16,546 matches
-
în 27 februarie 1940 de către Martin Kamen și Sam Ruben în laboratorul Universității din California din Berkely, cu toate că existența sa fusese deja sugerată de către Franz Kurie în 1934. Sunt 3 izotopi de carbon ce există natural pe Pământ: 99% din carbon este reprezentat de Carbon-12, 1% de Carbon-13, iar Carbon-14 apare în rămășițe puține, însumând cam 1 parte la trilion (0,000000001%) din carbonul atmosferic. Timpul de înjumătățire al carbonului-14 este de 5.730±40 de ani. Se descompune în Nitrogen-14
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
de către Franz Kurie în 1934. Sunt 3 izotopi de carbon ce există natural pe Pământ: 99% din carbon este reprezentat de Carbon-12, 1% de Carbon-13, iar Carbon-14 apare în rămășițe puține, însumând cam 1 parte la trilion (0,000000001%) din carbonul atmosferic. Timpul de înjumătățire al carbonului-14 este de 5.730±40 de ani. Se descompune în Nitrogen-14 prin beta-îmbătrânire. Activitatea "carbonului radioactiv modern standard" este de aproximativ 14 înjumătățiri pe minut per gram de carbon. Masa atomică a carbonului-14 este
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
Carbon-12, 1% de Carbon-13, iar Carbon-14 apare în rămășițe puține, însumând cam 1 parte la trilion (0,000000001%) din carbonul atmosferic. Timpul de înjumătățire al carbonului-14 este de 5.730±40 de ani. Se descompune în Nitrogen-14 prin beta-îmbătrânire. Activitatea "carbonului radioactiv modern standard" este de aproximativ 14 înjumătățiri pe minut per gram de carbon. Masa atomică a carbonului-14 este aproximativ 14,003241. Izotopii de carbon nu diferă apreciabil în proprietățile chimice. Acesta este folosit în cercetarea chimică în tehnica numită
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
la trilion (0,000000001%) din carbonul atmosferic. Timpul de înjumătățire al carbonului-14 este de 5.730±40 de ani. Se descompune în Nitrogen-14 prin beta-îmbătrânire. Activitatea "carbonului radioactiv modern standard" este de aproximativ 14 înjumătățiri pe minut per gram de carbon. Masa atomică a carbonului-14 este aproximativ 14,003241. Izotopii de carbon nu diferă apreciabil în proprietățile chimice. Acesta este folosit în cercetarea chimică în tehnica numită "etichetarea cu carbon": unii atomi de carbon-12 ale unui compus stabilit sunt înlocuiți cu
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
carbonului-14 este de 5.730±40 de ani. Se descompune în Nitrogen-14 prin beta-îmbătrânire. Activitatea "carbonului radioactiv modern standard" este de aproximativ 14 înjumătățiri pe minut per gram de carbon. Masa atomică a carbonului-14 este aproximativ 14,003241. Izotopii de carbon nu diferă apreciabil în proprietățile chimice. Acesta este folosit în cercetarea chimică în tehnica numită "etichetarea cu carbon": unii atomi de carbon-12 ale unui compus stabilit sunt înlocuiți cu carbon-14 (sau niște atomi carbon-13), pentru a-i urmări (decela) pe parcursul
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
standard" este de aproximativ 14 înjumătățiri pe minut per gram de carbon. Masa atomică a carbonului-14 este aproximativ 14,003241. Izotopii de carbon nu diferă apreciabil în proprietățile chimice. Acesta este folosit în cercetarea chimică în tehnica numită "etichetarea cu carbon": unii atomi de carbon-12 ale unui compus stabilit sunt înlocuiți cu carbon-14 (sau niște atomi carbon-13), pentru a-i urmări (decela) pe parcursul reacțiilor chimice ce implică acest compus dat. Carbon-14 este produs în straturile superioare din troposferă și stratosferă prin
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
mare rată de producție de carbon-14 are loc la altitudini de la 9 la 15 km și la latitudini cu geomagnetism crescut, însă carbonul-14 se amestecă ușor și devine egal distribuit prin atmosferă și reacționează cu oxigenul formând radioactiv dioxidul de carbon. CO se dizolvă în apă și astfel pătrunde în oceane. Carbonul-14 poate fi produs în gheață de neutroni rapizi, cauzând reacții de spalație în oxigen. Carbonul-14 devine apoi radioactiv prin beta descompunere. Prin emiterea de un electron și un anti-neutron
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
radioactivitatea carbonului-14 ar fi de aproximativ 14 dezintegrări pe minut (dpm) per gram. În 1960 a fost premiat cu premiul Nobel pentru chimie pentru activitatea sa. Una din frecventele utilizări ale tehnicii este datarea rămășițelor din siturile arheologice. Plantele fixează carbonul atmosferic pe parcursul procesului de fotosinteză, așa că nivelul de C în plante și animale în momentul în care mor corespunde aproximativ cu nivelul de C din atmosfera acelui timp. Totuși, descrește după aceea prin descompunerea radioactivă, permițând doar o estimare a
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
