161,927 matches
-
plastic din cele două țări. Preocuparea mea constantă rămâne ciclul „Palimpsest” și aproape toate lucrările devin un fel de palimpsest. Nu încep o lucrare și o termin imediat, asta se întâmplă mai mult atunci când ai un tablou după natură, când merg și mă delectez cu peisajul, vara, mai ales în cadrul Taberei de la Tescani, dar și în alte tabere pe unde am mai fost. Te duci, îți alegi un motiv, stai în fața lui, meditezi asupra lui, te bate soarele, auzi păsările cântând
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
lucrările, în alte condiții, ar fi trebuit să fie cumpărate. Or, la dificultățile de azi, nu văd ce muzeu și-ar putea permite să le achiziționeze. Au mai fost și alte inițiative, legate de profesorii de desen, cu care am mers la Berzunți, făcând o tabără cu absolvenții intrați în învățământ. Foarte mulți artiști care nu mai erau prezenți în viața artistică au început astfel să lucreze și să fie prezenți în expoziții.Atrăgându-i în expoziții, le-ați creat posibilitatea
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
se făceau, din patru în patru ani, la București, Festivalul Internațional. Noi, în schimb, la Botoșani, în fiecare an, de fapt, îl divinizam, să spunem așa, pe patriarhul muzicii românești. În ambele locuri, și la Botoșani și la Dorohoi, uneori mergeam și la Liveni, unde în perioada festivalului era o viață muzicală destul de interesantă, întrucât mai invitam cvartete, care cântau în casa de la Liveni, erau conferințe, veneau elevi de liceu, oricum era foarte interesant, grădina aceea, pe care sigur că o
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
rupți de folclor, nu cunoșteau viața poporului, și profesorul ne selecta pe cei care i se păreau lui că sunt mai atașați de arte, ducându-ne după fiecare oră la Arhiva Societății Compozitorilor Români, creată tot de el în 1928. Mergeam mai ales când avea interpreți aduși din sate, cu care lucram fără să ne fi însușit o metodă, puterea exemplului său fiind molipsitoare. Și, de altfel, practica și observația directă sunt cei mai buni profesori. Dificil pentru mine era să
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
fi destul de rafinată. Mă trimite chiar cu gândul la maeștrii Renașterii italiene... Tematica lucrărilor este destul de serioasă și de sobră, alături de „Craii” lui Mateiu Caragiale ilustrând poezii de Boccacio, Dante, precum și de Tereza Maria Moriglioni, reprezentanta liricii moderne italiene. Am mers pe simboluri și pe o prelucrare a manierei vechi de gravură, dar într-o viziune cu totul modernă. Sunt, de fapt, adeptul celor care nu șterg cu buretele treptele suite de înaintași, ci urcă toate treptele meseriei. Profesorul Brădean ne-
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
de înaintași, ci urcă toate treptele meseriei. Profesorul Brădean ne-a impus o rigoare, o ordine și o disciplină de fier, nea demonstrat că trebuie să lucrăm continuu, arta fiind o muncă permanentă, iar boema o artă falsă. Tind să merg cât mai mult spre simplitate, simt că pot începe ceva nou și din punct de vedere al experimentului tehnic și din cel al concepției. Ca să ajungi la esența impusă de Brâncuși, îți trebuie însă o viață. Datoria mea e să
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
de ani! Și, apoi, nu depinde numai de mine. După discul imprimat în 1973, împreună cu membrii grupului amintit, alte câteva din piesele mele au apărut, peste un deceniu, pe un album colectiv. Ce-ai alege, de pildă? Lăsați-mă să merg pe bicicletă, Baladă pentru viitor, pe versuri proprii, Adio, pâine neagră (Ovidiu Genaru), A treia pace mondială, Jurământ la Putna, Sala de așteptare (Adrian Păunescu), alte câteva piese pe versuri de Lucian Blaga, Ion Gheorghe, Marin Sorescu, Vasile Voiculescu, Charles
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
vrea să-i spun numele, care a început să-i depuncteze pe elevi pentru că aceștia vorbeau altfel despre Moromeții, volumul II, nesusținând că acesta descria evoluția satului tradițional 131 românesc sub lumina binefăcătoare a socialismului epocii de aur. Acei elevi mergeau pe ideea că satul românesc tradițional din primul volum s-a alterat întratât încât romanul lui Marin Preda este scris cu cerneala lui Caragiale, de o extremă duritate, fără ca probabil cenzura să-și dea seama. Or, acești copii, venind în
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
