16,540 matches
-
complicat sunt un milion de figuri, în cerc - se cheamă "rueda" - se trece de la unul la altul, sub conducerea lui Luis... iar el dă comenzile, le strigă, de fapt.... comenzile sunt în spaniolă... și au tot felul de denumiri sugestive: "omoară gândacul și țânțarul", "spune-i că da", "spune-i că nu", "verișoara"... se dau rapid și fiecare trebuie să știe exact ce urmează că altfel îi încurcă pe ceilalți... iar figurile sunt al naibii de complicate... de pildă, ceva de genul: dame
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
să o încercuiască, dar va suferi o severă înfrângere din partea lui Mercy, la Mergentheim. Sprijinit de ducele Enghien, ei vor întâlni trupele imperiale într-o a doua bătălie la Nördlingen, în ziua de 3 august, în care Mercy a fost omorât. Dar Torstenson nu poate forța Viena și va fi obligat să se retragă în Boemia, în timp ce francezii își părăsesc cuceririle efemere, devastându-le în timpul retragerii. Campaniile din 1646 și 1647 s-au desfășurat pe un teritoriu destul de întins, iar succesul
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
au ajutat pe Ștefan cel Mare în bătălia cu turcii, ori de balada Miorița, culeasă de altfel, de Alecu Russo de pe meleaguri sovejene, în care este vorba de doi ciobănei, unul ungurean și altul vrâncean, ce se sfătuiesc să-l omoare pe cel moldovean, „că-i mai ortoman/ și- are oi mai multe/mândre și cornute”, de celebrele vinuri vrâncene din podgoriile de la Panciu, Odobești, Cotești, Jariștea, renumite în întreaga lume, de Moș Ion Roată, țăranul din Câmpuri, care a stat
PERSPECTIVE ALE DEZVOLT?RII TURISMULUI RURAL VR?NCEAN by Camelia BUT? () [Corola-publishinghouse/Science/83104_a_84429]
-
victimelor Gulagului, atrăgându-mi ritos atenția cum să vorbesc, care e decalogul formulelor avizate de noul Komintern al corectitudinii politice sau de ce e trendy să-l înjuri pe Bush jr. și nerecomandabil să amintești de cinismul cu care și-a omorât Putin propriii concetățeni (inutil să mai amintesc că, în cazul primului, curajul e garantat de o Constituție necomunistă, în timp ce în cazul celui de-al doilea, lașitatea e întărită și justificată de amenințarea atentatelor săvârșite asupra jurnaliștilor incomozi). Pe scurt, activiștii
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
se menționează respingerea acelora care i-au alungat pe musulmani de pe pământurile lor: "luptați pe calea lui Allah împotriva acelora care se luptă cu voi, dar nu începeți voi lupta, căci Allah nu-i iubește pe cei care încep lupta! Omorâți-i unde-i prindeți și alungați-i, căci aceasta este răsplată celor fără de credință!";267 "musulmanii nu trebuie să înceapă primii și nici prin surprindere lupta; lupta în islam este pentru apărare și pentru respingerea agresiunii; lupta nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
rănii, ci că fusese lovit când răniți mai puteau fi scoși din Vukovar. Când sârbii blocaseră și poteca, nimeni nu mai putuse ieși din orașul Încercuit. Și, la căderea lui, toți prizonierii mobilizabili fuseseră uciși. Inclusiv răniții, scoși din spital, omorâți cu focuri de armă și zvârliți În uriașe gropi comune. Auzind vorba „noroc”, celălalt l-a privit ciudat pe Faulques. Și a continuat s-o facă. La urmă, a pus paharul pe masă și a mai aruncat o lungă privire
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de coniac de lângă fotografie. Părea fascinat de el, dar l-a luat și l-a dus la buze. - Mă cheamă Ivo Markovic. - De ce mă cauți? Celălalt lăsase paharul jos și-și ștergea gura cu dosul palmei. - Pentru că am să te omor. Un moment nu s-a auzit decât ferăstrăul greierilor În tufele de afară. Faulques a Închis gura - rămăsese cu ea căscată la auzul acelor vorbe - și a privit În jur. Inima Îi bătea Încet, aritmic. O simțea agitându-i-se
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
zis? - Că nu ești În toate mințile. Nebun. Celălalt a Încuviințat, aproape cuviincios. — Accept toate rezervele dumitale, a spus firesc. Dar vreau să-ți spun că Înainte, la Început, totul mi se părea foarte simplu. Atunci te-aș fi putut omorî fără nici o vorbă. Fără explicații. Dar timpul nu trece În zadar. Te tot gândești. Am avut vreme de gândit. Și să te ucid așa nu mi se mai pare de ajuns. - Ai de gând s-o faci aici? Acum? - Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
