KorAP: Find »[drukola/base=fura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...645 646 647 ...720 >

17,991 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

Văzu situl scăldat brusc Într-o blîndă lumină verde. Pe piatra plată a dolmenului, o siluetă ghemuită În poziție fetală era cuprinsă de spasme. * * * Lucas vorbea la telefon cu SRPJ din Brest, În pofida cercetărilor amănunțite organizate pe continent, anexa cabin-cruiser-ului furat de Nicolas rămînea de negăsit. - Cercetați golfulețele unul cîte unul dacă e nevoie și sunați-mă să-mi dați vești bune! Puse enervat receptorul la loc și Închise un plic mare din hîrtie dublă de ambalaj pe care scrise numele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
avea să urmeze. - Ei bine, aș fi jurat că cel care ținea cîrma avea cu cel puțin zece centimetri mai puțin ca dumneata. - Și te-ai fi Înșelat. Capătul țigării de foi scînteie roșu. - E la fel ca pentru cabin-cruiser-ul furat În plină furtună, busola lui Nicolas găsită la țanc În epavă și anexa cu grijă ascunsă Într-un golf din Morgat, continuă Lucas, implacabil. Toate astea fără să fi părăsit cafeneaua din port, unde sora dumitale și cîțiva din cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
vechi fuseseră Întoarse cu fundul În sus, dosarele deschise, Împrăștiate, umpleau podeaua. - Cineva ne-a luat-o Înainte, bombăni Lucas. Marie suspină, descurajată. - Va fi nevoie de multe ore pentru a clasa iarăși totul și a descoperi ce s-a furat... Fersen Își scosese deja mobilul. - Asta dovedește că sîntem pe o pistă bună... Morineau? Am o mică treabă pentru tine... Se lăsase noaptea peste Lands’en de mai multe ceasuri cînd Marie ieși din jandarmerie sub pretextul că-și dezmorțește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Morineau veni să pună obiectul pe birou Împreună cu un dosar. Își exprimă dezamăgirea. - Dacă știați deja, nu merita osteneala... Bine, În afară de asta, ADN-ul conținut În țigările de foi e același cu cel din firele de păr de pe anexa ambarcațiunii furate... Lucas păru de data asta interesat; luă raportul și făcu o mutră scîrbită. - Dobitocul! - Cine? - Vrei să te pun la treabă? Stéphane bătu rapid În retragere, Lucas formă pe mobil numărul de telefon al Mariei. Ticălosul de Bréhat scufundase barca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
acum slobozite. Nu mai putea da Înapoi. - Tipul ăsta e un netrebnic, Marie. Ea Îi smulse geanta din mînă și o porni pe pasarelă cînd vorbele pe care el le rosti o făcură să Înlemnească. - El e cel care a furat cabin-cruiser-ul, care a pus busola la bord, care s-a dus să ascundă anexa la Morgat ca să te facă să crezi că Nicolas scăpase teafăr și nevătămat cînd el era deja mort și Îngropat sub tumulus! Văzu umerii tinerei femei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
poate că cineva ne-a văzut ducîndu-ne Într-acolo... - Asta Îmi spuneam și eu... Privirile lor se fixară simultan asupra farului. Deși ieșise, Ryan nu Încuiase nici o ușă. Reticențele Mariei de a face acea cercetare improvizată În absența celui interesat fură rapid Înlăturate, iar mica discuție pe care o avură În privința asta deveni mai degrabă un pretext spre a se deprinde amîndoi cu tutuiala. Acea simplă schimbare formală făcea de-a dreptul tangibilă intimitatea pe care o Împărțiseră și avu darul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
care venise să se instaleze pe insulă. Era aici pentru a scrie și a trăi liniștit, și Înțelegea ca toate astea să meargă la fel și mai departe. Afirmația lui Ryan era atît de netă că Lucas și Marie nu fură deloc surprinși cînd Morineau confirmă alibiurile acestuia: Ryan se aflase la cafeneaua din port atunci cînd ei fuseseră blocați În grotă, Stéphane Îl Încuiase În celulă ca să-l trezească din beție În noaptea uciderii lui Gildas, apoi se aflase la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Încrucișau fără să-și arunce nici măcar o privire. Același sînge curgea prin venele lor. Aceeași carne, chinuită de trufie, cimentată de ură. Ce păcat. Nu era singura care trăgea cu coada ochiului la Gwen. Deși clipa Îndemna la reculegere, numeroși fură cei care pîndiră reacția amantei lui Loïc, dar se obosiră de pomană. Susținută de Philippe, a cărui fermă apăsare pe umăr era mai degrabă un mod de a o rechema la decență decît un gest de compasiune, Gwen Își zăgăzui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
o trînti fără menajamente, punînd-o să stea cu fața spre capotă, cu gambele ușor Îndepărtate, și o percheziționă rapid din creștet pînă-n tălpi. - Da’ce te-a apucat? exclamă Marie. Dă-i drumul! - Caut telefonul ei mobil. - Mi-a fost furat ieri, mormăi Gwen. Am fost chiar și la post să dau o declarație. Făcu un gest cu bărbia În direcția tînărului jandarm. Morineau confirmă Încuviințînd din cap. - Asta dovedește tocmai că ai prevăzut totul, obiectă Fersen. O să adăugăm și premeditarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
lui Morineau se sufoca la celălalt capăt al firului: cei doi jandarmi puși de pază la sit erau KO! Își reveniseră În simțiri și erau acum În stare să dea explicații cînd Marie și Lucas ajunseră la Ty Kern. Acestea fură scurte: la fel ca și colegii lor, data trecută, nu văzuseră nimic, absolut nimic. Simțiseră doar o izbitură În partea din spate a capului, or, pînă atunci, nimeni nu pătrunsese În sit. Prima mișcare a lui Fersen fusese să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ei atunci pe faleză, În noaptea aceea din 1968... - Pierric se ținuse după noi, dar el nu conta. Eram șase, ca În legendă... - Spune-mi ceva nou, i-o reteză Ryan, glacial. Vorbește-mi de aurul pe care l-ai furat. În alte Împrejurări, PM ar fi izbucnit În rîs. Aur? Nici nu-i văzuse culoarea, sau atît de puțin... Își rememora toți acei ani petrecuți cerșind cîte un bănuț cu care să-și cumpere cele necesare pentru a-și ține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Gildas, Loïc, Nicolas...Yves, Gwen, Chantal... toți au murit și tu ai vrea ca eu să uit? zise ea cu voce surdă. Ce altceva mai trebuie să uit? Noaptea În care m-ai agresat la abație? Barca pe care ai furat-o? Busola pe care ai pus-o la bord? Anexa pe care ai ascuns-o la Morgat? Deschise gura să vorbească, dar ea Îl Întrerupse ferm. - Nu tăgădui! Avem dovezi! Păru dintr-odată foarte obosit. - Nu aveam de gînd să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
care Începu să se cațăre, În timp ce alte focuri de armă răsunau În golf. Chipul lui Pierric se Încreți, cu siguranță la fel ca acela al copilului care era el pe atunci, și Începu să se smiorcăie. - Hoața! Hoața, mi-a furat bebelușul... - Cine ți-a furat bebelușul, Pierric? - Nu, nu, nu omorî bebelușul! Nu spun! Nu trebuie să-mi omori bebelușul... Gemetele se transformară În hohote de plîns și Într-o agitație care Îi convinse pe toți că venise momentul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
În timp ce alte focuri de armă răsunau În golf. Chipul lui Pierric se Încreți, cu siguranță la fel ca acela al copilului care era el pe atunci, și Începu să se smiorcăie. - Hoața! Hoața, mi-a furat bebelușul... - Cine ți-a furat bebelușul, Pierric? - Nu, nu, nu omorî bebelușul! Nu spun! Nu trebuie să-mi omori bebelușul... Gemetele se transformară În hohote de plîns și Într-o agitație care Îi convinse pe toți că venise momentul să-l lase pe Pierric să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
viață după naufragiu. Copilul lui Ryan! - Dacă află că Arthus e cel care i-a ucis soția, pielea lui nu mai face nici două parale, spuse polițistul. Marie Încuviință. - SÎnt toate șansele ca Yvonne să fi fost cea care a furat bebelușul de la Pierric, mă tem de ce e mai rău... Lucas Își deschisese telefonul și asculta mesajele, cînd exclamă cu mînie: - A, nu, nu se poate! Arthus și PM au dispărut, la fel și iahtul lor! * * * Armelle, care-și pierduse orice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
voiai să plec doar ca să mă ocrotești... Tot ce ai făcut era pentru mine, ca eu să nu știu niciodată că eram fiica unui bandit oarecare... - Taci! Erwan de Kersaint era un tînăr minunat! Loial, curajos! - Un manipulator care a furat, a mințit, a ucis... Îl detest! - Îl judeci așa cum m-ai judecat și pe mine, și iarăși te Înșeli! Arthus e cel care a semănat răul pe această insulă, el e cel care i-a adus nefericirea, la fel ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

