17,656 matches
-
viziteze pe arhiducele Friedrich la vila sa din Pressburg (azi Bratislava). Relația lui Franz cu Sofia a rămas secretă, devenit cunoscută după doi ani. După multă opoziție, împăratul Franz Josef acceptă căsătoria, cu condiția ca ea să fie morganatică, adică urmașii proveniți din ea să nu aibă drept la tron. Căsătoria a avut loc la 1 iulie 1900, la Reichstadt (azi Zákupy) în Boemia, din familia regală fiind prezentă numai mama sa vitregă, Maria Tereza. Franz Ferdinand a avut trei copii
Franz Ferdinand al Austriei () [Corola-website/Science/302926_a_304255]
-
de pe Colina Capitoliului. Pentru această îndatorire românii au ales un "Rex sacrorum" sau „rege al lucrurilor sfinte”. Până la sfârșitul Republicii, acuzația că un om puternic ar fi vrut să se facă rege a rămas un memento de clătinarea carierei pentru urmași (asasinii lui Iulius Cezar au spus ca încercau doar să ferească Romă de reabilitarea ei că monarhie). Cetățenii din Romă erau împărțiți în patricieni și plebei. Aceste două clase se moșteneau ancestral. Deși patricienii monopolizaseră toate oficiile politice și probabil
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
în perioada 1643 - ianuarie 16478. S-a căsătorit cu Ana (Anița) Bantăș, nepoata după mamă a Doamnei Anastasia Duca, soția lui Duca-vodă în anul 1668 (după Sever Zotta) sau în 1670 (după P. P .Panaitescu, op.cit). A avut ca urmași trei descendenți : Antioh Cantemir, Dimitrie Cantemir și Safta. A ajuns pe tron la bătrânețe, la vârsta de 73 de ani. Ca domn și-a luat numele de Constantin vodă. A fost ales de boierii mari ca domn pentru că întrunea toate
Constantin Cantemir () [Corola-website/Science/299479_a_300808]
-
creștine, și definește relațiile dintre rege și tanii (războinicii) săi. Atunci când el a domnit 50 de ani, Regatul său a fost invadat de un dragon de foc, care a reușit să-l omoare cu ajutorul unui tânăr nobil, Wiglaf, restul de urmașii săi au fugit. Grendel, mama, dornică de a-și răzbuna fiul, efectuate de pe unul dintre nobilii danezi, dar Beowulf a găsit-o și a ucis-o. Cu toate acestea, el a primit propria sa moarte rana în lupta, și pe
Beowulf () [Corola-website/Science/299497_a_300826]
-
deosebită prețuire a fost acordată epopeii. Romanii au fost influențați de Homer, dar poemele lor au avut un evident caracter național și se baza pe fapte istorice. Naevius (care a participat la primul război punic) a scris epopeea "Bellum Punicum". Urmașul și rivalul său artistic, Ennius, și-a intitulat principala operă "Annales", urmărind să îmbine “forța artistică a poeziei cu forța faptelor istorice consemnate”. Poemul său expunea faptele de la începuturile Romei până în primele decenii ale secolului al II-lea î.Hr. Ca
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Superbe sunt în Castelul Peleș: Holul de Onoare, Sălile de Arme, Sala de Consilii, Cabinetul de Lucru, Sala Florentină, Salonul Turcesc, Sala de Teatru, Sala de Concerte. Întrucât în 1881 la proclamarea Regatului, Carol I și Elisabeta nu aveau nici un urmaș direct care să asigure continuitatea dinastiei, succesiunea s-a făcut din rândurile familiei regelui. Astfel a ajuns pe tronul României în 1914 Ferdinand I de Hohenzollern, născut în 1865, fiul cel mare al fratelui lui Carol, Leopold. Ferdinand vine pentru
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
evita problemele de moștenire, a susținut puternic celibatul, ceea ce a făcut ca episcopii să fie loiali împăratului de la care primeau puterea. În 1007 a fondat Dieceza de Bamberg, un important centru de educație și artă. A murit în 1024, nelăsând urmași, probabil datorită unui jurământ de castitate luat împreună cu soția sa Cunigunde de Luxemburg. A fost ultimul membru al dinastiei ottoniene, fiind urmat de Conrad al II-lea. Conrad al II-lea al Sfântului Imperiu Roman, primul din dinastia Salienilor, originală
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
compromisuri sistematic și aducând prejudicii pentru cel ales, ceea ce îl împiedică să promoveze o politică energică, de consolidare a instituției regale. Când unanimitatea era imposibilă, izbucnea un război civil. De aceea, unii împărați încercau să remedieze această problema numind un urmaș la tron din timpul vieții. Dar ereditatea nu putea fi acceptată din cauza tradiției, ce privilegia sistemul electiv, iar Papa Inocențiu al III-lea însuși sprijinit de principi germani. Demnitatea regală nu o implică pe cea imperială. Era adăugată și tradiția
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
devenit statele cele mai puternice. În 1441, Brandenburg a fost atribuit de Sigismund de Luxemburg lui Frederic de Hohenzollern, burgraf al Nurnbergului, că recompensă pentru sprijinul acordat la înscăunare. Câștigarea dreptului electoral, în 1417, a făcut din noul principe și urmașii săi unii dintre cei mai importanți personalități din imperiu, iar extinderea teritorială și ocuparea Berlinului în 1442 au conferit vechii mărci dimensiunile și forța care o vor situa într-o poziție dominantă. A două structura teritorială a fost electoratul de
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