la Zagreb În convalescență. Într-un loc care se numea Okučani, norocul i-a stat În loc. Autobuzul a căzut Într-o capcană. Pasagerii din autobuz erau civili, a adăugat după o vreme. Erau bătrâni, femei și copii. Așa că, În loc să-i omoare acolo, pe loc, sârbii i-au dus la un centru pentru interogatorii al armatei, unde ostașul a fost supus tortúrilor de rutină. Apoi, Între după bătăi, un gardian l-a recunoscut. Era tipul din poza vestită. Eroul de la Vukovar. Imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
prizonierul. Durere, mișelie, deznădejde. Noi, oamenii, suntem cu toții animale de pradă, domnule Faulques. Inventivitatea noastră În privința ororilor n-are margini. Dumneata trebuie să știi. O viață Întreagă În care pozezi răutatea te Învață ceva, presupun. - De asta vrei să mă omori? Ca să răzbuni toate acelea? Pe chipul lui Markovic s-a ivit iar zâmbetul rece, aproape străin. - Efectul Fluture, a spus. Ce ironie! Un cuvânt atât de delicat. 4. Musafirul fuma, concentrat, altă țigară, ca și cum fiecare val de fum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
știe că el avea s-o facă, printre altele, de dragul ei. Atunci se uita la Uccello, neclintită, cu gâtul lung sub părul strâns la ceafă, ca o statuie sculptată cu cea mai mare delicatețe, absorbită de bărbații care mureau și omorau, de câinele care, sub punctul de fugă situat În capul calului din centru, urmărea iepuri În goana mare. Și tu? Întrebase el. Spune-mi cum rezolvi chestiunea. Olvido mai stătuse un pic liniștită, fără să răspundă, apoi Își luase ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Nu-i nevoie de treizeci de ani. Oricine poate să afle, numai să fie atent. Omul torturează și ucide fiindcă așa e el. Îi place. - E lup față de om, cum zic filosofii? - Nu-i insulta pe lupi. Sunt asasini cinstiți: omoară ca să trăiască. Markovic a aplecat capul, parcă analizând profund. Apoi s-a uitat iar la pictorul de război. - Și care-i, după dumneata, rațiunea pentru care omul torturează și ucide de pomană? - Inteligența, presupun. - Ce interesant. - Cruzimea obiectivă, elementară, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a ceea ce se cuvine, atâta vreme cât n-au nevoie să se străduiască prea mult. Cerând câte ceva, vă rog, cei care o mai fac. Bagă-i Într-o odaie Închisă, privează-i de ce le e imprescindibil și să-i vezi cum se omoară unul pe altul. Markovic se uita și el la ei. Convins. - Am văzut, a Încuviințat. Pentru un coltuc de pâine ori o țigară. Să nu spunem că pentru a rămâne În viață. - De aceea știi, ca și mine, că, atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fisuri prevăzute Încă din prima clipă la temperatura de trei mii de milioane de grade Kelvin, situat Între cele paisprezece secunde și cele trei minute de după Big Bang, Începutul unui șir de Întâmplări precise, care fac omul și apoi Îl omoară. Zei beți care joacă șah, hazarduri olimpice, un meteorit rătăcitor cu un diametru de doar zece kilometri, care, lovind Pământul și anihilând toate jivinele cu o greutate mai mare de douăzeci și cinci de kilograme, lăsase cale liberă mamiferelor pe atunci mici
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
o mână rănită, care-i atârna pe piept, bandajată și În bandulieră. Era atât de senin și demn, Încât degetele de pe trăgaciul puștilor de asalt Galil ale călăilor care Îl ținteau, doi tineri maroniți, păreau să șovăie, Înainte de a-l omorî. În druzul cu mâna rănită trăseseră o secundă după ce Faulques Îl fotografiase (apăsase pe declanșator la auzul primei rafale, convins că toți trei aveau să cadă odată) și Îl loviseră În piept când camarazii lui erau de-acum la pământ
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
omul rămas În picioare, victima căzută la pământ și pușca, o prelungire a brațului și voinței raționale care ucideau. Plâng, imploră, se târăsc, zisese Markovic. Ca să supraviețuiască. Nu acesta era cazul celor trei druzi din prima fotografie, care se lăsaseră omorâți fără să spună nici pâs, fără să se piardă cu firea - aczion painting pur, avea să spună Olvido mai târziu, palidă -; dar era, Într-adevăr, al somalezului din cea de-a doua, care se aruncase la picioarele călăului, implorându-l
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
medieval și arme moderne, un spectru fără chip sub viziera chiverei, țintea cu pușca un bărbat ce nu avea terminați decât capul și umerii. Ceva din expresia victimei nu-l convingea de tot pe pictorul de război. Urma să fie omorât peste o clipă, iar Faulques știa. Și cel ce urma să-l omoare știa. Problema erau sentimentele bărbatului care urma să fie executat. Chipul lui, pe care pictorul Îl Întărise cu umbre arse și albastru de Prusia, ca să-i accentuze
