16,713 matches
-
se destramă când Figaro află întâmplător că Marcellina este de fapt mama sa, de mult pierdută. După multe trucuri și aventuri, Figaro și Susanna redobândesc încrederea și dragostea, iar Contele Almaviva este nevoit să o roage pe Rosina să-l ierte. Într-o cameră din palatul contelui Almaviva din Sevilla, Figaro măsoară odaia pentru a așeza mobila. Logodnica lui, Susanna, își pregătește ținuta de nuntă. Curând, Susanna află de la Figaro că acea cameră îi este destinată ei după căsătorie. Susanna îi
Nunta lui Figaro () [Corola-website/Science/298468_a_299797]
-
Are un cap imens, fiind prins de nenumărate ori între crengi în timp ce urca în copaci. Vorbește mult, enervându-i pe ceilalți copii. Foarte rar este văzut fără prietenul său imaginar, o scândură cu ochi desenați și o gură. Pare inocent, iertându-i pe oameni deseori, indiferent de ce fac. Nu pare să îl deranjeze acțiunile Ezilor, câteodată bucurându-se de ele,însă devine o "fiară" când îi este luat prietenul. Rolf este un imigrant cu un accent și obiceiuri stranii. Provine dintr-
Ed, Edd și Eddy () [Corola-website/Science/308492_a_309821]
-
cantității reduse de combustibil de la bord, rază operațională a acestuia era considerată nesatisfăcătoare. Spre deosebire de avionul Șu-7, ale cărui comenzi erau greu de acționat, dar aparatul răspundea docil, la „Fishpot” comenzile erau ușor de acționat iar aparatul era manevrabil, dar nu ierta erorile de pilotaj. Avionul Șu-9 avea instalat în conul de admisie un radar destul de primiv, R1L (indicativ NATO : High Fix ), si era înarmat cu 4 rachete ghidate prin radar K-5 (ĂĂ-1 „Alkali”). Datorită lipsei tunului de bord și a slabelor
Suhoi Su-9 () [Corola-website/Science/308519_a_309848]
-
false speranțe, a determina o anume acțiune sau a crea o anume stare intelectiva, socială ori afectiva care servește într-un fel sau altul mincinosului. Deși minciunile premeditate sunt cele care sunt considerate a fi mult mai devastatoare și de neiertat, se pot totuși identifica și minciuni spontane, nepremeditate, posibil determinate de lipsă de informare, de înțelegere corectă și/sau de interpretarea greșită a informațiilor existente sau accesibile la un moment dat. Privit dintr-o anumită perspectiva, se poate afirma că
Minciună () [Corola-website/Science/308541_a_309870]
-
până la intrarea noastră în împărăția cerurilor. 5. Papa nu intenționează și nu poate să retragă nici o altă pedeapsă, în afara acelora pe care le-a impus el însuși fie prin propria autoritate, fie prin autoritatea Canoanelor. 6. Papa nu poate să ierte nici o vinovăție, cu excepția faptului de a declara că ea a fost iertată de Dumnezeu și prin consimțământul față de iertarea dată de Dumnezeu, deși, desigur, papa poate acorda iertarea în cazurile care sunt rezervate judecății sale. Dacă dreptul lui de a
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
poate să retragă nici o altă pedeapsă, în afara acelora pe care le-a impus el însuși fie prin propria autoritate, fie prin autoritatea Canoanelor. 6. Papa nu poate să ierte nici o vinovăție, cu excepția faptului de a declara că ea a fost iertată de Dumnezeu și prin consimțământul față de iertarea dată de Dumnezeu, deși, desigur, papa poate acorda iertarea în cazurile care sunt rezervate judecății sale. Dacă dreptul lui de a acorda iertarea în asemenea cazuri ar fi disprețuit, vinovăția ar rămâne întru
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
față de iertarea dată de Dumnezeu, deși, desigur, papa poate acorda iertarea în cazurile care sunt rezervate judecății sale. Dacă dreptul lui de a acorda iertarea în asemenea cazuri ar fi disprețuit, vinovăția ar rămâne întru totul neiertată. 7. Dumnezeu nu iartă vinovăția nici unui om pe care nu l-a umilit în același timp în toate lucrurile și nu l-a condus la supunerea față de locțiitorul său, preotul. 8. Canoanele cu privire la penitență le sunt impuse doar celor vii și, în conformitate cu ele, nimic
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
ci numai de acelea care au fost impuse de el însuși. 21. Prin urmare, acei predicatori ai indulgențelor greșesc, deoarece spun că prin indulgențele papei omul este eliberat de orice pedeapsă și mântuit; 22. Cu toate acestea, papa nu le iartă sufletelor din purgatoriu nici o pedeapsă pe care, în conformitate cu canoanele, trebuiau să o plătească în viața aceasta. 23. Dacă, în cele din urmă, este posibil să i se acorde cuiva iertarea de toate pedepsele, oricare ar fi ele, este sigur că
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
Din nou: „De ce papa, a cărui bogăție este astăzi mai mare decât bogățiile celor mai înstăriți oameni, nu construiește măcar această biserica a Sfântului Petru cu proprii bani, în loc să o construiască din banii sărmanilor credincioși?” 87. Din nou: „Ce anume iartă papa și ce împărtășire le acordă el acelora care, prin căință desăvârșită, au dreptul la deplina iertare și împărtășire?” 88. Din nou: „Ce binecuvântare mai mare ar putea să vină asupra bisericii, dacă papa ar trebui sa facă de o
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
înainte îi fusese „nefolositor” lui Filimon. Se pare că Onisim a fost sclavul lui Filimon, de la care a fugit, l-a întâlnit însă pe Pavel și a devenit creștin. Este neclar dacă Pavel îl roagă pe Filimon doar să își ierte sclavul sau să îl și elibereze.
