16,589 matches
-
trei portocale". Când Prokofiev a revenit în Rusia permanent în 1936 partitura a rămas la Paris. A fost în cele din urmă publicată la Londra în 1960 de către Boosey & Hawkes. Văduva lui Prokofiev, Lina Prokofiev, care deținea drepturile exclusive asupra manuscrisului, a cerut muzicianului Edward Downes să o pună pe scenă. Inițial premiera trebuia să aibă loc la Opera din Saint Louis în 1980 dar din cauza problemelor contractuale, premiera a avut loc la Opera din Graz, Austria pe 28 noiembrie 1981
Maddalena () [Corola-website/Science/329895_a_331224]
-
A făcut numeroase traduceri în limba polonă, printre cele mai cunoscute făcând parte: "Cidul", de Pierre Corneille, "Amintas", de Torquato Tasso, sau "Psyche", cea de-a patra parte a poemului "Adone", de Giambattista Marini. Lucrările lui Morsztyn au circulat ca manuscrise, scriitorul temându-se că publicarea în masă să nu-i afecteze activitatea politică. Prin urmare, majoritatea au fost publicate postum - traducerile sale au apărut la sfârșitul secolului al XVII-lea, iar alte lucrări au apărut mult mai târziu, în secolele
Jan Andrzej Morsztyn () [Corola-website/Science/328113_a_329442]
-
După ce a păstorit Mitropolia Proilaviei timp de cinci ani, el a fost ales în 1757 patriarh de Constantinopol cu numele de Calinic al IV-lea, dar a rămas în scaun doar șase luni. Este autor al câtorva lucrări rămase în manuscris. „S-a arătat a fi bărbat erudit, apărător al dogmelor ortodoxe, statornic și înalt la cugetare.” A murit în locul său de naștere. Mitropolitul Partenie al II-lea a fost o prestigioasă personalitate bisericească a epocii, fiind menționat în numeroase documente
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
abația și să părăsească clădirile până la data de 1 martie a anului respectiv. Conținutul bibliotecii a fost expediat noilor proprietari pe plutele de pe râul Lech. Majoritatea operelor se află acum în biblioteca Universității din Augsburg, cu excepția unei mici colecții de manuscrise deosebit de valoroase, care se află în Arhivele Diecezane din Augsburg. În 1837 biserica fostei abații a fost dăruită Parohiei Füssen. În 1839 cancelarul regal al Bavariei, Christoph Friedrich von Ponickau, a cumpărat restul clădirilor abației Sf. Mang. În 1909 orașul
Mănăstirea Sfântul Mang din Füssen () [Corola-website/Science/328189_a_329518]
-
din Ungureni a fost interzisă iar posturile didactice în care a fost numit erau la diferite școli de cartier din Iași. S-a pensionat la 1 ianuarie 1959, însă a continuat să studieze și să redacteze un număr important de manuscrise. Cu câteva luni înainte de moarte sa, în 1974, a depus o parte însemnată a documentelor personale și a manuscriselor la Arhivele Statului din Iași, documente ce constituie Fondul „Universitatea Populară Ungureni” și Fondul personal „Eugen D. Neculau”. a fost unchiul
Eugen Neculau () [Corola-website/Science/328187_a_329516]
-
din Iași. S-a pensionat la 1 ianuarie 1959, însă a continuat să studieze și să redacteze un număr important de manuscrise. Cu câteva luni înainte de moarte sa, în 1974, a depus o parte însemnată a documentelor personale și a manuscriselor la Arhivele Statului din Iași, documente ce constituie Fondul „Universitatea Populară Ungureni” și Fondul personal „Eugen D. Neculau”. a fost unchiul universitarului ieșean Adrian Neculau. a publicat numeroase studii și articole în revistele "Cronica", "Anuarul de lingvistică și istorie literară
Eugen Neculau () [Corola-website/Science/328187_a_329516]
-
