18,182 matches
-
nimeni. s-a născut la 30 martie 1746 la Fuendetodos, un mic sat în Aragon, în nordul Spaniei. Curând familia se va stabili la Zaragoza - capitala provinciei Aragon. Goya urmează școala la iezuiți, după care intră ca ucenic în atelierul pictorului José Luzán Martinez, la care își va exersa arta desenului copiind gravuri. În 1763, încearcă să se înscrie în Academia Regală "San Fernando" din Madrid, dar este respins. Își continuă formația artistică sub îndrumarea lui Francisco Bayeu pentru ca, în 1773
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
certificatul de maestru. Se stabilește la Zaragoza și decorează palatul "Sobradiel", pictează o frescă pe bolta micului prezbiteriu al catedralei "El Pilar", realizează un ciclu de tablouri pentru călugării de la "Aula Dei". Din 1774, Goya face parte din echipa de pictori care, la Madrid - sub conducerea lui Francisco Bayeu - pregăteau proiectele de goblenuri destinate palatelor regale de la Madrid și Escorial. În scurtă vreme, începe însă să picteze după propriile sale idei. Astfel, în anul 1781 pictează altarul bisericii "San Francesco el
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
Astfel, în anul 1781 pictează altarul bisericii "San Francesco el Grande" din Madrid. După ce în 1783 pictează portretul contelui Floridablanca, acesta îl introduce în sferele cele mai înalte și îl prezintă tânărului frate al regelui, Don Luis, care îi solicită pictorului executarea portretului familiei sale. Începând din anul 1785, Goya va fi preferatul principelui Osuna, care îi comandă mai multe lucrări, devenind, alături de rege, cel mai mare mecenat al artistului. Recunoașterea oficială va veni în anul 1786, când devine pictor al
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
solicită pictorului executarea portretului familiei sale. Începând din anul 1785, Goya va fi preferatul principelui Osuna, care îi comandă mai multe lucrări, devenind, alături de rege, cel mai mare mecenat al artistului. Recunoașterea oficială va veni în anul 1786, când devine pictor al Curții Regale, cu o rentă de 15.000 "reali" pe an. În 1788, noul rege al Spaniei, Carol al IV-lea, îl menține pe Goya în funcția dobândită. În anul 1792, artistul se îmbolnăvește de o maladie care ne
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
pe Goya în funcția dobândită. În anul 1792, artistul se îmbolnăvește de o maladie care ne este necunoscută. După convalescența petrecută în Andaluzia, se întoarce la Madrid, dar este și rămâne surd. Boala a influențat starea fizică și psihică a pictorului, care se reflectă în arta lui: aceasta câștigă în forță interioară și devine expresivă, răpitoare. Abia acum se naște adevăratul geniu al lui Goya. În anul 1795, Goya o cunoaște pe Ducesa de Alba. Frumoasa doamnă, care rămăsese văduvă, îl
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
exclamă la vederea tabloului: ""Pe fiecare din aceste chipuri Goya a imprimat disprețul pe care îl nutrește pentru ei. Trebuie să fii geniu pentru a-l putea convinge de contrariu pe rege, prea prost de altfel pentru a observa că pictorul curții îl condamnă în ochii întregii lumi"". Într-adevăr artistul expune pregnant vanitatea și mediocritatea persoanelor portretizate. În îndatoririle sale de stat, dar și în cele conjugale, regele este înlocuit de Manuel Godoy, tânărul și ambițiosul său premier. Pentru acest
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
fi pictat trupul iubitei în așa fel, încât să nu poată fi recunoscut de alți ochi. Probabil lui Goya i-a sevit drept model una dintre metresele lui Godoy, legendele însă au o viață lungă. În afara tablourilor executate la comandă, pictorul realizează și gravuri pe cicluri tematice. În ""Los Caprichos"" ("Capriciile", 1797-1799) - într-un număr de optzeci de gravuri - artistul prezintă fantasme care prind viață când rațiunea adoarme și voința omului este guvernată de prostie, mârșăvie, durere sau dorințe neînfrânate. În
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
artistul trebuie să demonstreze că în timpul guvernării franceze a rămas fidel coroanei spaniole. Ultima lucrare care i-a fost comandată de rege- un tablou destinat catedralei din Sevilla - va fi executată în anul 1817. Pe 20 iunie 1819 moare soția pictorului, Josefa. Un an mai târziu, se va muta lângă Madrid, unde își cumpără o casă, pe care o va denumi cu umor negru ""Quinta del Sordo"" ("Casa Surdului"), însoțit de Leocadia Weiss, devenită tovarășă de viață după moartea Josefei. Artistul
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
de către istoricul francez Jules Michelet, de la care a fost preluată de istoricul elvețian Jacob Burckhardt în lucrarea sa fundamentală "Die Kultur der Renaissance în Italien" ("Cultură Renașterii în Italia"), 1860. Acesta din urmă a definit Renașterea drept perioada cuprinsă între pictorii Giotto și Michelangelo. În acest timp, omul recăpăta conștiința de sine ca individ, după o lungă perioadă de anihilare filozofică a personalității. Renașterea a fost mișcarea culturală care a afectat profund viață intelectuală europeană în perioada modernă timpurie. Începând din
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
