16,853 matches
-
dovedit suficient de populară în zilele sale astfel încât a fost realizată o versiune pentru scenă care a avut premiera la 8 august 1843. Producția a fost realizată împreună cu Silas S. Steele și a fost jucată la American Theatre din Philadelphia. Redactorul șef al ziarului "The Spirit of the Times" din Philadelphia a spus că piesa „a mers greu și a fost destul de obositoare. Cadrul de lucru a fost destul de bun, dar a vrut să umple totul”. În film și televiziune, o
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
in the Rue Trianon”, dar a redenumit-o pentru a o asocia mai bine cu moartea. „Crimele din Rue Morgue” a apărut pentru prima dată în numărul din aprilie 1841 al revistei "Graham's Magazine" la care Poe lucra ca redactor. El a fost plătit cu 56 de dolari în plus pentru ea - o sumă neobișnuit de mare; el fusese plătit doar cu 9 dolari pentru „Corbul”. În 1843, Poe a avut ideea de a tipări o serie de broșuri cu
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
universitare a ales să fie mereu în orașul natal. În Câmpulung înființează mai multe coruri de copii și conduce orchestre de mandoline sau acordeoane. Programele sale artistice erau transmise la difuzorul local de la 7 la 8. După 90 a fost redactor la Gazeta de Câmpulung și la revista A fi iar la domiciliul său preda gratis copiilor desen și muzică. Deși era cunoscut, artistul a avut mereu o viață anevoioasă, niciodată nu l-au interesat banii de accea nu a pictat
Mircea Rotaru () [Corola-website/Science/326000_a_327329]
-
ocupat mai multe funcții printre care și: profesor în învățământul liceal, apoi universitar. A fost decan al Facultății de limbă și literatură română (1953 -1954), rector al Institutului de limbi străine (1954 - 1955), rector al Institutului pedagogic București (1956 - 1960), redactor șef adjunct al “Gazetei învățământului” (1951 - 1953), secretar general al Societății de științe istorice și filologice (1968 - 1971), redactor responsabil adjunct al revistei “Limbă și literatură” (1960 - 1971). Tributar până către sfârșitul deceniului al șaptelea din secolul trecut al unui
Emil Boldan () [Corola-website/Science/326016_a_327345]
-
limbă și literatură română (1953 -1954), rector al Institutului de limbi străine (1954 - 1955), rector al Institutului pedagogic București (1956 - 1960), redactor șef adjunct al “Gazetei învățământului” (1951 - 1953), secretar general al Societății de științe istorice și filologice (1968 - 1971), redactor responsabil adjunct al revistei “Limbă și literatură” (1960 - 1971). Tributar până către sfârșitul deceniului al șaptelea din secolul trecut al unui concept sociologizant de literatură, Boldan a contribuit din plin la așa-numita „reconsiderare" a clasicilor și la „valorificarea științifică
Emil Boldan () [Corola-website/Science/326016_a_327345]
-
până la moarte. A mai avut și atribuțiile de suplinitor al catedrei de Morală (1866-1869 și 1875 -1877), decan al Facultății (1875/76 și 1882/83), rector al Universității din Cernăuți (1877-78), arhipresbiter stavrofor(1880), deputat în Parlamentul Austriei (1880 - 1885), redactor al revistei „Candela” de la Cernăuți (1882- 1883), membru în comitetul de conducere al "Societății pentru cultura și literatura română" din Bucovina. A primit titlul de "doctor honoris causa în Teologie" în 1879. Este autorul a numeroase lucrări de referință în
Vasile Mitrofanovici () [Corola-website/Science/326012_a_327341]
-
la Iași, Științele sociale la München și Institutul de muzică la Viena. A fost șef de lucrări la Academia de agricultură, subdirector al Uniunii Camerelor de Comerț și Industrie și subsecretar de stat la Ministerul Comerțului. În 1934 este numit redactor la "Revista Fundațiilor Regale", iar în 1935 ajunge secretar general al PEN-Clubului Român. Olimpian Ungherea îl prezintă astfel în "Katabasis": «A fost un erudit. Vorbea fluent cinci limbi de largă circulație».
