18,277 matches
-
capabil să se întoarcă în port, la Southampton. Ca rezultat al incidentului, Marină Regală a dat vina pe "Olympic", deoarece dimensiunea ei a creat un curent ce a atras navă "Hawke". Căpitan pe "Olympic" în acest incident era Edward Smith, căpitan mai tarziu pe navă "Titanic". Un membru al echipajului, Violet Jessop nu numai că a supraviețuit coliziunii cu Hawke, dar a supraviețuit și scufundării navelor "Titanic" și "Britannic" în 1916. Incidentul cu Hawke a fost un dezastru financiar pentru White
RMS Olympic () [Corola-website/Science/304790_a_306119]
-
de locotenent (decembrie 1949), fiind numit în funcția de comandant de pluton, companie și batalion în Brigadă 9 Tancuri (1949-1950). Timp de doi ani urmează cursurile Academiei Militare, după care este avansat la gradele de locotenent major (iunie 1952) și căpitan (decembrie 1952) și numit că locțiitor pentru blindate, tancuri și mecanizate al comandantului Corpului 38 Armata (în septembrie 1952). Ofițerul Vasile Milea are o ascensiune rapidă în cadrul Armatei, fiind numit pe rând în funcțiile de: șef al Secției Pregătire de
Vasile Milea () [Corola-website/Science/304805_a_306134]
-
cu viitorul general Vasile Milea și la 23 august 1952 a fost înaintat la gradul de locotenent-major. A urmat o carieră militară strălucită. La data de 5 septembrie 1952, după două săptămâni de la precedenta avansare, este înaintat la gradul de căpitan "la excepțional". Și-a depus candidatura de membru PMR la 22 decembrie 1954, într-o cerere transmisă Organizației de bază a UM 04348 Timișoara, motivând necesitatatea admiterii sale în partid: "„astăzi, când reacțiunea internațională caută prin toate mijloacele să atace
Victor Atanasie Stănculescu () [Corola-website/Science/304802_a_306131]
-
județul Ilfov), care aparținea de DIE, Silviu Predoiu a fost încadrat în Serviciul de Informații Externe (SIE) în anul 1990 cu gradul de locotenent-major. Între anii 1990-1993, a lucrat ca ofițer operativ de contraspionaj extern, fiind înaintat la gradul de căpitan (1992). În paralel, în anul 1993 a absolvit un curs postuniversitar de jurnalism. În perioada 18 octombrie 1993 - 22 noiembrie 1997, efectuează o misiune externă de lungă durată, fiind detașat ca secretar III la Ambasada României din Lagos (Nigeria), având
Silviu Predoiu () [Corola-website/Science/304818_a_306147]
-
1950) și apoi șef al Secției de Propagandă în Comandamentul Trupelor de Tancuri, Blindate și Mecanizate (mai 1950 - aprilie 1951). În această perioadă a avansat rapid în ierarhia militară, fiiind promovat pe rând la gradele de locotenent major (decembrie 1949), căpitan (august 1950) și maior (aprilie 1951). Urmează apoi cursurile Școlii serale de Partid de pe lângă Direcțiile Centrale ale M.F.A. (1951-1952), fiind avansat la gradele de locotenent colonel (aprilie 1952) și colonel (septembrie 1952). În paralel, îndeplinește funcția de locțiitor al șefului
Ioan Ioniță () [Corola-website/Science/304807_a_306136]
-
Aceasta se agravase înainte de Jocurile Olimpice, dar a cerut să fie inclusă în echipă. Dominique a participat în anul 1997 la Campionatul Mondial de Gimnastică de la Lausanne (Elveția), conducând o nouă și lipsită de experiență echipă a Statelor Unite. A fost aleasă căpitan de echipă, dar competiția nu a reprezentat o experiență pozitivă pentru ea. În anul 1998, a revenit la forma care a consacrat-o, devenind prima și singura gimnastă americană care a câștigat titlul la individual compus la Jocurile Bunăvoinței. Ea
Dominique Moceanu () [Corola-website/Science/304823_a_306152]
-