despletit și dinții galbeni, e alergică la usturoi. Îți povestește întâmplări cu fete leneșe, cărora le strivea degetele cu vătraiul. Muma-Pădurii are părul în șuvițe de șerpi, e adusă de spate și are mâinile noduroase crăci uscate. Se laudă cum fură somnul copiilor, pentru a-l restitui copiilor ei; singurul mod de a-i fi făcut să tacă din gură era prin adormire. Se strecoară în visul copiilor, în acel vis din starea de reverie ce pregătește somnul. Îngroziți de chipul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Dumnezeu, nu din nori, domnilor! Și adevărul tot de la Dumnezeu vine, nu din legile dumneavoastră. (Judecătorul ușor nedumerit, încearcă s-o dreagă.) Judecătorul: Dar tăblițele cu legi ale lui Moise nu tot de la Dumnezeu sunt? De unde vin ele? Să nu furi, să nu ucizi, să nu râvnești la bunurile vecinului, nici măcar la nevasta lui... Nu exact asta facem noi aici? Nu suntem noi aici să aplicăm sancțiuni pentru nerespectarea tăblițelor? (Din auditoriu...) Aș! Legile dumneavoastră sunt complet greșite. Ce scrie pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
cuplul se stabilizează. Le vezi zburând deasupra mărilor, dar numai acolo unde sunt și alte păsări la vânătoare. Ele sunt niște hoți ai mărilor, doar aparent păsări de apă, ce cu greu ating suprafața mării și asta numai pentru a fura prada din gura unei alte zburătoare. Fregatele nu au nevoie să fie buni vânători sau scufundători atâta timp cât celelalte păsări trebuie să vâneze pentru ca să mănânce. Ele fură subtil peștele din ciocul harnicelor zburătoare sau ciupesc din zbor aripile și cozile altor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
păsări de apă, ce cu greu ating suprafața mării și asta numai pentru a fura prada din gura unei alte zburătoare. Fregatele nu au nevoie să fie buni vânători sau scufundători atâta timp cât celelalte păsări trebuie să vâneze pentru ca să mănânce. Ele fură subtil peștele din ciocul harnicelor zburătoare sau ciupesc din zbor aripile și cozile altor păsări pentru a le face să scape din cioc hrana destinată puilor sau consorților lor în timpul gestației oului. În mai puțin de un an, puii lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616