fiind cercetate. Umaniști ca Lorenzo Valla și Erasmus din Rotterdam militau pentru revenirea la originalul Noul Testament în limba greacă, ceea ce a deschis astfel calea spre Reforma Protestantă. Întoarcerea artistică la clasicism poate fi exemplificată în sculptură lui Nicola Pisano, iar pictorii florentini conduși de Masaccio s-au străduit să-i înfățișeze portretul cât mai realist, dezvoltând tehnici pentru a redă o perspectiva, lumina și umbre cât mai naturale. Filosofii politici, ca Niccolò Machiavelli, au căutat să descrie viață politică așa cum era
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
Il Condottiere Giovanni Acuto"" - este fascinat de potențialul perspectivei în pictură. Alți maeștri din această perioadă sunt călugărul dominican Fra Angelico (1400-1455), Jacopo Bellini (1400-1470), Piero della Francesca (1416-1492), care a scris și lucrări teoretice în domeniul matematicii și perspectivei. Pictorii din generația următoare au contribuit la înnoirea redării în perspectivă a peisajelor, compunerea minuțioasă a tablourilor, finețea redării figurilor. Printre aceștia se numără: Antonio Pollaiuolo (1432-1498), Andrea del Verrocchio (1435-1488), Domenico Ghirlandaio (1449-1494) - în Florența; Andrea Mantegna (1431-1506) - în Padova
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
Raffaello") din palatul Vaticanului - printre alte motive, celebra ""Școală din Atena"", în care sunt figurați diverși filozofi ai antichității. Tiziano Vecello (1488-1576) este cel mai însemnat reprezentant al Renașterii în Veneția. El pictează și pentru Carol Quintul, care îl numește pictor oficial al curții regale spaniole. Un alt reprezentant de seamă al picturii din această perioadă a fost Correggio (1489-1534), care a trăit cea mai mare parte a vieții sale în Parma, unde a realizat principalele sale opere (de exemplu, frescele
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
et Épouvantables Faits et Prouesses du très renommé Pantagruel"" (1532) și ""Vie inestimable du grand Gargantua, père de Pantagruel"" (1534), întruchipează tipul perfect al umanistului renascentist. Joachim du Bellay (1522-1560) redactează manifestul "Pleiadei", intitulat ""Défense et illustration de la langue française"". Pictorul flamand Jan van Eyck (ca.1390-1441) este considerat întemeietorul picturii Renașterei în Flandra și în Olanda. Rogier van der Weyden (1400-1464) călătorește în Italia, unde este foarte prețuit, influențând prin lucrările sale școala de pictură din Ferrara. În tripticul ""Grădina
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
van der Weyden (1400-1464) călătorește în Italia, unde este foarte prețuit, influențând prin lucrările sale școala de pictură din Ferrara. În tripticul ""Grădina plăcerilor"", Hieronymus Bosch (1450-1516) prezintă de o manieră fantastică păcatele omenești, într-o lume imaginară, supranaturală. Alți pictori din această perioadă sunt: Hans Memling (1433-1494), Dirk Bouts (1415-1475), Hugo van der Goes (1440-1482). Printre manieriști se numără Bernard van Orley (1488-1541) și Jan van Scorel (1495-1562). Erasmus din Rotterdam (1466-1536), cel mai important reprezentant al umanismului de anvergură
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
important reprezentant al umanismului de anvergură europeană, își redactează majoritatea scrierilor în limba latină. Arta germană era orientată în special spre tradițiile stilului gotic. Konrad Witz (ca.1400-1445) pictează peisaje sub influența artei flamande. Cu opera lui Albrecht Dürer (1471-1528), pictor, desenator și gravor, se realizează legătura cu arta Renașterii, după modelul celei italiene. Ciclurile sale de gravuri în lemn "Patimile" și "Viața Mariei" sunt cunoscute în întreaga Europă. În special compoziția sa "Cei patru Apostoli" (1526) arată atașamentul la eleganța
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
și întreține strânse legături cu artiștii epocii. Contemporanul său Matthias Grünewald (1480-1528) pictează încă în stilul evului mediu. În literatură sunt de menționat: Spania, abia eliberată de sub dominația maură, se atașează cu întârziere Renașterii europene. În secolul al XVI-lea, pictorul oficial al curții regale spaniole este Tiziano, deși el, personal, nu a fost niciodată în Spania. Alonso Berruguete (1450-1504), cel mai important pictor spaniol din această perioadă, lucrează în special în Valladolid. Reprezentant al manierismului tardiv este El Greco (1541-1614), un
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
Spania, abia eliberată de sub dominația maură, se atașează cu întârziere Renașterii europene. În secolul al XVI-lea, pictorul oficial al curții regale spaniole este Tiziano, deși el, personal, nu a fost niciodată în Spania. Alonso Berruguete (1450-1504), cel mai important pictor spaniol din această perioadă, lucrează în special în Valladolid. Reprezentant al manierismului tardiv este El Greco (1541-1614), un discipol al lui Tintoretto. În jurul anului 1560 se construiește palatul ""El Escorial"" în apropiere de Madrid, important centru al Renașterii spaniole. Încă înainte de
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
tânărului nu rămaseră decât picături de sânge. Lui Nereus i se făcu milă de Galatea așa că transformă picăturile de sânge a lui Acis într-un râu care curge în mare. Legendele nimfelor au surescitat imaginația multora, însă mai ales a pictorilor celebrii care le-au consacrat acestora unele dintre cele mai frumoase tablouri existente.
