17,300 matches
-
passioni spiacevoli e abbominevoli pure a ricordarsene, non che a ragionarne”1028, iar bărbații ar trebui să le caute doar pentru a-și satisface nevoile fiziologice, ca pe niște latrine, și apoi să le părăsească. Iubirea cunoaște definiții la fel de sarcastice: „pasiune oarbă a spiritului, deviind inteligența”, „văduvind memoria”, „distrugătoare a forțelor trupești”, „inamic al tinereții și moarte a celor bătrâni”, „mama viciului”, „un lucru lipsit de orice rațiune, ordine sau stabilitate”, „viciul minților nesănătoase”, „îngrădire a libertății umane” 1029 . Zâmbetul senin
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu o face, naratorul ajungând, semnificativ, dintr-o vale întunecoasă pe un deal luminos, unde se simte eliberat de toate dorințele trupești, concupiscente, și se simte pregătit să-i ajute pe 1028 „un animal imperfect, surescitat de o mie de pasiuni, neplăcute și abominabile chiar de a fi amintite, cu atât mai puțin discutate” Giovanni Boccaccio, Il Corbaccio, a cura di P. G. Ricci, Einaudi, Torino, 1977, p. 27. (trad. n.) 1029 Ibidem, p. 26. (trad. n.) 1030 Ibidem, p. 31
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de subscripție în toată țara, tuturor prefecților și autorităților, precum și la particulari” cum exclamă aproape entuziasmat biograful ei, I.E. Torouțiu. Este vorba de cele 500 de liste de mai sus pe care apoi le-a urmărit cu atâta atenție și pasiune. Foarte bine, vom zice, dar de aici câștigă doctrina care crește și se întărește. Cornelia Emilian n-a făcut deloc dezinteresat această activitate; dimpotrivă și o dovadă sunt chiar cărțile pe care le publică în 1893 cu marile ei realizări
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
destin, în deplină concordanță cu natura umană, făuritoare de istorie. Jean Jacques-Rousseau a demonstrat că limbajul și muzica au o origine comună, constând în "melodicitatea primară a emisiei sonore umane" 107. Și astfel, "cadența și sunetele se nasc o dată cu silabele, pasiunea determină toate organele să vorbească și împodobește emisia sonoră cu întreaga lor strălucire; astfel, versurile, cântarea și vorbirea au o origine comună". 108 Muzica a fost considerată " o unire a contrariilor", acea "coincidentia oppositōrum" dintre cer și pământ, sonoritatea muzicală
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
recent contribuții importante în acest domeniu. Lucrarea lui Russell Principia mathematica apăruse în 1903. Se pare că atunci a fost prima dată când Wittgenstein a auzit vorbindu-se de Russell. Studiul cărții sale i-a stârnit entuziasmul, declanșând o adevărată pasiune pentru acele probleme de un nivel suprem de puritate și abstracție care se situează la interfața dintre matematică, logică și filozofie. Wittgenstein îi scrie lui Russell, care era atunci la Universitatea din Cambridge. În toamna anului 1911, sosește aici cu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pentru Wittgenstein îndreptățirea de a trăi potrivit îndemnului pe care l-a adresat Weininger oricărei personalități care aspiră să se desăvârșească: „Fii pur și creator!“ Acesta a fost crezul vieții lui Ludwig Wittgenstein. În lumina acestui crez, vom putea înțelege pasiunea, dăruirea totală, uitarea deplină de sine care distingeau confruntarea lui cu temele intelectuale și problemele morale care l-au preocupat, ceea ce lăsa o impresie de neșters tuturor celor care l au cunoscut bine.14 Și tot așa intransigența lui neînduplecată
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lui George Moore, a trebuit să constate că, de fapt, Wittgenstein era mai mult tutorele lui decât el tutorele lui Wittgenstein. Așa stând lucrurile, Johnson a refuzat să-l îndrume pe Wittgenstein. Russell însuși se simțea copleșit nu numai de pasiunea intelectuală, ci și de radicalitatea tânărului austriac, care declarase într-un spirit strict weiningerian că lui nimic nu i se pare acceptabil în viață în afara producerii unei mari opere sau a delectării cu cele pe care le datorăm celor mai
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de mare ca învățător, încât îi înstrăina de părinții lor pe cei mai dotați copii.“57 Wittgenstein a regretat mult că a eșuat ca învățător. Știa că are aptitudini pentru o asemenea activitate 58 și i se dedicase cu acea pasiune pe care o investea în tot ce făcea și credea că merită să fie făcut. (Ne putem întreba care ar fi fost viața lui și ce ar mai fi lăsat în urmă dacă ar fi reușit în această activitate.) Ceea ce
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Cei doi au lucrat inspirați de modelul oferit de lucrările arhitectului Loos, în care utilul și ornamentul erau strict despărțite. În liniile sale mari, proiectul inițial i-a aparținut lui Engelmann. Dar el a încăput apoi în mâinile lui Wittgenstein. Pasiunea și rigoarea implicării sale au fost aceleași ca și în celelalte activități cărora li s-a consacrat până atunci. Sora lui, Hermine, a caracterizat rezultatul, o construcție de o extremă sobrietate, drept hausgewordene Logik (logică devenită casă). Ea își amintea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