rivalii francezi și indieni. Astfel, Compania Indiilor Orientale a obținut poziția dominantă în regiunea Bengal. Deși expedițiile engleze ajunseseră în Australia încă de la sfârșitul sec. XVII, nu a existat un interes pentru colonizarea acestui continent, considerat neinteresant. Explorările ulterioare ale căpitanului James Cook din anii 1770, cuplată cu pierderea coloniilor nord-americane, a schimbat această situație. Australia a devenit interesantă pentru britanici, datorită poziției strategice oferite în Asia de Est, precum și ca destinație pentru condamnații britanici care nu mai puteau fi trimiși
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
Ținutul Suceava, dăruit de Filoftei, fost episcop de Huși. Apoi, la 4 martie 1652, Ieremie, Ileana comisoaia și Alexandra visterniceasa împart între ele moșiile rămase de la părintele lor, logofătul Gavrilaș Mateiaș. La 1 mai 1696, fostul sulger Dumitrașco Ursachie vinde căpitanului Alexandru Ilschi jumătate de sat din Crasna, Ținutul Sucevei. La 15 iulie 1701, Constantin Duca voievod (1700-1703) întărește Episcopiei Rădăuți - unde era Nicolae Vasilievici episcop - stăpânirea peste daniile domnilor de mai înainte și ale ctitorilor, printre care se pomenește de
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
loc de prisacă ce se cheamă în fundul Crasnii, numit Hrușca. La 10 august 1724, în Iași, Mihai Racoviță Voievod comunică lui Calistru, episcopul de Rădăuți, că jumătate de Crasna, Ținutul Suceava, a trecut la Miron Gafenco, moștenire de la socrul său, căpitanul Alexandru Ilschi. Cronica Episcopiei de Rădăuți ne arată că Episcopul Calistru a mărturisit în 9 martie 1727, tras la divan de Maria, văduva lui Dumitrașco Ursachi, biv vel sulger mare, că jumătate din satul Crasna este proprietatea lui Miron Gafenco
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
că jumătate din satul Crasna este proprietatea lui Miron Gafenco. Judecata pentru această parte din Crasna s-a sfârșit abia în 15 ianuarie 1730. La 15 ianuarie 1730, în Iași, Grigore Ghica întărește lui Miron Gafenco uricar, ginerele lui Alexandru căpitanul, jumătate din Crasna. Cealaltă jumătate de sat este a Mănăstirii Putna, care a primit-o de la răposatul Calistru, fost episcop de Rădăuți. Cronica Episcopiei de Rădăuți ne arată că Antonie a devenit deja în toamna anului 1729 mitropolit al țării
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
egumenul Pahomie și pe întregul sobor de la Mănăstirea Putna că a scutit satele mănăstirii, printre care și Crasna, de conace, podvezi, cai de olac, solărit, folărit de pielicele, cașcaval și de alte dări. De asemenea, a interzis vornicilor de Suceava, căpitanilor de Târgul Siretului, șugubinarilor și altor globnici să pună impozit pentru oamenii mănăstirii. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
conștientizând necesitatea formării unui suport social pentru derularea luptei contra tendințelor ce aduceau prejudicii întregii națiuni. În august 1898, după retragerea lui Victor baron (1880) de Stârcea din viața politică, în fruntea Partidului Național Român a fost ales Ioan Lupul, căpitanul țării, iar liderii "tinerilor", Iancu Flondor și Modest Grigorcea au devenit vicepreședinți. În toamna anului 1898 Iancu Flondor a fost ales deputat în Dieta Bucovinei, cu unanimitate de voturi, din partea Colegiului II al marilor proprietari. Cu prilejul inaugurării sesiunii Dietei
Iancu Flondor () [Corola-website/Science/304851_a_306180]
-
de la Veneția, unde, împărțit ca avanpost în Cava Zuccherina, a executat cu succes o lovitură, prinzând în ziua de 6 noiembrie la Cavallino 50 de inamici și capturând o navă. Imediat după acest eveniment a fost ridicat la gradul de căpitan. După acea a fost transferat în Banat, pentru a ajuta la terminarea revoluției maghiare. El a fost rănit grav în bătălia de la Reșița. În ianuarie 1849 a fost ordonat ca ofițer de stat major în cadrul corpului generalului de divizie Franz