oamenii de rând de aici pentru emanciparea satelor din punct de vedere social-economic și administrativ. Vom constata că lupta pentru realizarea dezideratelor vitale a fost lungă și grea, că de multe ori a cerut curaj, dârzenie și sacrificii care au mers până la jertfa supremă, oamenii locului răspunzând așa cum a trebuit la chemarea impusă de momentele cruciale ale existenței lor. Din acest punct de vedere, dorim ca lucrarea să reprezinte și un act de recunoștință adus truditorilor de pe meleagurile noastre, un omagiu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mijloc, palmă sau stânjen gospod, dar și domnesc. Spre exemplu, într-o hotarnică privind un teritoriu de pe cuprinsul comunei noastre se preciza că în „... ispisocul lui Constantin Voievod din 7196 (1687) noiembrie 30“ se arăta că moșia Tămășenii, a Corpăceștilor, mergea pe atunci, adică măsura în curmeziș, 523 stânjeni, „dar nerostiți în ispisoc dacă sunt proști, de mijloc sau gospod”. Hotarnicii de mai târziu îi consideră „proști” și îi transformă în stânjeni „de om de mijloc”, obținând din 523 stânjeni proști
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
existența hotarului răsăritean pe valea (nu apa) Gerului, pe Herătău, numit și Călmățuiul Mic, pe Călmățui, traseul curgând în așa fel încât colțul de sud al fiecăruia se leagă de cel de nord al satului următor, chiar dacă acest traseu nu merge în linie dreaptă, ci înregistrează anumite meandre impuse de configurația terenului. Considerăm că hotarele, atât la capete, cât și între sate și moșii, au fost trasate și stabilite din timpuri foarte îndepărtate, cu mult înainte de înființarea statului medieval românesc al
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
acestei lucrări, reconstituit pe baza surselor documentare). În baza hotarului estic comun celor 15 sate enumerate mai sus, la care s-ar putea adăuga încă trei-patru la număr, pentru care lipsesc mărturiile hotarnice, având în vedere asemănările dintre ele, ce merg până aproape de identitate în privința structurilor teritoriale interne, cum sunt: -vetrele de sat înșirate pe cursul Bârladului ca monedele în salbă; -aceleași ape ca sursă de folosință pentru vaduri de mori și de poduri, Bârladul și Siretul, precum și gârlele aferente lor
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
tragă din strămoșii dăruiți de Ștefan pentru vitejie”, remarcă evidențiată undeva de marele istoric Nicolae Iorga. Așadar, pentru vitejie în luptă, pentru credință și devotament față de țară și domn, Ștefan cel Mare poate să fi dăruit lui Umbrea moșia ce merge din apa Bârladului până în cea a Siretului, pentru a întemeia aici sat. Deci, Umbrea ar fi fost întemeietorul satului care-i va purta numele. Ceva mai târziu, continuă legenda, un fiu al lui Umbrea, numit Condrea, ar fi urcat cu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cu lungul iarăși din pârâul Dimaciului, către răsărit și peste apa Siretului, până unde le va fi sfârșitul capătului, pe ținutul Tecuciului”. Se observă că în hotarnica din 1817, parcursul hotarului era indicat de la răsărit spre apus, în timp ce acum traseul merge invers, de la apus spre răsărit, drept hotar vestic rămânând același pârâu al Dimaciului. Iată infirmată documentar aprecierea reținută de tradiție, conform căreia hotarul de apus al Umbrăreștilor ar fi fost fixat din vremea lui Ștefan cel Mare pe apa Siretului
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
se consemneze litigii ca urmare a unor strămutări de hotar. Cu alte cuvinte, deși convențional, hotarul de aici s-a păstrat neschimbat. Extrema răsăriteană a hotarului de nord pornea din Valea Herătăului, unde făcea „cheutoare” cu moșia Trohăneștii (Barcea), și mergea spre apus, în linie relativ dreaptă “traversa terasele și larga luncă a Bârladului, până într-o veche matcă, de unde cotea apoi spre nord, urmând de fapt vechiul curs al Bârladului, numit în hotarnica din 1892 din Bârlăzelul Sec, separând până
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și întors, reprezentând cele două lungimi ale moșiei, adăugând lățimea capetelor, plus coturile și meandrele inerente unui asemenea parcurs, s-ar obține o distanță de peste 70 km și ea trebuie considerată ca o mărime rezonabilă în ceea ce privește parcurgerea de către un călăreț mergând într-o zi „din zori și până în seară” (se observă ușor aici elementul de fabulație). Mai credem că nu se are în vedere goana continuă a unui călăreț, ci mersul firesc, inclusiv necesarele opriri. Astfel reconstituite, hotarele umbrăreștene prezintă interes
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
care se „face știre” unui Cristian vătav „că s-au jăluit satul Torceștii, nepoții lui Bilăiu, zicându că au ei ocină și moșie, den Brălădița (Bârlovița - I. S.) pără în apa Brăladului... pănă în hotarul Umbrăreștilor”, cerându-i-se să meargă la fața locului, să cerceteze pricina și “să le facă lege dreaptă”. În document se arată unde era situat teritoriul și stăpânirea încălcată între gârla Bârlovița, la apus, și apa Bârladului, la răsărit, la nord fiind arătat hotarul Umbrăreștilor, deci
