 - 31 mai 1969), redactor de rubrică
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
1970, p.39-49, și în "Convorbiri didactice", Bacău, 7, 1998; "Bibliografia periodicelor apărute în fostele județe Tutova", Covurlui și Vaslui (manuscris, 1969); "Articole/anchete/știri" etc. care însumează preocupări ale surprinderii cotidiene, fie culturale desfășurate în localitățile actualului județ Vaslui (cămine culturale, case de cultură, biblioteci publice, școli de toate gradele, concursuri și festivaluri artistice etc.), fie social-cetățenești, între iunie 1969 - mai 1973, publicate în paginile ziarului „Vremea nouă” din Vaslui, realizate ca reporter/redactor. Pseudonime folosite: Miron Coldumir, M. Cenușă
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
literar”, „Literatorul”, „Luceafărul”, „Manuscriptum”, „Revista Cultului Mozaic/Renașterea evreiască”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Revue Roumaine”, „Viața românească” (București); „Ateneu”; „Convorbiri didactice”, „Deșteptarea”, „Fântâna Blanduziei”, „Vitraliu” (Bacău); „Academia bârlădeană” (Bârlad); „Hiperion” (Botoșani); „Steaua” (Cluj); „Convorbiri literare”, „Dacia literară” (Iași); „Căminul românesc” (Geneva - Elveția); „Minimum” (Tel Aviv - Israel). Realizator al emisiunii „Lumea cărților” la T.V. Sigma București. Participări directe la întemeierea caselor memoriale Ion Minulescu și Liviu Rebreanu din București (1992), ca muzeograf, precum și la coordonarea acțiunilor memoriale a muzeelor din
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
atâtea câte există la Sappho, sunt desprinse, în majoritatea lor, din ciclul troian, însă raportate însă la stări subiective. Într-un splendid poem, Sappho, amintește de Elena, soția lui Menelau, care și-a părăsit tot ce avea mai de preț, căminul conjugal, învinsă de puterea dragostei. Pentru Sappho însă, lucrul ""cel mai prețios"" ar fi să revadă ""mersul grațios și fața de lumină"" a Anactoriei, care acum se află departe. Divinitățile proslăvite în imnurile pe care le compunea la diferite ocazii
Sappho () [Corola-website/Science/308762_a_310091]
-
Separarea de Micaela de Luján a fost unica separare care n-a lăsat nici o urmă în biografia sau scrierile lui Lope de Vega. De-a lungul a mai multor ani Lope de Vega și-a împărțit timpul între cele două cămine ale sale și între amantele sale, majoritatea actrițe. Pentru a-și putea finanța aventurile și întreține copiii, Lope de Vega a dat dovadă de o voință și o putere de muncă extraordinare, scriind poezii și comedii publicate de multe ori
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
virginelor erudite (n.t. Muzele). Acolo el va trăi în pace și liber de griji, cu respect pentru toate ființele, pentru tot restul vieții, oricât de puțin ar însemna asta; fie ca destinul să-i permită. Și-a dedicat acest cămin și lăcaș privat, dulce moștenire ancestrală, libertății, liniștii și delectării sale.”" În timpul războaielor religioase din Franța, Montaigne, el însuși un romano-catolic, a acționat ca o forță moderatoare, respectat atât de regele catolic Henric al III-lea al Franței, cât și
Michel de Montaigne () [Corola-website/Science/308042_a_309371]
-
sunt terenuri agricole, adică: De asemenea, mai există și 13.937 ha de păduri. În raionul Secureni există 36 de instituții de învățământ, dintre care un liceu cu profil tehnic, 28 școli gimnaziale și 7 școli primare. Ființează aici 27 cămine culturale, 29 biblioteci rurale și 29 săli de cinema. De asemenea, funcționează aici 4 spitale, 4 clinici și 24 cabinete medicale . Conform recensământului din 2001, majoritatea populației raionului Secureni era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de rusă
Raionul Secureni () [Corola-website/Science/308229_a_309558]