a devenit în ipostaza sa germană un teren ideal pentru experimentul reformator al lui Martin Luther. Numele dinastiei este dat de castelul Habsburg din Suabia. Castelul a fost ridicat în secolul al-X-lea de un senior suab, Gortrand cel Bogat. Un urmaș al contelui pe nume Werner și-a luat numele de conte de Habsburg transmițându-l urmașului său. În 1271 Rudolf de Habsburg devine împărat romano-german și intră în conflict cu regele Boemiei. Rudolf iese victorios și ia în stăpânire Austria
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Numele dinastiei este dat de castelul Habsburg din Suabia. Castelul a fost ridicat în secolul al-X-lea de un senior suab, Gortrand cel Bogat. Un urmaș al contelui pe nume Werner și-a luat numele de conte de Habsburg transmițându-l urmașului său. În 1271 Rudolf de Habsburg devine împărat romano-german și intră în conflict cu regele Boemiei. Rudolf iese victorios și ia în stăpânire Austria și Tirolul. Urmașii săi vor alipi alte teritorii, ca în 1526 când Ferdinand I cucerește Boemia
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
pe nume Werner și-a luat numele de conte de Habsburg transmițându-l urmașului său. În 1271 Rudolf de Habsburg devine împărat romano-german și intră în conflict cu regele Boemiei. Rudolf iese victorios și ia în stăpânire Austria și Tirolul. Urmașii săi vor alipi alte teritorii, ca în 1526 când Ferdinand I cucerește Boemia. Mai mult de 400 de ani vor fi Habsburgii Împărații Sfântului Imperiu Roman - până la desființarea lui în 1806. Schönbrunner.jpg|290px|thumb|Part of the imperial coat
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
fi mai bine să fiu o cerșetoare celibatară decât o regină căsătorită". Mai târziu în același an, după ce regina se îmbolnăvește de variolă, problema succesiunii devine un subiect arzător în Parlament. Regina, presată să se căsătorească sau să aleagă un urmaș în caz că moare, pentru a preveni un război civil, refuză ambele propuneri. În anul 1570 membrii guvernului sunt convinși că Elisabeta nu se va căsători niciodată și pentru refuzul ei de a alege un succesor, este acuzată de iresponsabilitate. Totuși tăcerea
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
Daniel, în principal, capitolul 8 din această carte, susținând că el indică apropiata întoarcere a lui Hristos și a fixat data acestei întoarceri pentru perioada 1843/1844. Miller a început să răspândească public această convingere a sa din anul 1831. Urmașii lui Miller, mileriții au format o mișcare autonomă, desprinzându-se de Bisericile de origine. Prevestirea celei de-a doua veniri a lui Hristos, pentru 22 octombrie 1844, ultima dată propusă de „mileriți”, nu s-a realizat și aceasta a provocat
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
Seventh-day Adventists (Adevărul despre adventiștii de ziua a șaptea), scrisă de Walter Martin a marcat un punct de cotitură pentru felul în care era văzut adventismul. „Este absolut posibil ca fiind un adventist de ziua a șaptea să fii un urmaș al lui Isus Hristos în ciuda conceptelor heterodoxe...” - Walter Martin, Kingdom of the Cults Oficial pentru ca o persoană sa poată adera la cultul Adventist de Ziua a Șaptea trebuie să cunoască și să aprofundeze doctrina adventistă sintetizată în Cele 28 puncte de
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
din alte denominațiuni. Ca răspuns la astfel de critici, teologii adventiști au declarat că doctrina rămășiței nu exclude existența creștinilor autentici din alte denominațiuni, ci este preocupată mai degrabă de instituții. „Recunoaștem pe deplin faptul încurajator că o mulțime de urmași ai lui Hristos sunt împrăștiați prin multele biserici ale creștinătății, inclusiv în biserica Romano-Catolică. Pe aceștia Dumnezeu îi recunoaște ca fiind ai Lui. Aceștia nu fac parte din „Babilonul” descris în Apocalipsa.” - Question on Doctrine, p. 197. Pe lângă activitățile pastorale
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
trebuie să-și cunoască istoria, „toate alte țări știindu începuturile sale”; c) dezmințirea ocărilor aduse de unii copiști ai cronicii lui Ureche, ca Simion Dascălul („om cu multă neștiință și minte puțină”) și Misail Călugărul, care afirmaseră că moldovenii sunt urmașii tîlharilor de la Roma exilați în Dacia; d) refacerea istoriei Moldovei de la primul descălecat, completînd astfel cronica lui Ureche; e) elogiul scriiturii și al lecturii: „... căci nu este alta și mai frumoasă și mai cu folos în toată viața omului zăbavă
Miron Costin () [Corola-website/Science/299037_a_300366]
-
și a devenit strămoșul regilor Persiei. Electryon, Sthenelus și fiul său Eurystheus au domnit în Micene. Marele erou Heracle este de asemenea perseid, mama lui, Alcmene, este fiica lui Electryon, iar tatăl său vitreg, Amphitryon, fiul lui Alcaeus. Astfel heraclizii, urmașii lui Heracle, sunt o ramură a perseizilor. Gorgophone s-a măritat cu Oebalus, regele Spartei, și din această căsătorie a ieșit Tyndareos - tatăl Clitemnestrei, lui Castor, lui Pollux (fiu vitreg) și al Elenei (fiică vitregă) -, Icarios (tatăl Penelopei) și Hippocoon
Perseu () [Corola-website/Science/299035_a_300364]
-
cel mai important fiind Oreste, ca la rândul său a avut un fiu, Tisamenus. Perseizii s-au mărit din generație în generație, făcând alianțe și cu alte familii. Mulți oameni reali din Grecia s-au declarat descendenți din Perseu sau urmașii săi.
