17,770 matches
-
de cele mai multe ori, obiective diferite, adeseori contradictorii. În asemenea cazuri se aplică diferite tehnici multiobiectiv. Și în acest caz, obiectivele pot fi caracterizate prin parametri statistici, S-a amintit anterior, că fenomenele de gospodărire a apelor sunt puternic influențate de succesiunile de perioade secetoase și ploioase și de amploarea acestor perioade. Chiar dacă se ia în considerare un șir de ani pe care există înregistrări de date hidrometeorologice, nu se poate determina cât de reprezentativ este acest eșantion, în privința succesiunilor respective. Una
Probabilitatea de satisfacere a folosințelor în gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304294_a_305623]
-
influențate de succesiunile de perioade secetoase și ploioase și de amploarea acestor perioade. Chiar dacă se ia în considerare un șir de ani pe care există înregistrări de date hidrometeorologice, nu se poate determina cât de reprezentativ este acest eșantion, în privința succesiunilor respective. Una din soluțiile preconizate pentru rezolvarea problemei o reprezintă utilizarea metodelor Monte Carlo în calculele de gospodărire a apelor , În principiu, metoda Monte Carlo constă în generarea artificială a unor șiruri de valori care ar putea reprezenta un alt
Probabilitatea de satisfacere a folosințelor în gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304294_a_305623]
-
și juriștii au menținut ficțiunea că monarhia nu și-a încetat niciodată existența. De fapt, regele a fost pus pe tron de o adunare convocată în mod neregulat însă fiind vorba de un rege legitim, desemnat pe baza dreptului de succesiune, hotărârea era inatacabilă. La sfârșitul anului 1660, bucuria lui Carol la Restaurație a fost temperată de decesul fratelui său mai mic, Henry, și a surorii sale, Mary, de variolă. În același timp, Anne Hyde, fiica Lordului Cancelar Edward Hyde, a
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
părinții ei la Nunta de Diamant și la Jubileul de 90 de ani al Regelui Mihai. Pe 16 septembrie 1995 la New York s-a căsătorit cu Casimir Mystkowski, un polonez romano-catolic, în felul acesta pierzându-și locul pe linia de succesiune la tronul britanic. Au divorțat în decembrie 2003 fără a avea urmași. În Statele Unite ale Americii a făcut studii de puericultură și a lucrat, pentru o vreme, în domeniul îngrijirii copiilor, urmând ca la New York sa lucreze în domeniul relațiilor
Maria, Principesă a României () [Corola-website/Science/304359_a_305688]
-
Sofia a României, fostă "Principesă de Hohenzollern", (n. 29 octombrie 1957, Palatul Tatoi din Grecia) este cea de-a patra fiică a regelui Mihai al României și a reginei Ana. Sofia este a opta pe linia succesiunii la conducerea Casei Regale române și la tronul României (vezi și "Ordinea de succesiune la tronul României"), conform noului Statut al Casei Regale, din 30 decembrie 2007. În schimb, conform ultimei Constituții regale democratice, cea din 1923, Sofia este exclusă
Sofia, Principesă a României () [Corola-website/Science/304358_a_305687]
-
1957, Palatul Tatoi din Grecia) este cea de-a patra fiică a regelui Mihai al României și a reginei Ana. Sofia este a opta pe linia succesiunii la conducerea Casei Regale române și la tronul României (vezi și "Ordinea de succesiune la tronul României"), conform noului Statut al Casei Regale, din 30 decembrie 2007. În schimb, conform ultimei Constituții regale democratice, cea din 1923, Sofia este exclusă de la succesiunea la tron. Principesa Sofia a fost botezată în credința ortodoxă de către Regina
Sofia, Principesă a României () [Corola-website/Science/304358_a_305687]
-
conducerea Casei Regale române și la tronul României (vezi și "Ordinea de succesiune la tronul României"), conform noului Statut al Casei Regale, din 30 decembrie 2007. În schimb, conform ultimei Constituții regale democratice, cea din 1923, Sofia este exclusă de la succesiunea la tron. Principesa Sofia a fost botezată în credința ortodoxă de către Regina Sofía a Spaniei, verișoara primară a regelui Mihai, mama sa, Regina-mamă Elena fiind sora regelui Paul al Greciei. Principesa Sofia s-a născut în Grecia la Palatul Tatoi
Sofia, Principesă a României () [Corola-website/Science/304358_a_305687]
-
cu Alain Biarneix, care își inventase un titlu nobiliar și un supranume, Michel de Laufenburg. Majestatea Sa Regele Mihai nu a fost de acord cu aceasă căsătorie, fapt care a dus la decăderea din drepturi printre care și acela de succesiune la tron, retrăgându-i titlul de Principesă de România. În 1999, Principesa Sofia a născut-o pe singura fiică Elisabeta-Maria, însă căsnicia cu Alain Biarneix s-a destrămat în 2002. În 2007, când Casa Regală a României a adoptat noul
Sofia, Principesă a României () [Corola-website/Science/304358_a_305687]
-