Heliade-Rădulescu, Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, în timp ce M. Eminescu și I. Slavici sunt ironizați, fără inteligență. Eminescu, care a crezut că sub pseudonimul Rienzi se ascundea Florescu, a răspuns atacurilor din „Literatorul" cu o Epistolă deschisă către homunculul Bonifaciu (rămasă în manuscris în timpul vieții poetului, ea conține germenii Scrisorii II). Unui examen negator sunt supuse scrierile lui Maiorescu în două articole, intitulate „Despre stil”; este proclamată tendențios lipsa, la noi, a unei critici literare. Florescu a scris versuri în română (Ritmuri și
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
află mormintele surorii lui Mozart, Maria Anna Mozart ("Nannerl"), și a lui Johann Michael Haydn. De asemenea, este înmormântat în biserica abației și Sf. Vitalis. Clădirile Mănăstirii Sf. Petru adăpostesc cea mai veche bibliotecă din Austria. Printre cele 800 de manuscrise cele mai prețioase sunt "Verbrüderungsbuch", care a fost depozitat în 784 de către episcopul Virgil. Prin achiziționarea continuă fondurile bibliotecii au crescut la 100.000 de volume, concentrându-se în special pe lucrări de monahism benedictin, istoria bisericii medievale, istoria artei
Mănăstirea Sfântul Petru din Salzburg () [Corola-website/Science/328300_a_329629]
-
lucrarea "Efemeride dace", întocmită la cererea domnului Constantin Mavrocordat. Din aceiași ani datează și primele însemnări cu caracter personal, reflecții pe marginea unor subiecte teologice și istorice, completate ulterior de Dapontes timp de aproape 50 de ani și reunite în manuscrisul lucrării sale (inedite) "Cornul Amalteei". În general, relațiile cu domnul său au fost armonioase. Principe iluminat și cu idei reformatoare, Constantin Mavrocordat avea o mare pasiune pentru lectură și poseda o bibliotecă impresionantă. Citea și comenta cărțile citite, împreună cu secretarul
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
în care se găseau în timpul său Principatele Dunărene, precum și Constantinopolul, regiunea Mării Marmara și nordul Mării Egee. Deși a scris mult, Dapontes nu și-a văzut întreaga operă publicată, aceasta văzând parțial lumina tiparului numai după moartea sa sau rămânând în manuscrise încă inedite. Deoarece nu urmărea profitul material, ci doar plăcerea de a-și vedea lucrările publicate și textele citite, o bună parte dintre operele sale au apărut cu suportul financiar al unor potentați administrativi ai epocii sau boieri de pe meleagurile
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
cercetători ca nefiind un original. În 1915 și 1925, istoricul croat Milan Šufflay a menționat acest document în lucrările sale, mai întâi considerându-l un fals, iar mai apoi o un „addendum” din secolul al XIV-lea bazat pe un manuscris mai vechi al lui Thomas Archidiaconus. Istoricul maghiar János Karácsonyi consideră că documentul este un fals din secolul al XIV-lea, iar istoricul sloven Ljudmil Hauptmann consideră că este un document din secolul al XIII-lea. Istorici croați Miho Barada
Pacta conventa (Croația) () [Corola-website/Science/328356_a_329685]
-
un sprijin important în favoarea poziției privilegiate de mai târziu a Croației în cadrul Imperiului Habsburgic. Ei cred că deși Croația a încetat să mai existe ca un stat independent, nobilimea croată a păstrat puteri politice relativ puternice, iar Klaić consideră că manuscrisul Trogir, cea mai veche versiune a presupusului pact nu este acordul unei capitulări, ci descrie relațiile vremii dintre rege și nobilime și își află sursele în situația existentă în secolul al XIV-lea.