mii de ani în urmă sau din depozitele sedimentare din peșteri cu până la 45 mii de ani vechime. Aceste comparații dau mostrei de lemn sau animal vârsta aproximativă de formare. Tehnica are limitări în era modernă industrială, datorită combustibilului de carbon fosil (sărac în carbon-14) care este eliberat în atmosferă în mari cantități, în ultimele secole. Testele nucleare de la sol ce au fost făcute între 1955 și 1963 au crescut dramatic cantitatea de carbon-14 în atmosferă și ulterior în biosferă; după
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
permite determinarea anului nașterii unui individ: cantitatea de carbon-14 din smalțul dentar este măsurat cu spectrometria acceleratorului de masă și comparată cu înregistrări ale fostelor concentrații de carbon-14 atmosferic. Din moment ce dinții se formează la o anumită vârstă și nu schimbă carbonul după aceea, această metoda permite determinarea vârstei cu aproximație de 1,6 ani. Această metoda funcționează doar pentru indivizii născuți după 1943 și trebuie știut dacă individul s-a născut în emisfera nordică sau sudică. O alternativă a metodei de
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
carbon-14 poate aduce informații despre data nașterii individului. Restricția primară este ca persoana să se fi născut după 1950, cristalinul să fi fost extras cât timp persoana trăia sau cel puțin la 3 zile după deces, înainte să se descompună carbonul prea mult și individul să nu fi fost hrănit exclusiv cu animale marine (pești, fructe de mare). Majoritatea substanțelor chimice produse de om sunt produși derivați din combustibili fosil, cum este petrolul sau cărbunele, în care carbonul-14 este de mult
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
ale rației de C/U în minereul de uraniu, care reprezintă 1 atom de U la fiecare 2 atomi de C; sau alte surse secundare necunoscute producătoare de carbon-14. Din moment ce toate sursele esențiale ale hranei umane sunt derivate din plante, carbonul cuprins în corpurile umane conțin carbon-14 în aceeași concentrație ca cea din atmosferă. Beta-transformarea din acest carbon radioactiv intern contribuie aprox. cu 0,01 mSv/an echivalența dozei de radiații ionizate a fiecărei persoane.. Aceasta reprezintă foarte puțin comparativ cu
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
2 atomi de C; sau alte surse secundare necunoscute producătoare de carbon-14. Din moment ce toate sursele esențiale ale hranei umane sunt derivate din plante, carbonul cuprins în corpurile umane conțin carbon-14 în aceeași concentrație ca cea din atmosferă. Beta-transformarea din acest carbon radioactiv intern contribuie aprox. cu 0,01 mSv/an echivalența dozei de radiații ionizate a fiecărei persoane.. Aceasta reprezintă foarte puțin comparativ cu dozele de izotopi de potasiu-40 (0,39 mSv/an) și de radon. Carbonul-14 se poate folosi în
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
radioactivității. În varianta inițiala a testului ureei în aerul expirat, un test de diagnosticare pentru "Helicobacter pylori", ureea „marcată” cu carbon-14 este dată pacientului. În eventualitatea infectării cu "H.pylori", enzimele bacteriene ureaze descompun ureea în amoniac și dioxid de carbon „marcat” radioactiv, care se poate identifica prin numărarea în aerul expirat al pacientului. Testul de uree expirată cu carbon-14 a fost înlocuit cu cel cu carbon-13, care nu iradiază.
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
altă cultură similar de dezvoltată, în acele vremuri, în tot Orientul Apropiat. Numele "Natufi" a fost ales de Dorothy Garrod, cea care a studiat peștera Shuqba în Wadi an-Natuf, situată cam la jumătatea distanței dintre Jaffa și Ramallah. Datarea cu carbon radioactiv localizează această cultură chiar înainte de sfârșitul pleistocenului, în perioada 12.000-9.000 î.Hr. Această perioadă este împărțită în 2 subperioade: Natufianul timpuriu (12.500-10.800 î.Hr.) și Natufianul târziu (10.800-9.500 î.Hr.). Natufianul timpuriu a apărut în tandem
Natufi () [Corola-website/Science/318321_a_319650]
-
cu 5 - 15 % mai mult aer decât cantitatea stoechiometrică necesară arderii combustibilului. Cu cât acest excedent este mai mic, emisiile de NOx sunt mai mici, deoarece concentrația de oxigen este mică, dar este posibil să apară emisii de monoxid de carbon și hidrocarburi nearse, nedorite. Proiectarea și realizarea instalației de alimentare cu gaz, precum și instalarea și punerea în funcțiune a centralei pot fi făcute doar de societăți comerciale autorizate de ANRGN pentru a efectua lucrări în instalații de gaz. Instalarea se
Centrală termică de perete () [Corola-website/Science/318312_a_319641]
-