Epistola lui Pavel către Filimon () [Corola-website/Science/308730_a_310059]
-
o firmă de automobile din Caracas, Venezuela. La începutul anilor ’60 se întoarce la Roma, unde se căsătorește și lucrează la casa de muzică RCA. În 1967, Giuseppe Colizzi, un vechi amic, îi oferă un rol într-un film ("Dumnezeu iartă... eu nu!"), alături de Terence Hill. Cuplul devine faimos (notoriu/notabil), filmând împreună 17 filme de succes, între 1967 și 1994. Din această perioadă, Carlo Pedersoli începe să folosească pseudonimul , după numele actorului american Spencer Tracy și al berii sale favorite
Bud Spencer () [Corola-website/Science/308030_a_309359]
-
-lea și pe Ulrich, nu a permis intrarea în cetate a armatei de mercenari care-i însoțise. În dimineața următoare (9 noiembrie 1456), Ulrich Celje a fost ucis de oamenii lui Huniade în circumstanțe neclare. Tânărul rege, îngrozit, l-a iertat pe Huniade, și i-a jurat mai târziu mamei acestuia, în timpul unei vizite la castelul Huniade la Timișoara, că va proteja întreaga familie. Ca dovadă a sincerității sale, l-a numit pe Ladislau ministru de finanțe și căpitan-general al regatului
Ladislau Huniade () [Corola-website/Science/308075_a_309404]
-
din urmă, căci nobil e și el. Numele său e Don Juan de Aragon. Stăruințele Elvirei, propriul jurământ abia rostit lângă cripta lui Carol cel Mare sunt de ajuns: Carol Quintul își va începe noua domnie prin clemență. Conjurații sunt iertați, iar fata va aparține lui Ernani. Singur de Silva nu se alătură uralelor recunoscătoare, chinuit cum e de nepotolita sa sete de răzbunare. De pe terasa palatului din Zaragoza al lui Don Juan de Aragon se aude ecoul serbării nunții acestuia
Ernani () [Corola-website/Science/307553_a_308882]
-
măști. Ford binevoitor acceptă. Când cad ultimele măști Cajus află cu stupoare că s-a căsătorit cu... Bardolfo, travestit în hainele Nanettei, în timp ce aceasta se aruncă fericită în brațele lui Fenton. Ford este obligat să accepte situația și să-i ierte pe toți, iar Sir John Falstaff, după ce și-a recunoscut greșelile, este și el acceptat în grupul vesel.
Falstaff (Verdi) () [Corola-website/Science/307596_a_308925]
-
și dezvăluie locul unde s-a ascuns Angelotti. Este anunțată vestea victoriei lui Napoleon la Marengo. Scarpia ordona încarcerarea lui Cavaradossi, care urmează să fie executat în zorii zilei pentru trădare. În zadar Țoșca se roaga; Scarpia nu-l va ierta pe Mario decât în schimbul favorurilor ei. Țoșca accepta după ce obține o execuție simulata pentru iubitul ei și un permis de părăsire a Romei. În momentul în care Scarpia vrea s-o îmbrățișeze, Țoșca îl ucide. În zorii zilei, pe o
Tosca () [Corola-website/Science/307631_a_308960]
-
și îi povestește plângând că a fost răpită și violată. De afară se aude din nou blestemul contelui cel bătrân care e în drum spre închisoare. Dragostea Gildei pentru duce e atât de mare, încât ea are putere să-l ierte și încearcă să tempereze setea de răzbunare a tatălui ei. Rigoletto încearcă s-o convingă pe Gilda de caracterul josnic al Ducelui de Mantova, sperând că o va "vindeca" de dragoste. În acest scop, o aduce la taverna ucigașului Sparafucile
Rigoletto () [Corola-website/Science/307628_a_308957]
-
s-a convins de nevinovăția Violettei. Din nou, cei doi tineri țes planuri pentru o viață fericită. Sosește și Giorgio Germont care, prețuind noblețea sufletească a Violettei, este acum de acord cu căsătoria lor. Dar, prea târziu... Boala necruțătoare nu iartă și Violetta se stinge în brațele lui Alfredo, pe care l-a iubit atât de mult...