Barbu Cioculescu () [Corola-website/Science/324881_a_326210]
-
a stabilit și și-a continuat activitatea ziaristică deja începută în perioada 1940-1941 la publicația „Vestul". Între anii 1942 și 1944 a efectuat stagiul militar, fiind mobilizat pe frontul din Bucovina, după care a lucrat ca ziarist, dar și ca redactor, la „Românul" (1945), „Făclia Banatului" (1945-1948), „Drapelul roșu" (1948-1950), colaborând și la publicațiile „Colț de țară", „Fruncea", „Scrisul Bănățean" (devenită apoi „Orizont", „România literară" etc., în perioada tulbure de tranziție a puterii politice spre regimul comunist. Cu toate că unele din publicațiile
Mircea Șerbănescu () [Corola-website/Science/327497_a_328826]
-
a angajat în niciun partid, nedevenind membru nici măcar al Partidului Comunist. A fost membru fondator al Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor, căreia i-a devenit secretar literar în perioada 1951-1979. Din 1993 a condus cenaclul „Pavel Bellu" și a fost redactor-șef al revistei „Anotimpuri literare", continuându-și cariera publicistică la „Orizont", „Tribuna", „România literară", „Luceafărul", „Viața românească", „Literatorul", „Paralela 45" etc. Proza sa, în special după cel de-al Doilea Război Mondial, a fost angajată și considerată moralizatoare; aceleași tendințe
Mircea Șerbănescu () [Corola-website/Science/327497_a_328826]
-
fost colaborator la cele mai importante reviste literare din țară: „Orizont", „România Literară” „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Viața Românească”, „Steaua”, „Tribuna”, „Cronica”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Variațiuni” (București, în limba slovacă) „Vatra”, „Apostrof” (Cluj), „Arca” (Arad), „Oglinzi paralele (Nădlac), „Familia” (Oradea). A fost redactor asociat la revista „Arca” și redactor extern la revista bilingvă româno-slovacă „Oglinzi paralele”. A fost distins de mai multe ori cu premii ale filialelor Uniunii Scriitorilor. Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara pentru romanul "Tangaj", 1980. Premii ale Filialei Arad a
Florin Bănescu () [Corola-website/Science/326942_a_328271]
-
reviste literare din țară: „Orizont", „România Literară” „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Viața Românească”, „Steaua”, „Tribuna”, „Cronica”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Variațiuni” (București, în limba slovacă) „Vatra”, „Apostrof” (Cluj), „Arca” (Arad), „Oglinzi paralele (Nădlac), „Familia” (Oradea). A fost redactor asociat la revista „Arca” și redactor extern la revista bilingvă româno-slovacă „Oglinzi paralele”. A fost distins de mai multe ori cu premii ale filialelor Uniunii Scriitorilor. Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara pentru romanul "Tangaj", 1980. Premii ale Filialei Arad a Uniunii Scriitorilor: pentru volumele "Oameni și
Florin Bănescu () [Corola-website/Science/326942_a_328271]
-
clasele primare, avea să expedieze pe adresa publicației centrale „Scînteia leninistă” (actualmente revista „Noi”,Chișinău) două poezii care au pretextat și motivul debutului său literar absolut: una trata tema păcii mondiale, pe cînd cealaltă aborda primul sentiment erotic. Evident că redactorii sovietici vigilenți i-au publicat doar primul text. Tot din cauza cenzurii, de data aceasta post-sovietică, îi va fi refuzată publicarea interviului luat lui Emil Loteanu, ultima înregistrare publică înaintea dispariției fizice a regizorului, actorului și scriitorului basarabean. Consiliul administrativ al
Igor Ursenco () [Corola-website/Science/326977_a_328306]
-
ultima înregistrare publică înaintea dispariției fizice a regizorului, actorului și scriitorului basarabean. Consiliul administrativ al ziarului Juventus a considerat interviul luat acestuia ca fiind subversiv, astfel că primul său număr (24 august 1996) - la care Igor Ursenco urma să fie redactor-șef - a fost și ultimul. Ulterior, în calitatea sa de doctorand la "alma mater", Igor Ursenco va redacta în perioada 1995-1998 o lucrare de dizertație pionierat despre intertextualitate în lirica basarabeană din perioada totalitarismului, rămasă finalmente nesusținută din cauza ostilității manifeste