Nimfă (mitologie) () [Corola-website/Science/298353_a_299682]
-
(n. 6 aprilie 1826, Paris - d. 18 aprilie 1898, Paris) a fost un pictor, gravor și desenator francez, unul din cei mai importanți reprezentanți ai simbolismului în pictură. Tematica vastei sale opere și-o alegea din lecturile clasice. Tehnica sa se caracteriza printr-o factură suavă, care reda în mod magistral lumea onirică și
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
despre artele frumoase". În 1841, Gustave, însoțit de mama lui, Pauline Desmoutier, călătorește în Italia și se întoarce de acolo cu un caiet plin de schițe din Milano, Veneția și Florența. Începe în 1846 să ia lecții de pictură cu pictorul neoclasicist François Picot și, în același an, după bacalaureat, este admis la "Academia de Arte Frumoase". După două încercări nereușite de a obține bursa ""Grand Prix de Rome"", care i-ar fi înlesnit o călătorie de studii în Italia, părăsește
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
din Gaugamela" (Musée Gustave-Moreau Cat. 223) și "Cântarea cântărilor" (Dijon, Musée de Beaux-Arts). La Expoziția Mondială din 1855 participă cu tabloul "Atenienii sunt sacrificați Minotaurului în labirintul din Creta". Aceste prime apariții oficiale sunt înregistrate doar succint de critici; tânărul pictor este enumerat printre emulii lui Delacroix și Chassériau. Tatăl său îi cumpără o casă într-un cartier din stânga Senei (""rive gauche""), pe strada Rochefoucauld. În acest cartier select, Moreau își amenajează primul atelier propriu. Lucrează în condiții excelente, primește comenzi
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
obștea ortodoxă a orașului, conscripția din anii 1829-1831 o menționează ca atare. Lăcașul, renovat ultima oară în 1998, este acoperit integral cu tablă. Decorul iconografic inițial, executat în 1928 de Ilie Chidu din Sibiu, a fost reînnoit în 1980 de pictorul Petru Iacobescu din Timișoara, restaurarea frescei s-a făcut în anii 1994-1995. Celălalt lăcaș de cult, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost construit între anii 1824-1829, în timpul păstoririi vicarului unit Iovian Nobili, cu sprijinul financiar al episcopului Ioan Bob al
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
de Camelia Cibian și Antonie Susan din Deva. În anul 1901, tabla a luat locul șiței clasice; tot atunci, pereții exteriori au fost văruiți, iar cei interiori acoperiți cu un bogat decor iconografic, reînnoit, în tehnica „frescă” în 1970, de pictorul Constantin Mihăiescu. Lăcașul este menționat, ca unit, în tabelele conscripției din anii 1829-1831. Reînființată după 1989, parohia greco-catolică actuală este deservită liturgic de biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” construită în anul 2002. Credincioșii romano-catolici au la dispoziție biserica cu hramul „Nașterea
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
prigoana comunistă pentru ideile sale politice și într-un timp era arestat și închis. A publicat versuri în prestigioase reviste precum: Revista Fundațiilor Regale, Universul literar ș.a. A murit la doar 50 de ani. Din viță urlățeană se trage și pictorul [[Aurel Stoicescu]] (n. 1920, Urlați). A studiat la Academia de Arte Frumoase din București, pe care a absolvit-o prin 1945, debutând la Salonul Oficial din 1946. A expus cu discontinuitate, în special grafică aplicată, atât în țară, cât și
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
Constantinescu]] (n. 1930, Urlați). Desfășoară o activitate didactică și științifică prodigioasă și prestigioasă din care amintim doar: "Introducere în programarea automată" (1967), "Modelarea unitară a genezei și dezvoltării sistemelor" (1983), "Sisteme ierarhizate" (1986), "Sinergia, informația și geneza sistemelor" (1990) Tânărul pictor [[Adrian Nicolae]] (n. 1956, Urlați) e și el get-beget urlățean. După ce a absolvit Institutul de artă plastică N. Grigorescu (1986) a devenit membru al Filialei UAP Ploiești, participând din 1990 atât la expozițiile organizate la Ploiești, cât și în țară
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]