cincisprezece ani după moartea lui, ideea, la prima vedere stranie, că etica trebuie să fie o condiție a lumii a început să aibă sens pentru mine.“126 Lui Wittgenstein sugestia că la vârsta și starea lui de sănătate angajarea cu pasiune în lumea ideilor va trebui să fie temperată pentru a-și putea prelungi viața îi apărea nu numai inacceptabilă, ci de-a dreptul respingătoare. Cunoscutul filozof finlandez Jaakko Hintikka l a cunoscut pe Wittgenstein în 1949 pe când locuia, ca student
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pp. 41-42. William W. Bartley, Wittgenstein, ein Leben, München, Siedler Taschenbücher, 1999, susține și el că Wittgenstein ar fi luat foarte în serios ideea lui Weininger că abținerea de la iubirea sexuală este o condiție a realizării supreme. 14 Tocmai această pasiune l-a impresionat pe Russell. Tema revine în scrisorile sale către Ottoline Morell din anii 1912-1913. Iată doar o exprimare caracteristică: „Pasiunea lui filozofică este mai puternică decât a mea. Față de avalanșele sale, ale mele par să fie bulgări de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
serios ideea lui Weininger că abținerea de la iubirea sexuală este o condiție a realizării supreme. 14 Tocmai această pasiune l-a impresionat pe Russell. Tema revine în scrisorile sale către Ottoline Morell din anii 1912-1913. Iată doar o exprimare caracteristică: „Pasiunea lui filozofică este mai puternică decât a mea. Față de avalanșele sale, ale mele par să fie bulgări de zăpadă.“ Când reflecta asupra faptului că pentru ființe care au o menire opera lor trebuie să însemne totul, Wittgenstein își amintea de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în fruntea unei liste de autori care l-au influențat, sub următoarea remarcă semnificativă: „Cred că nu am inventat niciodată o mișcare a gândirii, ci că ea mi-a fost dată întotdeauna de altcineva. Eu am preluat-o doar cu pasiune în munca mea de clarificare.“63a Într-adevăr, Wittgenstein „preia“ idei ale lui Hertz și Boltzmann atunci când caracterizează știința drept un limbaj care descrie prin producerea de „imagini“. A susține, în momentul în care a fost scris Tractatus-ul, că rostul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
alchimie la chimie. Judecățile lui Wittgenstein sunt nu numai în spiritul, ci, uneori, chiar în litera exprimărilor lui Russell. La rândul său, acesta simte pentru noul său student „cea mai perfectă simpatie intelectuală“. „Noi amândoi posedăm“, va scrie Russell, „aceeași pasiune și vehemență, același sentiment că trebuie să înțelegi sau să moriă“. Atunci când ajunge să-l cunoască mai bine pe Wittgenstein drept critic al textelor sale, Russell admite chiar că elevul său are o minte mai clară, mai creatoare și mai
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
publice, să discute cu persoane care împărtășesc opinii din cele mai diferite. Wittgenstein nu dorea să aibă contacte decât cu oameni ale căror înclinații erau apropiate de ale lui. Russell putea fi profund decepționat și revoltat de acele dezlănțuiri ale pasiunilor emoționale ale masei, în care el vedea o înfrângere a judecății sănătoase, dar nu-și pierdea încrederea în triumful final al rațiunii. Wittgenstein nu cunoștea asemenea decepții. Pentru el, omul care gândește cu adevărat nu putea fi decât o ființă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
gânditorii epocii luminilor, viața bună și guvernarea bună, inspirate și conduse de rațiune, se situau deasupra tuturor acelor deosebiri WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 347 care se exprimă în mentalități și tradiții culturale. În exercițiul rațiunii, Russell vedea forța capabilă să dizolve pasiunile și idiosincraziile care îi despart și-i opun adesea pe oameni. Acel spirit raționalist pe care l-a promovat prin întreaga sa operă se opunea exaltării romantice și postromantice a artisticului și religiosului, adică a valorilor care particularizează culturile. Nu
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
prin intensitatea vocii (puternică, medie, slabă). Astfel, o voce puternică și sonoră denotă energie, siguranță de sine, dinamism, bucurie, autoritate, iar o voce scăzută și astenică indică lipsă de energie, nesiguranță, oboseală, boală, reținere, emotivitate, crispare, nehotărâre etc. Energia și pasiunea creează charisma profesorului prin faptul că alimentează întreaga gamă de emoții, motivații și așteptări din partea elevilor. Creșterea și scăderea intensității vocii reprezintă una dintre cele mai ușoare și recomandate posibilități de captare a atenției elevilor. Profesorul care deține competența comunicării
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
H]; • trunchiul conturat cu linii difuze, întrerupte, îngroșate: ezitare, nesiguranță [Anexa 4 B, C, D]. În alcătuirea grupei profesorilor cu reactivitate scăzută la stres ne-au condus următoarele elemente: • accentuarea dimensiunii superioare: vivacitate intelectuală și spirituală, conștiință de sine, entuziasm, pasiune [Anexa 5 A, C, E, F, H]; • liniile curbe: semnifică sociabilitate, bunăvoință, blândețe, adaptare, jovialitate, entuziasm, exaltare [Anexa 5 A, B, C, D, E, F, G]; • ramurile simetrice și armonioase: denotă sensibilitate, echilibru, armonie, tact, simț estetic [Anexa 5 A