a născut-o pe singura fiică Elisabeta-Maria, însă căsnicia cu Alain Biarneix s-a destrămat în 2002. În 2007, când Casa Regală a României a adoptat noul statut, Principesa Sofia a fost inclusă pe poziția a opta a liniei de succesiune la tronul României. Într-un interviu acordat în 2013 pentru revista franceză Haute Bretagne Privilège, Principesa Sofia, la întrebarea ce înseamnă pentru Alteța Sa cuvântul "prințesă", afirma:„ "Prințesă înseamnă pentru mine a avea un simț al datoriei, a da un exemplu
Sofia, Principesă a României () [Corola-website/Science/304358_a_305687]
-
și bizantinilor. Cetatea Severinului are o istorie particulară în raport cu alte cetăți din spațiul carpatic. Rolul și importanța sa a fost preponderent militar, comerțul aducător de bunăstare fiind dificil din pricina poziției geografice și a faptului că au stăpânit-o într-o succesiune permanentă, când regii maghiari, când voievozii din Muntenia. La fel era și cu cele trei biserici medievale existente care o dată cu schimbarea stăpânitorilor, își schimbau închinarea confesională devenind Latine sau Ortodoxe în funcție de momentul respectiv. În 1301 este pomenit Ban de Severin
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
Franconia ca "senexscalc" "seneșal" ("servitor senior") și pe Gilbert de Lotharingia ca șambelan ("cămăraș, camerier, logofăt de taină"). Astfel, Otto și-a arătat, chiar de la începutul domniei, ambițiile de a fi succesorul lui Carol cel Mare, a cărui linie de succesiune încetase în 911, și de a nu se lăsa dominat de ierarhii Bisericii germane. Otto intenționa, prin controlul Bisericii, să fie conducătorul unui imperiu teocratic. Biserica îi oferea bogăție, recunoaștere, prestigiu. Otto promitea Bisericii protecție față de abuzurile nobililor locali și
Otto I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/304412_a_305741]
-
salva coroana de fiul său, Gustav a abdicat în mod voluntar, însă pe 10 mai, Parlamentul suedez, dominat de armată, a declarat că nu numai Gustav pierdea tronul ci toată familia, probabil fiind o scuză pentru a exclude familia de la succesiune pe baza zvonurilor de ilegitimitate. O cauză mai probabilă este că revoluționarii se temeau că fiul lui Gustav, dacă avea să moștenească tronul, ar fi răzbunat detronarea tatălui său. La 5 iunie, Ducele Carol a fost proclamat rege sub numele
Gustav al IV-lea al Suediei () [Corola-website/Science/304436_a_305765]
-
dictatură și să dizolve Camerele și nici nu se prezintă în fața acestora pentru a încerca să le atragă de partea sa. La fel ca în urmă cu un an, el abdică în favoarea fiului său, dar Camerele refuză să ratifice această succesiune. Ele au optat pentru reprimirea lui Ludovic al XVIII-lea, iar Împăratul, dorind inițial să emigreze în Americi, a fost nevoit să se predea Marii Britanii, cel mai redutabil inamic al său. După o scurtă escală de aprovizionare în Anglia, este
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
(800-888) este un termen istoriografic care se referă la regatul francilor condus de dinastia Carolingiană în Evul Mediu Timpuriu. Datorită unei succesiuni de regi slabi și epuizării pământurilor pe care le dăruiseră pentru a-și asigura fidelitatea aristocrației, dinastia merovingiană a pierdut treptat puterea reală. Ultimii reprezentanți ai ei, „regii trândavi”, lăsaseră conducerea regatului majordomilor. Pipinizii aveau domenii importante în zona Belgiei
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
amestecul francilor cu populația locală galo-romană și a încheiat o alianță între conducătorii Regatului Franc și ulterior ai Sfântului Imperiu Roman, cu papalitatea. Prin codul său de legi, Lex Salica, Clovis nu a permis accesul femeilor la tron, asigurând continuitatea succesiunii Merovingienilor și a succesorilor lor. Cu acordul împăratului Anastasie și al burgunzilor, Clovis se angajează în confruntarea finală cu vizigoții pe care-i înfrânge la Vouillé (507) și a ocupat părțile de la sud și vest de Loara ale regatului vizigot
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
regelui în ochii galoromanilor și superiorității lui Clovis față de ceilalți regi franci, decât autorității efective a împăratului bizantin. La moartea sa din 511, stăpânea peste zona formată din Franța și Belgia de azi, Renania și sud-vestul Germaniei. În ciuda reglementării situației succesiunii, regatul a fost împărțit după moartea lui Clovis între cei patru fii ai săi conform vechiului obicei franc de tragere la sorți. Au apărut trei noi regate merovingiene: Austrasia (în est), Neustria (în vest) și Burgundia (în sud-est), ai căror
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
franc de tragere la sorți. Au apărut trei noi regate merovingiene: Austrasia (în est), Neustria (în vest) și Burgundia (în sud-est), ai căror conducatori s-au luptat între ei. Urmașii lui Clovis, în ciuda împărțirii regatului în conformitate cu normele patrimoniale private de succesiune, au reușit să continue expansiunea teritorială a statului franc, supunând teritoriile de la răsărit de Loara, regatul burgund, Provence, iar la est de Rin și-au impus protectoratul asupra Thuringiei, Alamaniei și Bavariei. Chlotar II a reușit să reunifice regatul un