mare decât densitatea tipică a sateliților lui Saturn, indică faptul că el este format din proporții aproximativ egale de gheață și de o componentă densă diferită de aceasta. Ultima ar putea fi făcută din rocă și materiale pe bază de carbon printre care și compuși organici grei. Prezența apei înghețate este relevată de observațiile spectroscopice, care au arătat gheață cristalină la suprafața satelitului. Benzile de absorbție ale gheții sunt mai puternice în emisfera posterioară a lui Oberon decât pe cea frontală
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
înclinare a axei. Compoziția exactă a subnebuloasei nu se cunoaște; densitatea relativ mare a lui Oberon și altor sateliți uranieni prin comparație cu sateliții lui Saturn arată că ar fi fost relativ lipsit de apă. Cantități semnificative de azot și carbon ar fi putut fi prezente sub formă de monoxid de carbon și N în loc de amoniac și metan. Sateliții formați într-o astfel de subnebuloasă ar conține mai puțină apă înghețată (cu CO și N sub formă de clatrat) și mai
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
relativ mare a lui Oberon și altor sateliți uranieni prin comparație cu sateliții lui Saturn arată că ar fi fost relativ lipsit de apă. Cantități semnificative de azot și carbon ar fi putut fi prezente sub formă de monoxid de carbon și N în loc de amoniac și metan. Sateliții formați într-o astfel de subnebuloasă ar conține mai puțină apă înghețată (cu CO și N sub formă de clatrat) și mai multă rocă, ceea ce ar explica densitatea mai mare. Acreția lui Oberon
Oberon (satelit) () [Corola-website/Science/319610_a_320939]
-
precum fierul sau aluminiul. Trimiterea materialelor de pe Terra ar fi scumpă, de aceea acestea ar putea fi trimise de pe Lună, NEO (Near Earth Object= asteroizi, comete) sau Phobos și Deimos, lunile lui Marte. Multe NEO conțin oxigen, hidrogen, metale și carbon, iar unele și nitrogen. Mai departe, se crede ca asteroizii lui Jupiter ar avea apă înghețată și elemente volatile. Energia solară din orbită este abundentă și este și astăzi folosită de sateliți. Nu există noapte în spațiu, nici nori sau
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
Datorită proximității și familiarității, Luna este cea mai discutată locație pentru colonizare. Viteza de părăsire mică și apropierea de Terra fac schimburile mai ușoare. Un dezavantaj al Lunii este cantitatea scăzută de gaze volatile necesare vieții, precum hidrogenul, nitrogenul și carbonul. Depozitele de apă înghețată din craterele polare ar putea servi și ca surse pentru aceste elemente. O altă soluție este extragerea hidrogenului din asteroizii apropiați și combinarea cu oxigenul din rocile lunare. Gravitația scăzută este deasemenea o problemă, însă nu
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
Statelor Unite la vest de fluviul Mississippi și o parte din nord-estul Mexicului. O altă erupție ar putea amenința civilizația. O astfel de erupție ar putea elibera, de asemenea, cantități mari de gaze care ar putea modifica echilibrul de dioxid de carbon de pe planetă și ar putea provoca un efect de seră, sau suficiente deșeuri din piroclastic și alte materiale pot fi aruncate în atmosferă pentru a bloca parțial soarele și a provoca o iarnă vulcanică, așa cum s-a întâmplat în 1816
Riscurile existențiale () [Corola-website/Science/319673_a_321002]
-
ani de iarnă nucleară (trei ani de îngheț permanent). O catastrofă climatică antropogenică ar putea amenința supraviețuirea omenirii. Un cercetător ceva mai optimist estima că o creștere a temperaturii de 4-8 grade Celsius este posibilă datorită emisiilor de dioxid de carbon ale industriei și de metan eliberat din permafrost. El afirma că nu ar muri toți oamenii, dar cei care o pot face ar fi obligați să se refugieze pe teritoriul Antarcticii. În trecutul îndepărtat (maximul termal paleocen-eocen), Antarctica avea păduri
Riscurile existențiale () [Corola-website/Science/319673_a_321002]
-
pesimist : Vom suferi aceeași soartă cu persoanele din Insula Paștilor. Schimbările climatice sunt abea la început. Dar noi putem deja să vedem scimbările remarcabile la meteo." "Aborigenii ne-au arătat că în absența științei și a emisiilor de dioxid de carbon responsabile de încălzirea climei, ei puteau supraviețui timp de 40 000 - 50 000 de ani. Dar lumea noastră nu poate asta. Specia umană a luat-o pe același drum ca speciile pe care le-am văzut dispărând ." declară el în
Dispariția omului () [Corola-website/Science/319699_a_321028]
-
densitatea atomică a unui singur cristal de siliciu de 5×10 atomi pe cm, acest lucru tot dă o puritate mai mare de 99,9999%. Plăcuțelor le poate fi de asemenea administrată o anumită concentrație interstițială de oxigen. Contaminarea cu carbon și metale este păstrată la minim. Metalele tranziționale, în particular, trebuie menținute la concentrații sub părți pe miliard, pentru aplicațiile electronice. În timp ce plăcuța de siliciu este tipul predominant de plăcuță semiconductoare folosit în industria electronică, alte tipuri de plăcuțe din
Plăcuță semiconductoare () [Corola-website/Science/319796_a_321125]