Igor Ursenco () [Corola-website/Science/326977_a_328306]
-
devine profesor universitar la Universitatea Aurel Vlaicu din Arad în psihologie și filosofie, iar din anul 2003 ocupă funcția de decan al Facultății de Științe Umaniste și Sociale, din cadrul aceleași universități. Printre altele, a mai fost în perioada 1990 - 1992, redactor șef adjunct al revistei literare „Arca”, consilier la Ambasada României din Germania, la Bonn în perioada 1992 - 1993, consilier șef la Inspectoratul pentru cultură al județului Arad, în perioada 1990 - 1994. Debutul editorial a avut loc în revista literară „Familia
Gheorghe Schwartz () [Corola-website/Science/326984_a_328313]
-
revenit la viață laică și a desfășurat timp de două decenii o intensă activitate de scriitor, filosof și jurnalist. A fost prieten și coleg cu scriitorii "transilvaniști": Sándor Kacsó, Jenő Szentimrei, Áron Tamási, Albert Wass, Károly Kós etc. A fost redactor la mai multe reviste literare maghiare: "Pásztortűz, Erdélyi Helikon, Keleti Újság". Nyirő József a fost un politician extremist, membru al Partidului Național Maghiar și, după interzicerea acestuia în 1939, al Partidului Ardelean, înființat la Budapesta în decembrie 1940. În 1941
József Nyirő () [Corola-website/Science/326518_a_327847]
-
al Partidului Național Maghiar și, după interzicerea acestuia în 1939, al Partidului Ardelean, înființat la Budapesta în decembrie 1940. În 1941, după cedarea Transilvaniei de Nord prin Dictatul de la Viena (1940), Nyírő s-a stabilit la Budapesta, unde a fost redactor-șef la două ziare de extremă dreaptă Magyar erő () (1942-1943) și Magyar Ünnep (1944). După puciul fascist din octombrie 1944 al lui Ferenc Szálasi, Nyírő a fost deputat în parlamentul ungar dominat de formațiunea politică fascista a lui Szálasi, Partidul
József Nyirő () [Corola-website/Science/326518_a_327847]
-
a RFG, temându-se de extrădarea în Republică Populară Ungară, Nyírő s-a refugiat în Spania, unde la putere se află regimul fascist al lui Francisco Franco. În Madrid a înființat câteva organizații ale maghiarilor exilați după 1945 (de ex. redactor la "Radio Spania"; fondatorul "Editură Kossuth") Lucrări ale scriitorilor și Albert Wass au fost introduse în programa de studiu obligatorie pentru literatură maghiară din școlile și liceele din Ungaria după terminarea regimului comunist, 1989. Acest fapt a dus la ample
József Nyirő () [Corola-website/Science/326518_a_327847]
-
absolvită cu gradul de sublocotenent, arma grăniceri (1949). A fost repartizat la Serviciul de presă din cadrul Direcției Generale Politice a Ministerului Afacerilor Interne unde devine membru fondator al revistei ostășești "Pentru patrie" (începând de la 1 mai 1949). Urmează școala de redactori și tehnoredactori de edituri de pe lângă Direcția Generală a Presei și Tipăriturilor din București (1950-1951) și cursurile la Academia Militară (1951). În 1952, se căsătorește cu Viorica Moldovan din Gherla-Cluj. Au un copil, Romulus Nicolae. Este avansat la gradul de locotenent
Romulus Zaharia () [Corola-website/Science/323761_a_325090]
-
București. Regizor secund a fost Mona Segal-Rotaru. Textele cântecelor au fost scrise de Dan V. Dimitriu și puse pe muzică de compozitorul Cornel Fugaru. Melodiile sunt interpretate de Monica Anghel, Ștefan Bănică jr., Oana Sârbu, Dan Cociș și Luminița Stoianovici. Redactor muzical a fost Ina Ruican. Filmul conține trei scene de nuditate: pe genericul de început filmului Ionică și Geta se îmbrățișează goi pe malul mării, iar în două secvențe Mihai și Dana fac dragoste. Sunt exhibați cu acest prilej sânii
Liceenii Rock'n'Roll () [Corola-website/Science/323774_a_325103]
-
în timp ce era deportat în Bărăgan cu familia. Este absolvent al facultății de limbă și literatură germană. În publicațiile sale a folosit și pseudonimele P. Anton și Jürfen Jäger. A fost membru al cenaclului literar Adam Müller-Guttenbrunn din Timișoara. A fost redactor-șef la revista Neue Banater Zeitung. În prezent trăiește în Germania, la Bamberg, unde lucrează ca redactor politic la publicația "Fränkischer Tag".