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
și semnificație (farmecul lumii Înțelesurilor) .............................................................. 39 Fascinația paradoxurilor......................................................................................................... 55 Intuiție, fler, tact psihologic ................................................................................................ 82 Capacitatea anticipativă: prudență, simț al măsurii - grabă, precipitare, excese ................ 85 Inteligență - prostie ..................................................................................................... 87 Excelența psihică: talent, geniu - mediocritate, oligrofenii ............................................... 89 Puterea deprinderilor și a obișnuințelor ................................................................... 91 Pasiunea - absolutizare a sentimentelor și a preocupărilor; patimile ...................... 92 Ecuația psihologică individuală. Subiectivitatea psihică ........................................... 97 Iubirea și ura ......................................................................................................... 108 Sentimentul sau umanizarea gîndirii, a existenței ........................................................... 112 Importanța motivației: interes, curiozitate - indiferență, pasivitate, blazare ..................... 117 Dimensiunea morală și estetică: Caracter, morală, virtute
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
trebuie exprimată”. Credem că aceste observații ale lui A.de S. Exupéry sînt potrivite nu numai creației artistice, ci și celei științifice și tehnice, În care inteligența și judecata sînt mult mai prezente Însă care Își susțin proiectele prin căldura pasiunii sufletului, prin calitatea dăruirii interioare. * „Toate ideile mari au fost cîndva gîndite; trebuie Încercat doar să le mai cugetăm o dată.” (J.W. Goethe) Recomandarea este foarte educativă, deoarece nu poți gîndi „gîndul” altuia decît prin personalitatea și experiența ta de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
am conștiința de sine trăiesc o viață animalică; cînd am conștiința de sine și fac ce hotărăsc cu sufletul, trăiesc o viață omenească; cînd Însă am conștiința vieții altor făpturi, iubindu-le, trăiesc o viață dumnezeiască”. * „Conștiința este glasul sufletului, pasiunile sînt glasul corpului.” (J.J. Rousseau) Dihotomia propusă de Rousseau este valabilă atîta timp cît termenului de „pasiune” i se dă sensul de „patimă”, adică de trăire violentă care-l copleșește pe om și-i Întunecă judecata. În rest, pasiunea are
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cu sufletul, trăiesc o viață omenească; cînd Însă am conștiința vieții altor făpturi, iubindu-le, trăiesc o viață dumnezeiască”. * „Conștiința este glasul sufletului, pasiunile sînt glasul corpului.” (J.J. Rousseau) Dihotomia propusă de Rousseau este valabilă atîta timp cît termenului de „pasiune” i se dă sensul de „patimă”, adică de trăire violentă care-l copleșește pe om și-i Întunecă judecata. În rest, pasiunea are o funcție nobilă: „Fără drojdie, aluatul nu dospește” - adică fără pasiuni, care pun În mișcare disponibilitățile creatoare
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
sufletului, pasiunile sînt glasul corpului.” (J.J. Rousseau) Dihotomia propusă de Rousseau este valabilă atîta timp cît termenului de „pasiune” i se dă sensul de „patimă”, adică de trăire violentă care-l copleșește pe om și-i Întunecă judecata. În rest, pasiunea are o funcție nobilă: „Fără drojdie, aluatul nu dospește” - adică fără pasiuni, care pun În mișcare disponibilitățile creatoare ale personalității, aceasta nu Înflorește. Să nu uităm apoi recomandarea proverbului: „Privește cu mintea și ascultă cu inima!”. Așadar, lucrurile și faptele
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
valabilă atîta timp cît termenului de „pasiune” i se dă sensul de „patimă”, adică de trăire violentă care-l copleșește pe om și-i Întunecă judecata. În rest, pasiunea are o funcție nobilă: „Fără drojdie, aluatul nu dospește” - adică fără pasiuni, care pun În mișcare disponibilitățile creatoare ale personalității, aceasta nu Înflorește. Să nu uităm apoi recomandarea proverbului: „Privește cu mintea și ascultă cu inima!”. Așadar, lucrurile și faptele vieții trebuie să le analizăm Într-un mod logic, Însă hotărîrile pe
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să creadă că ei inventează ceea ce descoperă.” (G. Cesbron) Adevăratul creator este, cu certitudine, „natura” și nu omul. Însă cercetătorul pasionat este Într-atît de generos În munca lui, depune atîta suflet, Încît se identifică la un moment dat cu obiectul pasiunii sale, nedîndu-și seama că de fapt Îl recreează, și nu-l descoperă. * „Cunoscînd pe unul, Îi cunoști pe toți.” (Terențiu) Explicația acestui fapt, surprinzătoare pentru unii, o găsim la inspiratul Petre Țuțea: „Religia este principalul uniformizator al speciei umane și
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]