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de pe stânga Bârladului. Lucrurile nu stau așa. Cei care s-au plâns domnitorului reprezintă o fracțiune ruptă din obștea Umbrăreștilor, având ca protagoniști pe nepoții lui Bilăi, ruptură nerecunoscută și neacceptată de către răzeși, așa explicându-se „tăria” lor de a merge și cosi fânul de pe părțile în litigiu. „Satul Torceștii, nepoții lui Bilăiu” nu-i altceva decât prelungirea sudică a Umbrăreștilor, numită mai târziu de către localnici Cătunași, iar oficial, prin organizarea administrativ-teritorială modernă, Slobozia-Torcești, comunitate cu statut răzeșesc pe tot timpul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Torcești a rămas să aibă hotarul de vest la apa Bârladului, iar cel de est în Valea Herătăului, numit în unele documente și Călmățuiul Mic. Așa rezultă și din zapisul de vânzare din 1684, unde se specifică faptul că hotarul merge „dintr-apa Bârladului până în Călmățui”, limite confirmate pentru perioada în atenție și de o hotarnică întocmită de Costin Negre și Manolache Conachi, în anul 1777, în care se precizează, pentru a nu se produce nici un fel de confuzie între cele
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Negre și Manolache Conachi, în anul 1777, în care se precizează, pentru a nu se produce nici un fel de confuzie între cele două entități cu nume similare: „moșia aceasta, Torceștii nu trece Bârladul spre apus, ci numai până în apa Bârladului merge”. Insist asupra mențiunii „satul Torceștii, nepoții lui Bilăiu”, situat la vest de apa Bârladului în cartea domnească din 1635, pentru a se reține că: - după poziția locului și limitele teritoriale prezentate în act, având în vedere și numele locuitorilor consemnate
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
din moșia Umbrărești, anumi: Grigoraș Lazăr vornicul, Ion Porumboiu și ceilalți ce cu lăcomie vrea (sic) să scurteze moșia dumisali stolnic Ștefan Dia la capătul dinspre răsărit”. La rândul lor, răzeșii susțin că „hotarul acestei moșii, Sasul, n-ar fi mergând pără în gârla Dimaciului, ci numai pănă în dreptul teiului lui Baliță”, consemnează hotarnicii în mărturia dată, prin urmare, mai spre apus de apa Dimaciului. În cele din urmă, Ștefan Dia obține câștig de cauză, boierii fixând hotarul în dispută pe
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
autorităților superioare, inclusiv Domnitorului. După încheieri de procese, ce au dat câștig de cauză când unei părți, când celeilalte, în anul 1816, domnitorul Scarlat Alexandru Calimah emite carte domnească prin care împuternicește pe banul la acea vreme, Petrache Negrea, să meargă la starea moșiei... undi, fiind de față toți răzășii și alți megiași împregiurași, să facă cercetare și să măsoare moșia cu stânjenul domnesc în lung și în lat pe câte locuri va cere trebuința, să le aleagă părțile și să
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
sau verbal) câte o țidulă cu următorul text: „Aceasta este spița care acum, la hotărât au dat samă după care vor ști stăpâni; și, oricari în urmă să vor găsi nepuși în spiță și să vor dovedi de niamuri, vor merge la partea lor”. Țidulele aveau pe verso un arbore genealogic, o spiță de neam, cu prenumele descendentului, din generație în generație, înscris în conturul unei frunze. Nu știm dacă toți cei 34 de bătrâni au existat în realitate ca persoane
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
observat că ei erau egali, fiecare bătrân măsurând 45 stânjeni 3 palme și 6 palmace (și parmace) la apa Bârladului, dar numai 14 stânjeni 1 palmă și 1 palmac la gârla Dimaciului, moșia îngustându-se, potrivit măsurătorii din 1817, pe măsură ce merge spre apus. Nu se confirmă părerea lui Tudor Pamfile, care a scris că măsurarea pământului se făcea în vechime cu stânjeni de mărimi diferite, „de șase, șapte și nouă palme”, pentru ca numărul lor să rămână același pe toate punctele de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
o numese răzeșii de acolo Agapie, fiindcă mai înainte au stăpânit-o dumnialui spătar Toader (Costache I. S.), încă și dumnialui vistiernic Iordachi Costachi, pe care Agapie nu au nici o scrisoare, nici o dovadă, s-au pus zi de soroc să meargă la Divan”. Cum boierii Costăchești au stăpânit Torceștii, Țigăneii și locul numit de „răzeșii de acolo”, respectiv umbrăreștenii, Agapie, rezultă că locul era situat în zona Torceștilor și a Țigăneilor de pe actualul teritoriu al comunei noastre; d - Mărturia din 1784
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]