Traviata () [Corola-website/Science/307632_a_308961]
-
părăsit comună spre bucuria răzvrătiților. La 11 mai 1887 baronul Edmond de Rothschild a sosit în prima sa vizită în Țară Sfântă. Țăranii nemulțumiți au trebuit să dea înapoi cu revendicările lor, în fața amenințărilor baronului. Rothschild a acceptat să-i ierte, cu condiția ca Yosef Feinberg să părăsească așezarea. Acesta a fost nevoit să-și vândă parcela de pământ și să plece. Datorită lui Edmond de Rothschild și experților săi din Franța, Rishon Letzion a progresat în domeniul viticulturii, al cultivării
Rișon Le-Țion () [Corola-website/Science/307768_a_309097]
-
Edinburgh și Glasgow a fost triumfală. Chiar dacă în Parlament și popor avea numai dușmani, Scoția era un aliat puternic. În timp ce se întorcea din călătoria în Scoția, în noiembrie 1641, Parlamentul a elaborat Mustrarea cea Mare, o listă de greșeli de neiertat comise de Carol și de miniștrii și consilierii săi de la începutul domniei. Parlamentul s-a împărțit în două facțiuni, una favorabilă regelui, cealaltă contrară . La 23 noiembrie Mustrarea cea Mare a fost aprobată de Parlament, cu o strânsă majoranță. Imediat
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
Să cheme preoții (presbiterii, bătrânii) Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, întru numele Domnului, și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica, și de va fi făcut păcate se vor ierta lui. " (Iac 5, 14-15). Din acest text biblic rezultă toate elementele unui sacrament: Partea esențială a acestui sacrament este ungerea bolnavului pe frunte și pe mâini (în Ritul roman) sau și pe alte părți ale corpului (alte rituri) cu ulei
Maslu () [Corola-website/Science/306482_a_307811]
-
și aplică, prin autoritatea ei, tezaurul îndestulărilor aduse de Christos și de sfinți. Indulgența este parțială sau plenară, după cum eliberează în parte sau în totalitate de pedeapsa vremelnică datorată păcatului. Indulgențele pot fi aplicate celor vii sau celor răposați. Indulgențele iartă pedeapsa vremelnică și nu vina (pentru care este nevoie de dezlegare sacramentală la spovedanie, care, de fapt, se cere și ca o condiție pentru dobândirea indulgenței înseși). În stare de "pasibilitate" de "pedeapsă" (veșnică sau vremelnică) se ajunge pentru că păcatul
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
ordinii morale instituite de Dumnezeu. "Vina" este starea îndepărtării de Dumnezeu (sau chiar ura față de Dumnezeu), la care se ajunge prin jignirea lui Dumnezeu, inerentă oricărui păcat. După iertarea vinei, nu întotdeauna este iertată și întreaga pedeapsă vremelnică. Aceasta se iartă o dată cu vina la Botez sau la primirea dezlegării sacramentale cu căință deosebit de intensă, asemănătoare celei a tâlharului cel bun de pe cruce (cf. Lc 23, 43). Indulgența nu este o iertare a vinei (v. mai sus). De asemenea, nu poate ierta
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
iartă o dată cu vina la Botez sau la primirea dezlegării sacramentale cu căință deosebit de intensă, asemănătoare celei a tâlharului cel bun de pe cruce (cf. Lc 23, 43). Indulgența nu este o iertare a vinei (v. mai sus). De asemenea, nu poate ierta păcatele viitoare (și nici pedepsele lor). De asemenea, indulgența nu se limitează la iertarea unei pedepse bisericești, ci este valabilă înaintea lui Dumnezeu. Trebuie precizat însă că indulgența iartă numai pedeapsa ca îndestulare; ea nu scutește de obligația de a
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
o iertare a vinei (v. mai sus). De asemenea, nu poate ierta păcatele viitoare (și nici pedepsele lor). De asemenea, indulgența nu se limitează la iertarea unei pedepse bisericești, ci este valabilă înaintea lui Dumnezeu. Trebuie precizat însă că indulgența iartă numai pedeapsa ca îndestulare; ea nu scutește de obligația de a-l despăgubi pe aproapele de daunele provocate printr-un păcat și nici de îndatorirea de îndreptare a vieții sau de a face pocăință. Orice păcat are diferite urmări. Potrivit lui
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
se purifice de pedeapsa vremelnică ce li se cuvine pentru păcate (de care sunt deja dezlegați). Dacă penitenții nu împlinesc îndestularea sau nu recurg la alte mijloace, există convingerea că va fi necesară o purificare după moarte. Prin indulgențe se iartă o pedeapsă vremelnică la care ar corespunde, potrivit canoanelor penitențiale antice, o anumită pocăință. Johann Georg Keyssler relatează că romano-catolicii cred că indulgențele se referă numai la viitor. De exemplu, își imaginează că o persoană care, prentru a-și purifica
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]