dorul să-mi fi sucit mințile? Răspunde-mi, inima mea n-o să mai reziste! O, mamă, ești tu? Lasă-mă să te ating! O, fiule, nu-mi doresc decît să mă apropii! Dintr-un salt, cei doi, mamă și fiu, fură alături. Lacrimi grele, de fericire, de astă dată, le înecară gîtlejurile. În sfîrșit, împreună! Puiul de om scînci ușor. Încercînd să-și ascundă emoția, Arus se îndreptă înspre el. Dintr-o smucitură, lupoaica se întoarse la căpătîiul copilului, de unde îi

by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514

științifică": ea explică pornind de la condițiile lor sociale crimele, furturile și violurile, reținând în aceste fenomene, fie și numai pentru a le putea deosebi unele de altele, umbra vieții transcendentale căreia îi aparțin actul de a ucide, actul de a fura, actul de a viola. Însă deoarece ea suprimă în același timp această subiectivitate redusă la umbra sa, ea se ferește de orice abordare axiologică, ba, mai mult, o elimină în mod infailibil: în măsura în care furtul sau crima se explică din punct

by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241

acolo de zile Întregi. Rânduiala gândurilor lui Începea să naufragieze Într-o furtună de ipoteze. Cine a descoperit cadavrul? Întrebă el după o clipă de reflecție. — Un cioban În trecere, care căuta o oaie rătăcită. Sau poate că intrase ca să fure ceva. A dat alarma. Era Îngrozit. Dante Își roti Încă o dată privirile În jur, absorbit. Durerea de cap se Întețea la loc. Junghiurile dinapoia ochiului erau străpungătoare. Amețelile reîncepuseră și ele să se facă simțite. Avea nevoie de aer și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
lampa, atent la cel mai mic sunet. În cele din urmă, izbuti să le recupereze. Simți sub degete uleiul opaițului care se Împrăștiase pe pardoseală și speră că mai rămăsese Îndeajuns. Să fi fost un hoț? Dar ce era de furat Într-o biserică părăsită? Sau cineva, ca el, venise să inspecteze locul crimei? În timp ce bâjbâia prin beznă după ce fusese lovit, avea senzația că, undeva aproape, mai exista și un al doilea trup. Dar poate că fusese doar rodul imaginației lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
să reacționeze, eliberându-se și strigându-și numele. Auzi un glas ordonând gărzii să se oprească și să Îl lase slobod. Bargello apăruse ca prin farmec În mijlocul oamenilor săi. — Și domnia ta tot În recunoaștere nocturnă, messer Alighieri? Îl Întrebă când fură aproape unul de altul. E o recunoaștere dulce, dacă e să judecăm după locul de unde vii, adăugă el cu un zâmbet prefăcut, arătând spre Paradis. — Ce faci aici cu oamenii dumitale? Îi replică Dante fără să ia În seamă insinuarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]