Traian Doda () [Corola-website/Science/304868_a_306197]
-
bună a viitorilor dascăli, a înființat spre sfârșitul vieții sale (în 1891) seminarul din Sibiu. Nu a uitat nici agricultura pe care a impulsionat-o prin diferite activități organizate cu participarea lui. În perioada Revoluției din 1848, Teutsch a fost căpitan în garda civilă sighișoreană. Aceasta s-a alăturat trupelor imperiale, câștigând războiul civil în 13 august 1849 împotriva armatei maghiare comandate de Józef Bem. Dialectul săsesc este un dialect al limbii germane. Regionalismele limbii săsești au dus de la începutul istoriei
Georg Daniel Teutsch () [Corola-website/Science/304866_a_306195]
-
legendă spune că, în urmă cu câteva sute de ani, pe teritoriul orașului de azi existau cei mai renumiți potcovari din zonă, iar o alta afirmă că domnitorul Dan al II-lea Basarab, în 1423, avea în armata sa un căpitan cu puteri neobișnuite, care putea să îndoaie o potcoavă cu mâna. Însă, indiferent de unde provine denumirea, așezarea a cunoscut o perioadă deosebită până în 1965, când a era reședință de plasă și apoi de raion (înființat la 1 ianuarie 1956). Localitatea
Potcoava () [Corola-website/Science/304874_a_306203]
-
cadeți de infanterie) din Cașovia (astăzi în Slovacia), liceul militar (școala de cadeți de cavalerie) din Mährisch-Weisskirchen (astăzi Hranice na Moravě, Moravia) și Școala Superioară de Război din Viena. În Primul Război Mondial, Iacobici a fost încadrat, cu gradul de căpitan, în marele stat major al armatei austro-ungare, biroul operații. Apoi și-a continuat activitatea la marele cartier general al aceleiași armate. În decembrie 1918 a fost încorporat în armata română cu gradul de locotenent-colonel. A devenit șef de stat major
Iosif Iacobici () [Corola-website/Science/304870_a_306199]
-
doua zi, un simpatizant al stângii, Luis Cuenca l-a ucis pe José Calvo Sotelo, lider al opoziției conservatoare din "Cortes" (parlamentul spaniol), ca răzbunare. Cuenca făcea parte dintr-o unitate de comando a Gărzilor de Asalt, unitate condusă de căpitanul Fernando Condés Romero. Condés era un apropiat al liderului socialist Indalecio Prieto, dar nu se știe dacă Prieto a fost complice la asasinarea lui Calvo Sotelo de către Cuenca. Totuși, uciderea unui atât de important parlamentar, cu implicarea poliției, a ridicat
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
clase primare, mergeam la aerodromul din Galați la mitingurile de aviație, care mă fascinau de-a dreptul"", a povestit ulterior Dumitru Dediu. După absolvirea Academiei Militare a lucrat ca ofițer de aviație în cadrul Armatei Române, avansând treptat până la gradul de căpitan. În mai 1977, au început să se facă selecționări pentru programul de zboruri cosmice Intercosmos , inițiat de către URSS și adresat țărilor aliate socialiste. Inițial, pentru detașamentul cosmonauților s-au oferit voluntar peste 150 de candidați, majoritatea fiind piloți de avioane
Dumitru Dediu () [Corola-website/Science/304883_a_306212]
-
de a zbura în cosmos. La data de 1 ianuarie 1978, au fost selecționați trei candidați ca membri ai grupului de pregătire a cosmonauților din cadrul Misiunii Spațiale Româno-Sovietice Intercosmos. Cei trei candidați erau ing. Dumitru Prunariu, ing. Cristian Guran și căpitanul ing. Mitică Dediu. Dumitru Dediu a afirmat că: ""Nici nu-mi venea să cred, a fost ca o bombă"". Ei au plecat la Moscova pentru a fi din nou evaluați. Dumitru Dediu era mai în vârstă față de ceilalți doi: cu