Pacta conventa (Croația) () [Corola-website/Science/328356_a_329685]
-
au ajuns în 915 până la Bremen. În 919, după moartea lui Conrad I al Germaniei, ungurii au atacat Saxonia, Lotharingia și Francia Occidentală. Între 917 și 925, maghiarii au atacat Basel, Alsacia, Burgundia, Provența și regiunea Pirineilor . „Cronica de la Duklja” (manuscris din secolul al XII-lea) amintește că pe la 925 regele Tomislav al Croației a reușit să îi înfrângă pe maghiarii care îi invadaseră regatul, dar veridicitatea acestei informații este pusă la îndoială datorită faputului că nu există o altă înregistrare
Invaziile maghiarilor în Europa () [Corola-website/Science/328384_a_329713]
-
nemți. În timp ce își continua studiile la Universitatea din Viena, în primăvara anului 1948 s-a reîntâlnit cu Paul Celan. Cu această ocazie, la rugămintea lui Alfred Liquornik, Celan a făcut o serie de propuneri de corectură pentru un teanc de manuscrise cu poezii scrise de Alfred Liquornik între 1941 și 1945. Cu excepția unei prime cărți poștale ilustrate pe care i-a trimis-o Celan din Paris, nu există vreun alt înscris care să dovedească continuarea contactelor între cei doi poeți. Începând
Alfred Gong () [Corola-website/Science/328385_a_329714]
-
reprezintă contrastul dintre aparente și realitate. Jocul este menționat în scrisoarea lui Newt Hoenikker către narator, într-o anecdota despre ziua în care bomba atomică a fost lansată în orașul Hiroshima. Tatăl acestuia, Felix Hoenikker, folosește sfoară care lega un manuscris și face un "leagănul pisicii" într-o încercare stângace de a se conecta cu tânărul sau fiu. Acesta, alături de anecdotele lui Bokonon definesc necesitatea omului de a fi ancorat, chiar și de ceva fragil. Un exemplu este însuși naratorul care
Leagănul pisicii () [Corola-website/Science/327541_a_328870]
-
cartea cuprinde o anexă extinsă în care sunt prezentate casele mari și mici din Cele Șapte Regate și personajele seriei. Pe data de 3 martie 2011, editura Bantam Spectra a anunțat lansarea cărții pe 12 iulie 2011. Martin a înmânat manuscrisul editorului pe 27 aprilie 2011, dar unele capitole au fost disponibile online încă din 2006 pe site-ul lui Martin și pe Amazon.co.uk. Filiala germană a celor de la Amazon.com (Amazon.de) a difuzat din greșeală 180 de
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]
-
fost scrise pentru această carte, dar vor apărea în volumul următor, "The Winds of Winter". Pe lângă hărțile publicate în volumele anterioare, cartea include și o hartă a regiunii necartografiate anterior a Orașelor Libere de pe continentul estic. Conform spuselor lui Martin, manuscrisul celui de-al patrulea roman a devenit prea mare pentru a fi publicat într-un singur volum. În loc să-l împartă în două și să-l publice ca „Partea I” și „Partea a II-a”, Martin a ales să facă împărțirea
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]
-
va apărea în "Dansul dragonilor"; capitolele dedicate ei au fost mutate în "The Winds of Winter", al șaselea roman planificat al seriei. La începutul anului 2010, Martin a declarat că intenția sa a fost ca primele 800 de pagini de manuscris din "Dansul dragonilor" să cuprindă personajele care au lipsit din "Festinul ciorilor", acțiunea desfășurându-se în paralel, „tot ceea ce urmează fiind post-"Festin", așa încât de acolo vor începe să apară din nou personaje din cartea precedentă." Declarând că „am vrut
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]
-