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
-lea, Childeric al III-lea, ultimul suveran merovingian. În 747, Carloman s-a retras la Roma, în mănăstirea de la Monte Cassino. Pepin l-a eliberat din funcție pe Drogo, fiul lui Carloman pentru a netezi drumul urmașilor săi la o succesiune necontestată. Dar Grifo a reușit să fugă în Bavaria, unde s-a impus în fruntea ducatului după moartea lui Odilo. Cu ajutorul lui Pepin, Tassilo, fiul lui Odilo, a ajuns la conducerea Bavariei, iar Grifo s-a refugiat în Aquitania, de unde
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
abatii și comitate pentru a atrage fidelii, formându-se dinastii de deținători ereditari de funcții comitale, aristocrația devenind indispensabilă pentru menținerea puterii regale. Autoritatea regelui s-a diminuat, iar forțele locale s-au extins și au devenit autonome. În final, succesiunea de regi minori sau neexperimentați au dus la stingerea dinastiei Carolingienilor. Cei doi regi încoronați de magnații regatului în 880, care au împărțit Francia apuseană: Ludovic al III-lea (Neustria) și Carloman (Aquitania) au murit la scurt timp. Carol cel
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
detașa însă sunetul trompetei lui "Satchmo", capabil să creeze variații infinite pornind de la aceeași temă. Armstrong a exercitat o influență considerabilă și asupra cântăreților de jazz, nu atât prin felul cum interpreta textele melodiilor, cât prin forma denumită "Scat", o succesiune de vocale și silabe care imitau sunetul unui instrument. Alți muzicanți importanți din această perioadă sunt Jack Teagarden (trombon), Eddie Condon (banjo), Gene Krupa (baterie). Mulți s-au mutat mai târziu la New York, care în anii succesivi avea să devină
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
al Severinului, comite de Timișoara, voievod al Transilvaniei și regent al Ungariei. Era unul dintre cei mai bogați nobili ai Europei timpului său. Moartea prematură a regelui Albert de Habsburg a deschis o perioadă de frământări în Ungaria legate de succesiunea la tron. Marea majoritate a magnaților ungari, printre care familiile "Cillei, Gara, Ujlaki" și "Szécsi", o sprijineau pe regina văduvă "Elisabeta", care aștepta un copil, viitorul Ladislau V Postumul, în speranța că o vor putea domina cu ușurință și, pe
Ioan de Hunedoara () [Corola-website/Science/298042_a_299371]
-
a II-a. După sfârșitul războiului a activat extensiv pentru implementarea noilor regulamente pentru armată, ale lui Franz Moritz von Lacy. Înaintat la rangul de "Oberst" și comandând Regimentul 19 de Infanterie în 1774, și-a condus oamenii în timpul Războiului Succesiunii Bavareze, unde l-a capturat pe comandantul prusac, prințul Hessen-Philippstal, o faptă ce i-a adus lui Alvinczy promovarea la gradul de general-maior și Ordinul Maria Terezia. Alvinczy a luptat sub conducerea lui Ernst Gideon Freiherr von Laudon în Războiul
József Alvinczi () [Corola-website/Science/312527_a_313856]
-
era invitat să spună povești copiilor înainte de culcare. În 1848 regele Cristian al VIII-lea al Danemarcei a murit și singurul lui fiu, Frederick i-a urmat la tron. Frederick a avut doua mariaje însă nici un copil. O criză de succesiune a apărut pentru că Frederick domnea atât în Danemarca cât și în Schleswig-Holstein iar regulile la succesiune erau diferite. În Holstein legea salică interzicea ca moștenirea să se facă pe linie feminină în timp ce în Danemarca nu exista o astfel de restricție
Alexandra a Danemarcei () [Corola-website/Science/312535_a_313864]
-
Danemarcei a murit și singurul lui fiu, Frederick i-a urmat la tron. Frederick a avut doua mariaje însă nici un copil. O criză de succesiune a apărut pentru că Frederick domnea atât în Danemarca cât și în Schleswig-Holstein iar regulile la succesiune erau diferite. În Holstein legea salică interzicea ca moștenirea să se facă pe linie feminină în timp ce în Danemarca nu exista o astfel de restricție. Holstein fiind predominant german și-a proclamat independența. În 1852 marile puteri s-au întâlnit la
Alexandra a Danemarcei () [Corola-website/Science/312535_a_313864]
-
legea salică interzicea ca moștenirea să se facă pe linie feminină în timp ce în Danemarca nu exista o astfel de restricție. Holstein fiind predominant german și-a proclamat independența. În 1852 marile puteri s-au întâlnit la Londra pentru a discuta succesiunea daneză. S-a prevăzut ca prințul Christian de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg să fie moștenitorul lui Frederick. Prințul Christian a primit titlul de Prinț al Danemarcei iar familia sa s-a mutat într-o reședință oficială, Palatul Bernstorff. Deși statutul familiei s-a
Alexandra a Danemarcei () [Corola-website/Science/312535_a_313864]