Perseu () [Corola-website/Science/299035_a_300364]
-
deoarece țara trecea prin Marea criză economică, a folosit uneori hârtie de împachetat. În 1934, familia Bradbury s-a mutat la Los Angeles, California. Bradbury era înrudit cu Douglas Spaulding, care a studiat intens opera lui Shakespeare și era un urmaș al lui Mary Bradbury, femeie judecată în 1962 în cadrul Proceselor vrăjitoarelor din Salem. Familia Bradbury a locuit în Tucson, Arizona între 1926-1927 și 1932-1933 condiționată de angajamentele tatălui, revenind de fiecare dată în Waukegan. În cele din urmă s-a
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
despre această populație. Alain Reyniers scria în 1991 într-un articol din revista „"Etudes Tsiganes"” (N°2/91): "ils constituent, aujourd'hui en France, sans doute le groupe le plus volumineux." Originea ienișilor este necunoscută. i se consideră ca fiind urmași ai celților însă argumentele în favoarea acestei origini sunt din punct de vedere științific la fel de controversate, ca de altfel și alte teorii, speculații, mituri legate de formarea acestei populații. O altă teorie consideră că ei sunt descendenți din evrei care erau
Ieniși () [Corola-website/Science/304541_a_305870]
-
duce în ultimă instanță la "Kobor", cu sensul de nomad, hoinar, vagabond (pe română "cobârlău" = hoț, tâlhar, nomad, vagabond), respectiv la Kavar, neam turcic care a adoptat în Evul mediu religia mozaismului. Altă teorie îi consideră pe ieniși ca fiind urmași ai dezertorilor din Războiul de Treizeci de ani (1618-1648) sau din Războiul țărănesc german (1524-1526) originari din Elveția. Această teorie este însă neverosimilă datorită faptului că toți ienișii din Vestul și Centrul Europei sunt de confesiune catolică, aceasta fiind o
Ieniși () [Corola-website/Science/304541_a_305870]
-
fresce ce ilustrează înfâțișarea fecioarele ce ar fi făcut parte, conform miturilor, din haremul împăratului. fost folosită ca refugiu de către călugării budiști din secolul al III-lea î.Hr., dovadă stau inscripțiile din peșteră. Regele Dhatusena (455 - 473) a avut doi urmași: Mogallana, fiul unei regine, și Kassapa, fiul unei consoarte de rang inferior. Când Mogallana a fost desemnat moștenitor al tronului, Kassapa s-a răsculat împotriva tatălui său, pe care l-a luat prizonier, după care și-a alungat fratele în
Sigiriya () [Corola-website/Science/304555_a_305884]
-
îndelungată la Viena, cu ocazia căreia Offenbach fusese primit în audiență de către împăratul Ferdinand I și era aproape în permanență reprezentat pe scena de la "Carltheater". Teatrul "Les Bouffes Parisiens" i-a reprezentat în schimb operetele din ce în ce mai rar, și atunci când nici urmașul lui Varney, Hanappier, nu a schimbat această situație care adusese prejudicii financiare serioase instituției, compozitorul nu a ezitat să dea în judecată teatrul înființat de el însuși. De o nervozitate excesivă se plânge pe vremea aceea chiar Offenbach atunci când își
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
domiciliul obligatoriu la "Mănăstirea franciscană din Orăștie". Pentru foarte puțin timp, la conducerea Arhiepiscopiei de București a urmat ca administrator apostolic monseniorul Iosif Schubert, episcop consacrat clandestin, parohul Catedralei „Sfântul Iosif”, care a fost arestat ulterior și, împreună cu el, toți urmașii desemnați de el: "pr. Heronimus Mengés", "pr. Pojar Mathias", "pr. Baltheiser Johann" și "pr. Heider Xaveriu". Episcopul Joseph Schubert l-a consacrat, în capela de botez a Catedralei Romano-Catolice „Sf. Iosif” din București, în clandestinitate, pe Alexandru Todea (viitor cardinal
Joseph Schubert () [Corola-website/Science/304608_a_305937]