că „am vrut să rezolv câteva dintre «cozile de pește» în care au rămas acțiunile din "Festin"”, Martin a mai menționat și posibilitatea ca unele dintre capitolele terminate să fie mutate în volumul următor, "The Winds of Winter", în funcție de lungimea manuscrisului romanului "Dansul dragonilor". În ciuda estimărilor inițiale optimiste privind finalizarea către sfârșitul anului 2006, Martin a terminat romanul după cinci ani, în aprilie 2011. În această perioadă, pe blogul lui Martin au apărut știri sporadice privind progresul său, iar în ianuarie
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]
-
observat că asta face ca romanul să depășească în lungime cărțile anterioare "Urzeala tronurilor" și "Festinul ciorilor", fiind aproape la fel de lung ca "Încleștarea regilor". Pe 2 martie 2010, Martin a anunțat că a ajuns la 1.311 de pagini de manuscris, ceea ce aducea "Dansul" pe locul doi ca lungime în cadrul seriei, fiind devansat doar de cele 1.521 de pagini de manuscris ale "Iureșului săbiilor". Pe 8 iulie 2010, Martin a confirmat în cadrul unei conferințe că manuscrisul la care lucra atinsese
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]
-
ca "Încleștarea regilor". Pe 2 martie 2010, Martin a anunțat că a ajuns la 1.311 de pagini de manuscris, ceea ce aducea "Dansul" pe locul doi ca lungime în cadrul seriei, fiind devansat doar de cele 1.521 de pagini de manuscris ale "Iureșului săbiilor". Pe 8 iulie 2010, Martin a confirmat în cadrul unei conferințe că manuscrisul la care lucra atinsese 1.400 de pagini și și-a exprimat dezamăgirea că nu a putut termina romanul până la conferință, fără a mai specula
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]
-
311 de pagini de manuscris, ceea ce aducea "Dansul" pe locul doi ca lungime în cadrul seriei, fiind devansat doar de cele 1.521 de pagini de manuscris ale "Iureșului săbiilor". Pe 8 iulie 2010, Martin a confirmat în cadrul unei conferințe că manuscrisul la care lucra atinsese 1.400 de pagini și și-a exprimat dezamăgirea că nu a putut termina romanul până la conferință, fără a mai specula legat de timpul necesar finalizării acestuia după revenirea sa acasă pe 11 iulie. În cadrul aceleiași
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]
-
New York Comic Con din 10 octombrie 2010, editorul Anne Groell de la Spectra a anunțat că Martin mai are de terminat doar cinci capitole, unele porțiuni ale acestora fiind deja scrise. Ea și-a exprimat speranța de a avea în mână manuscrisul până în luna decembrie. Într-un interviu acordat în luna decembrie a anului 2010 lui Bear Swarm, Martin a declarat că aproape a terminat "Dansul dragonilor". Pe 3 martie 2011, editorul a anunțat că romanul - deși nefinalizat la acea dată - va
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]
-
2011, editorul a anunțat că romanul - deși nefinalizat la acea dată - va fi lansat oficial pe 12 iulie 2011. Martin a afirmat că acest anunț diferă de precedentele, proclamând o dată reală, spre deosebire de celelalte. Pe 12 martie el a dezvăluit că manuscrisul neterminat a depășit în lungime "Iureșul săbiilor", devenind cel mai mare volum al seriei. Pe 27 martie a anunțat că manuscrisul a depășit 1.600 de pagini,<ref name="http://grrm.livejournal.com/204875.html"></ref> iar pe 27 aprilie
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]
-
afirmat că acest anunț diferă de precedentele, proclamând o dată reală, spre deosebire de celelalte. Pe 12 martie el a dezvăluit că manuscrisul neterminat a depășit în lungime "Iureșul săbiilor", devenind cel mai mare volum al seriei. Pe 27 martie a anunțat că manuscrisul a depășit 1.600 de pagini,<ref name="http://grrm.livejournal.com/204875.html"></ref> iar pe 27 aprilie 2011 s-a anunțat oficial că Martin a terminat "Dansul dragonilor". După aproape o lună, pe 20 mai 2011, Martin a
Dansul dragonilor () [Corola-website/Science/327684_a_329013]