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pușca un bărbat ce nu avea terminați decât capul și umerii. Ceva din expresia victimei nu-l convingea de tot pe pictorul de război. Urma să fie omorât peste o clipă, iar Faulques știa. Și cel ce urma să-l omoare știa. Problema erau sentimentele bărbatului care urma să fie executat. Chipul lui, pe care pictorul Îl Întărise cu umbre arse și albastru de Prusia, ca să-i accentuze colțurile și racursiurile, era descompus de groază, dar nu era Întors către călău
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pași rapizi, putea să ajungă la țeavă Înainte ca croatul să se ridice de tot. Încă unul, ca să lovească. În cap, firește. Poate că două lovituri erau de-ajuns. Ori una singură, dacă avea noroc. Nu avea intenția să-l omoare, nici să anunțe apoi poliția. În realitate, n-avea nici o intenție. Era doar enervat și voia să-i facă rău. - Se zice că ea era fotograf de modă și artă, a spus Markovic. Că ai scos-o din lumea ei
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
realuat discuția. - Crezi că nevastă-mea a Încercat să se pună bine cu bărbații care o violau, ca să scape? Ori ca să-l salveze pe fiul nostru? Crezi ca a acceptat de frică, ori din resemnare, Înainte ca ei să-l omoare pe băiat, iar pe ea s-o mutileze și să-i taie gâtul? A dus țigara la gură. Jarul i s-a Înroșit Între degete și un val de fum i-a Încețoșat o clipă ochii albaștri În spatele ochelarilor. Faulques
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe o masă de disecție, dintre un om fără umbrelă și o mașină de tocat carne. Faulques, care până atunci lucrase aproape Întotdeauna singur și niciodată cu femei (avea părerea că În război ele creau probleme; printre altele, soldații te omorau ca să ți le ia), Înțelesese că prezența lui Olvido avea avantaje profesionale: e drept că Închidea unele uși, dar deschidea altele cu talentul ei deosebit de a trezi instinctul de ocrotire, admirația și vanitatea bărbaților. Și profita de el. Ca la
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
SIDA. Ori un cip a cărui inventare poate să altereze formele tradiționale de muncă, să provoace revoluții sociale, să revoluționeze și să schimbe hegemonia mondială. Până și șoferul acționarului principal al unei firme, trecând pe roșu la un semafor și omorându-și astfel șeful Într-un accident, poate dezlănțui o criză care să facă să se prăbușească bursele din lumea Întreagă. - În războaie e și mai evident. La urma urmelor, ele nu-s decât viața dusă la extreme dramatice. Nimic ce
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
alegi țintele? Atunci, sârbul spusese ceva interesant. Aici nu există nici un hazard, explicase. Ori foarte puțin: doar cât era necesar pentru ca un om să se decidă să treacă pe acolo la momentul potrivit. Restul era treaba lui. Pe unii Îi omora, pe alții nu. Era foarte ușor. Depindea de cum mergea, fugea și se oprea celălalt, de culoarea părului, gesturile, atitudinea acestuia. De lucrurile cu care le asocia când le privea. Ieri luase la cătare, de la vreo cincisprezece-douăzeci de metri, o fătucă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
aici, franctirorul Își deschisese portofelul și Îi arătase lui Faulques o fotografie de familie. Așa că nu trăsese În fată, dar alesese, În schimb, o femeie din apropiere, care privea pe fereastră, și, cine știe, poate aștepta să vadă cum era omorâtă fata care mergea distrată sub cerul liber. De asta și zicea că chestia cu hazardul era relativă. Exista mereu ceva care decidea aia ori de ailaltă, cu excepția, firește, a dificultăților operative. Pe copii, de exemplu, era mai greu să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
răspuns Îl intuia. Sârbul dăduse o pălmuță delicată telescopului Zeiss al puștii sale. Pentru că te-am avut În cătare vreo cincizsprezece secunde. Mai aveam doar două gloanțe și, după ce m-am gândit, mi-am zis: azi n-am să-l omor pe glupan. Pe acest papă-lapte. 14. Când pictorul de război a terminat de povestit istoria franctirorului, Ivo Markovic a stat o vreme pe gânduri, fără să spună nimic. Se așezaseră În turn și beau din berea adusă de croat: Markovic
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]