Dumitru Dediu () [Corola-website/Science/304883_a_306212]
-
de aviație. În România, lt. colonelul ing. Dumitru Dediu a colaborat într-un colectiv extins la elaborarea cărții ""Istoria aviației române"", apărută la Editura Științifică și Enciclopedică (București, 1984). Printre alți colaboratori la scrierea acestei cărți s-a numărat și căpitanul ing. Dumitru Prunariu. Este pasionat și astăzi de zborurile aviatice. Acum mi-a trecut vremea, dar cum am lucrat aproape o viață în domeniu, mă duc și acum la toate întrunirile care au loc pe această temă, suntem mai mulți
Dumitru Dediu () [Corola-website/Science/304883_a_306212]
-
infanterie, prin decret regal, și a fost repartizat în funcția de comandant de pluton pușcași, la "Regimentul 14 Dorobanți" Roman. Aici și-a desfășurat activitatea timp de 13 ani, fiind avansat la gradul de locotenent, la 7 aprilie 1900 și căpitan la 10 mai 1907. În toamna anului 1910 a fost trimis să-și completeze pregătirea militară în "Școala Superioară de Război ", pe care a absolvit-o în anul 1912, numele său fiind înscris pe tabla de onoare a școlii ca
Nicolae Samsonovici () [Corola-website/Science/304912_a_306241]
-
îl înlocuia pe Dr. Altenburg) urma să examineze rapoartele primite de la Cluj și Brașov și să facă propuneri guvernelor de la Berlin și Romă privind măsurile care se impuneau. La sfârșitul lunii ianuarie 1941, cele două comisii și-au început activitatea. Căpitanul Valerian Popescu a fost numit reprezentant al guvernului român pe lângă cele două comisii, stabilindu-i-se sediul la Brașov; în replică, la Cluj a fost numit un ofițer reprezentant al guvernului maghiar. La sfârșitul anului 1941 s-a luat hotărîrea
Comisia Roggeri-Altenburg () [Corola-website/Science/304906_a_306235]
-
a fost numit un ofițer reprezentant al guvernului maghiar. La sfârșitul anului 1941 s-a luat hotărîrea că pe langă fiecare comisie să fie trimis câte un ofițer român și unul maghiar; pe langă comisia de la Cluj a fost atașat căpitanul Alfred Negulescu, avându-și sediul la Turda. Lucrările comisiilor s-au desfășurat în condiții foarte dificile. În intervalul 1 ianuarie 1942 - 31 mai 1944 au fost supuse 594 de reclamații din partea autorităților române și 174 din partea celor maghiare. Din aceste
Comisia Roggeri-Altenburg () [Corola-website/Science/304906_a_306235]
-
caracterul pur formal al anchetelor derulate. Lipsa de cooperare în sânul comisiei de la Cluj a determinat partea română să ceară în repetate rânduri înlocuirea ofițerilor respectivi. În aprilie 1942 au fost numiți maiorul italian Leone Sircana (președinte al comisiei) și căpitanul german (ulterior maior) Werner Haag. La sfârșitul anului 1942 a fost schimbat și căpitanul Alfred Negulescu, delegatul guvernului român în comisia de la Cluj, în locul său fiind numit locotenent-colonelul Virgil Bichiceanu. Nici la Brașov lucrurile nu stăteau mai bine. Locotenent-colonelul Hans
Comisia Roggeri-Altenburg () [Corola-website/Science/304906_a_306235]
-
a determinat partea română să ceară în repetate rânduri înlocuirea ofițerilor respectivi. În aprilie 1942 au fost numiți maiorul italian Leone Sircana (președinte al comisiei) și căpitanul german (ulterior maior) Werner Haag. La sfârșitul anului 1942 a fost schimbat și căpitanul Alfred Negulescu, delegatul guvernului român în comisia de la Cluj, în locul său fiind numit locotenent-colonelul Virgil Bichiceanu. Nici la Brașov lucrurile nu stăteau mai bine. Locotenent-colonelul Hans Dehmel se află în România de două decenii, ca reprezentant al serviciului de informații
Comisia Roggeri-Altenburg () [Corola-website/Science/304906_a_306235]