Anton Palfi () [Corola-website/Science/323893_a_325222]
-
publicațiile sale a folosit și pseudonimele P. Anton și Jürfen Jäger. A fost membru al cenaclului literar Adam Müller-Guttenbrunn din Timișoara. A fost redactor-șef la revista Neue Banater Zeitung. În prezent trăiește în Germania, la Bamberg, unde lucrează ca redactor politic la publicația "Fränkischer Tag".
Anton Palfi () [Corola-website/Science/323893_a_325222]
-
(n. 20 aprilie 1969, Mo i Rană, Norvegia) este un jurnalist medical și redactor din Norvegia, membru al „Asociației Mondiale a Redactorilor Medicali” (). Bjørklund este în primul rând cunoscut ca un adept al medicinei biologice și că critic al folosirii amalgamului în stomatologie. Este fondator și fost redactor al revistelor "Tenner & Helse" („Sănătatea dentară
Geir Bjørklund () [Corola-website/Science/323035_a_324364]
-
(n. 20 aprilie 1969, Mo i Rană, Norvegia) este un jurnalist medical și redactor din Norvegia, membru al „Asociației Mondiale a Redactorilor Medicali” (). Bjørklund este în primul rând cunoscut ca un adept al medicinei biologice și că critic al folosirii amalgamului în stomatologie. Este fondator și fost redactor al revistelor "Tenner & Helse" („Sănătatea dentară”), organ al Asociației „Sănătatea Dentară” (), și al „Revistei
Geir Bjørklund () [Corola-website/Science/323035_a_324364]
-
Norvegia) este un jurnalist medical și redactor din Norvegia, membru al „Asociației Mondiale a Redactorilor Medicali” (). Bjørklund este în primul rând cunoscut ca un adept al medicinei biologice și că critic al folosirii amalgamului în stomatologie. Este fondator și fost redactor al revistelor "Tenner & Helse" („Sănătatea dentară”), organ al Asociației „Sănătatea Dentară” (), și al „Revistei Scandinave de Medicină Biologică” () . A acordat periodic consultanță Agenției Norvegiane de Sănătate Publică (). Bjørklund critcă medicină convențională și consideră că medicină ar trebui direcționată spre promovarea
Geir Bjørklund () [Corola-website/Science/323035_a_324364]
-
la Academia “Ștefan Gheorghiu” din București, pentru personalul din domeniu. Se numără printre membrii colectivelor fondatoare a publicațiilor Mesagerul transilvan, Gazeta de Cluj-Napoca, Inițiativa particulară, alături de scriitori precum Tudor Dumitru Savu, Grigore Zanc, Constantin Mustață, Petre Prunea, Marin Oprea ș.a. Redactor la Gazeta de Cluj-Napoca (1990-1997), Scutul patriei (1958-1960), Făclia (1961-1990), Mesagerul transilvan, Editura Sfinx, Urzica, Curierul Primăriei Municipiului Cluj-Napoca, Informația, Tribuna afacerilor, Adevărul de Cluj, Jurnalul Național. În toată această perioada a scris subiecte din domeniul economic, analiză economică, pamflet
Ion Constantinescu (publicist) () [Corola-website/Science/323071_a_324400]